11 matches
-
un epitet care era acordat fiilor de boieri întorși de la studii din apusul Europei, în special din Franța, de unde veneau cu idei liberale, progresiste. Ansamblul concepțiilor, comportărilor și manifestărilor care îi caracterizează pe bonjuriști au primit, prin derivare, denumirea de bonjurism. Unii dintre tinerii „bonjuriști” recent întorși de la studii în străinătate doar aruncau aici, pe malurile Dâmboviței sau ale Bahluiului, diverse ticuri lingvistice sau de comportament: se îmbrăcau ca la Paris, „uitau” limba maternă și vorbeau într-o păsărească ridicolă iar
Bonjurist () [Corola-website/Science/334092_a_335421]
-
imediat pe filozoful politic neoconservator (cu gîndul la prototipul său real, desigur), reamintindu‑ne că „Abe” era el Însuși mare consumator de mode pariziene - numai că e vorba de modele vulgare ale civilizației de consum. Ironia ambivalentă la adresa acestui simptomatic „bonjurism” american exhibat de „Abe” se regăsește În alt obicei observat de „Chick”: folosirea cuvintelor și expresiilor franțuzești. Și aici, Bellow naratorul e previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism cîte un cuvînt franțuzesc (de regulă pronunțat aiurea), sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
afectivă: în copilărie, tatăl i-a dăruit un aparat de proiecție cu sfatul de a deveni... inginer! Acest film e astăzi cea mai rapidă cale de acces în inima creației sale, trecută în revistă cu parcimonie însă. La ceas aniversar, bonjurismul din Țigăncușa de la iatac (1923) își etalează neștirbită fotogenia de actor cu experiență scenică, dar și cu înrudiri artistice de sînge și suflet. Verva neobosită avea să o împrumute și pictorului sărac și celibatar, Milionar pentru o zi (1924) doar
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
șanț, nu merge. Oamenii sunt forțat vegetarieni fiindcă e scumpă carnea. Nimic by choice, deci nici un merit moral. În privința dreptului liber de circulație a vacii pe șoseaua națională, deep-ecology e mută. După cum se vede, scrisul nostru e tipic pentru înlocuirea bonjurismului cu helloismul. Așa am învățat noi în tranziție, când am sărit de pe scara autobuzului de navetiști pe cea a avionului. Satul meu, Mircea, nu era încă așa de hibrid proletar ca al tău. Dar era tot Evul Mediu timpuriu. Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu tipul care dă din mâini în Marea Neagră zbierând: Help! Ausecour! Aiuto! și doi se miră pe mal ce de limbi străine știe, întrebându-se totuși la ce i-au folosit. Mai mult, la vremea aceea eram încă legată de bonjurism și nu mi-era clar că vom trece cu arme și bagaje la helloism. Ei bine, și aici intervine iară treaba cu barză, brazdă, internet. Inserție. - Mircea, de ce nu am da chiar titlul ăsta? Poate că în felul acesta oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lichidată. Tradițiile coji îmbietoare pentru turiști precum murătura lângă purcel. Lumpen proletariat în destrămare, cu accente de isterie. Halucinația colectivă, hipnoza în masă, mânuirea curentelor lunare pot da aici rezultate deosebite. Intelectualitatea pretinsă, vlăguită, și aici isterie, infantilism, mania persecuției, bonjurism, slugărnicie, indiferență, obtuzitate, egoism, gustul pompei, fumuri considerabile. Din nou potențial uriaș, a se manevra cu grijă, vezi Emma Bovary, material labil .............................................................. ................................................................................................................................................... Gustul pentru vulgar, aplecarea spre derizoriu, piață tânără, subzistă valori creștine, înfloresc prostituția, furtul, frauda, prind toate modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
imediat pe filozoful politic neoconservator (cu gândul la prototipul său real, desigur), reamintindu-ne că „Abe” era el însuși mare consumator de mode pariziene - numai că e vorba de modele vulgare ale civilizației de consum. Ironia ambivalentă la adresa acestui simptomatic „bonjurism” american exhibat de „Abe” se regăsește în alt obicei observat de „Chick”: folosirea cuvintelor și expresiilor franțuzești. și aici, Bellow naratorul e previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism câte un cuvânt franțuzesc (de regulă pronunțat aiurea), sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
molierescă, imitată în chip izbitor după Les précieuses ridicules. Tehnica e a teatrului francez. De o parte bătrânul boier Ianache și confidentul său Pavel, înfățișînd bunul-simț, pe de alta fetele sale, Elenca, Luxandra și amorezii lor Dimitrache, Panaiotache, exponenți ai bonjurismului. Vin apoi servitorii impertinenți, făcând morală stăpânilor, Mariuța, subretă de teatru francez, Stan, valet valah. Intriga lipsește, înlocuită cu o expunere de atitudini morale. Ianache e mizantrop, bănuitor, vrăjmaș al tinerilor și al femeilor emancipate: Sunt trecut în bătrânețe, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
altădată, unde se descrie moșia cuconului Vasile Creangă, pe valea Siretului, curtea patriarhală și fericită, Aur, mărire și amor, nuvelă negruzziană zugrăvind Iașul la 1840 într-un ton mai țipător romantic, cu antiteze morale, cu o tentativă de satiră a bonjurismului. În seria fantastică intră nuvela neterminată Avatarii faraonului Tlà, în care influența lui Th. Gautier și a "spiritiștilor" în general e flagrantă. Ea tratează un caz de metempsihoză. Faraonului Tlà i-a murit soția și el, îndurerat, consultă pe Isis
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în unele momente se identifică cu Iorgu și-i pune în gură, tot atunci, idei de ale sale proprii, ideile personalității sale "bonjuriste". Să urmărim mai departe atitudinea lui Alecsandri. Enache Damian, la 1842, râde, se miră, se crucește de bonjurism, dar nu-l combate. Ce ar fi simțit el oare după 1848, după 1859, după "revoluție", după Unire? După triumful bonjurismului? O știm. Alecsandri ni-l arată în 1862, numai cât sub alt nume: Sandu Napoilă, Ultra-retro-gradul1. Sandu Napoilă e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sale "bonjuriste". Să urmărim mai departe atitudinea lui Alecsandri. Enache Damian, la 1842, râde, se miră, se crucește de bonjurism, dar nu-l combate. Ce ar fi simțit el oare după 1848, după 1859, după "revoluție", după Unire? După triumful bonjurismului? O știm. Alecsandri ni-l arată în 1862, numai cât sub alt nume: Sandu Napoilă, Ultra-retro-gradul1. Sandu Napoilă e Enache Damian, din Iorgu de la Sadagura, după triumful liberalismului. Și dacă Enache Damian i-a fost simpatic lui Alecsandri în 1844
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]