4 matches
-
pustii ca să știi rătăcesc ades prin volburi veghea în adânc de scorburi multe alte haiducii-n veșnicii virtuții i-s umil precum un vechil servituții suveran și nobil ca un bumerang urcior cu apă vie pe tipsie freamăt dulce ce-nfioară boncăluit de căprioară cu balans de talang doar cununa zorilor stă pe coama norilor veghind poala aștrilor și un univers de gânduri să pun în rânduri cu plaivas cea mai rămas în grădini cu meri domnești prințese din ăle povești ... Referință
RISIPIRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 by http://confluente.ro/Risipiri_george_nicolae_podisor_1373344376.html [Corola-blog/BlogPost/343512_a_344841]
-
de serialul "Dragostea de la Clejani", Pro Tv de "Vacanța Mare" și B1 Tv de Irinel și Monica Columbeanu... Nu, nu e bine... Pfui, Doamne-ferește, că mi se blocă vocabularul!... Și uite, în urechi nu mai aud decât un fel scrijelitură boncăluită - vă dați seama ce aglomerație aberantă am în cap ? De exemplu, în clipa asta aud un cucurigat, nu, un fel de răget ca de măgar castrat, sau... Mi-e frică, fraților... Voi n-auziți ? Ascultați: -"N-o să opriți voi ca
Cât-îi retingu' de mare... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10548_a_11873]
-
Pretextul comunicării îl reprezintă un atac înscenat. La fel ca animalele care simulează o luptă pentru că nu pot vorbi articulat. La aurolaci, vorbirea este oricum redundantă. Plină de interjecții. Interjecția e echivalentă unui răget, unui urlet, miorlăit sau lătrat. Sau boncăluit. Sau ciripit. Sau orice altceva emis de un animal. Interjecția e doar „acum“. Pentru interjecție singurul timp relevant e prezentul. Animalele au un handicap destul de serios. Nu sunt capabile să abstractizeze. Nu sunt capabile de emoțiii decât în prezența obiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
își lăsă acordeonul și se îndreptă din șale. — Tu ! își aminti brusc Calu, arătând spre Marchiză. Nu ți-am văzut mersu’ pe faleză ! Tu ce ne arăți ? — Eu ? zise, mai degrabă veselă, Marchiza. Eu... fac cinste ! — O-ho-ho ! slobozi Calu un boncăluit. Sări ca ars și, înșfăcând-o de după umeri, o îmbrânci în tufișuri. — Vezi că e simțitoare cu inima, strigă după el Isaia, chicotind. — O să-i ocolesc inima... veni din tufișuri răspunsul. Tăcură, unii ca să tragă cu urechea, alții pentru că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]