12 matches
-
un pahar de vin m-a forțat să decid :” Are o figură care ingenuizează verdictul!”. Nu știu precis ce Înseamnă asta, dar măcar sună frumos... Într-un spectacol mai vechi cu Avarul, la teatrul de păpuși, se folosea, des, expresia Bonjur de ziuă! Iată și un pleonasm agreabil! „Cred că teatrul ar trebui să Înceapă cu Ionesco și cu Beckett, și să se sfîrșească cu Eschil și Euripide” (Silviu Purcărete, iunie 2009, În publicația on-line Bit press). De ce?... Într un puseu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Râse apoi, dezarmându-și vecinul prin sinceritatea sa: În fond, omu-i dator să încerce. Zi și mata dacă aci n-am dreptate!" "Păi, da!", zâmbi șugubăț nea Vasile. Dacă ține, bine, dacă nu, iară bine și p-ormă pace și bonjur!" "Vezi, bre? Asta mai rămâne să mai învățăm noi, românii. Negocierea, dom'le! Că nu-i nicio supărare, tată, să negociezi. Mai lasă unu', mai dă altu' și gata. În rest, capitalismu-i floare la ureche, dacă ai simțu' format." " Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prânz pentru cunoscuți. Căci casa îi devenise loc de întâlnire pentru tovarășii de suferință cărora, în semn de protest față de arta culinară democratică, le oferea bucate din vremurile de odinioară. Printre alții, societatea de acolo era frecventată și salutată cu Bonjur, meine Herrn de poliglotul inginer Ernest Ernestovici sau de un bufon cu gesturi teatrale, deși nu mai puțin trist, care cu lacrimi în ochi cânta despre stepă și nemărginirea ei. Românii și limba lor (Sadoveanu folosește cu acest prilej (p.
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
ațipit, parcă îmi trece prin gând să mă duc la grâul din bahnă, că parcă era vară. Mă duc eu și numai ce văd pe zonă unul cu șapcă și cu halat alb. Călca mărunțel pe cărare. I-am dat bonjur și odată el mă întreabă : „Ce mai faci tu, măi, Vică Gheorghiță ?” Eu am rămas cu gura ca crapul. „Te cunosc, zice el, n-ai luptat tu, soldat, la Cotu Donului ?” „Ba, zic, eu sunt, dar cum de mă cunoști
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din urmă a apărut și femeia pe care o aștepta bărbatul și ne-a despărțit. Profesorul mi-a întins o plasă galbenă „Spicul“, care nu știu de unde îi apăruse în mâna cealaltă, și a dat să plece, rostind un indiferent „Bonjur“. Doar atât? După amar de ani în care nu-l mai văzusem, să plece nepăsător la cât de dor îmi fusese de el? Nu se putea! M-am prăbușit, cu un gest larg de bucurie, și în brațele lui. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta da! Asta chiar că aș vrea. Dar așa... Mai bine gândește-te la țoancăna aia. A pus mâna pe tine și până n-o duci în State nu-ți mai dă drumu’. Abia acolo o să-ți dea șutul de bonjur și despărțire, ăla de-l meriți. Ai să vezi. Să nu zici că nu ți-am spus... - Mamă, hai acasă. Dormi, bei o cafea, te liniștești și p’ormă mai vorbim! Gina ieșise din prăvălie. Își cumpărase ceva. Agita o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
reprezentațiile de mitomanie și megalomanie Mya Lak perorează: Nu-ți închipui cum seamănă limba franceză cu limba noastră. Dacă nu mă duceam la Paris, n-aș fi crezut nici eu. Cum intri pe granița Franciei, nu auzi decât merçi și bonjur. Noi zicem literatură ei zic literatiur. Noi zicem universitate, ei zic universite. Zicem librărie, ei zic librării. Toată limba franceză de după război e copiată după noi, însă puțin schimonosită, ca să nu se cunoască și pițigăiat, prin denaturarea consoanelor pure. Au
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
țipăt slab. Scârțâitul intens se opri apoi deodată. Putui să deslușesc zornăitul pașilor împintenați, îndepărtându-se pe coridor. Priveam de la fereastră șiroaiele de sânge, reflectate pe asfaltul ud de felinarul roșu pironit la poarta casei. - Sărut mâna și zi-mi „bonjur”, mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu-și unul după altul, butonii rochiței, ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vei ademeni să viu să te văd? Dar cum o să mă pun pe ele fără să mi se rupă toate șireturile și bumbii ce mă încheie? fără să-mi plesnească supielele de la pantaloni? Cum o să pun în contact nobilul meu bonjur, lucrat cu atâta măiestrie de Orji, cu patul d tale, făcut de mindirigiul arman?“ (C. Negruzzi, Magaziile Iașilor, în Albina românească, 1846, nr. 10). Mersul „raționalizării“ e, cum se observă, o reacție în lanț: schimbarea costumului o antrenează pe aceea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
o să te văz și eu mai de modă, mai delicat, totdauna ca un urs sălbatec, mojicos, grosolan!“; „Ce poți să faci? Poți să te îmbraci după modă. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine educată, ș-atunci aș putea suferi viderea d-tale, dar în halul acesta, o, ceriule! mă sparii!“; „Ei!... geaba, geaba!... cât îmi bat eu capul să-l mai cioplesc... să-l mai chilesc... pace
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
femeie modernă, care recomandă bătrânului ei amorez: 1 Ibidem, p. 296. 2 Scrieri, III, p. 45. Piesa e o localizare din franțuzește. "...să te îmbraci după modă. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine educată, ș-atunci aș putea suferi viderea dumitale, dar în halul acesta, o, ceriule! mă sparii!", în sfârșit, cum o caracterizează Drăgănescu, eroul piesei: "O alcătuire de toate ridiculele trecute, prezente și viitoare, o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
civirasalisiți; d-voastră, ipochimene alese, cărora vă este rușine a trăi și a grăi ca părinții voștri; d-voastră, oameni procopsiți și mai ales pricopsiți, care vă faceți momițele altora, împrumutînd de la străini numai cele rele, numaiputînd trăi decât cu bonjur, cu blamange și cu parle, marle cheschevu..." etc., sau, când Gahița îi vorbește de "invitație", ori îi spune că-i "ariéré": " - Ce sunt? ...rierel? Mări, ce vorbe sunt aestea? Ha, ha, ha... Auzi înghitație, rierel, bonjur? Auzi parascovenii pocite?... Nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]