238 matches
-
să medităm. Ne bucurăm acum de ultimele concerte, de ultimele momente ale festivalului enescian. Încercăm a rememora momentele anterioare. Aș insista asupra prezenței muzicienilor englezi. Le este comună bucuria cântului în ansamblu marcată de un anume pitoresc, de o anume bonomie care dă savoare, conferă farmec și strălucire actului performanței muzicale. Mă refer la concertele bachiene, la cele două importante integrale, cea a Suitelor pentru ansablu instrumental, cea a Concertelor brandemburgice, realizate de minunata formație ,King's Consort". Bucuria cântului, pitorescul
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
faci mișcări fizice deosebite, dar asta face parte din distracție" ...No comment. În rolul fratelui geamăn salvator evoluează un tînăr actor de culoare, Chris Rock, al cărui temperament, zurbagiu și exploziv, se completează de minune cu morga nu lipsită de bonomie a lui Anthony Hopkins. La proiecția de presă a filmului, cei prezenți au primit, ca de obicei, cîteva pagini cu "note de producție", un fel de caiet-program sau pliant publicitar, un material util, în principiu, oricărui ziarist. Acolo am citit
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
Buzatu? - a trăit în convingerea victoriei finale și pentru o mie de ani a Germaniei naziste, până în târziul verii lui '44, când i-ar fi putut convoca într-un antreu pe toți cei mai departe încrezători în victoria aceea. Pe bonomia unchiului Joe (Djugajvili, în cataloagele seminarului georgian!) contase fermecătorul Franklin Delano Roosevelt, cu precizarea, ca multe altele inutilă, că intrase la bănuieli în ultimele zile ale vieții. Un om cu variata experiență politică a dlui Iliescu a crezut că în
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
schimbă fizicul, gesturile, vocea, mersul, expresivitatea corporală), pînă la epuizarea autoironică a bătrîneții. 47 de ani din viața unui om, întîmplător și (fost) geniu. Un damnat învingător, cu un aer deopotrivă vinovat și inocent, cu irizații de umor, plin de bonomie și de blîndețe în tot calvarul. Într-un interviu, actorul descrie întîlnirea pe care a avut-o într-o bună zi, pe platoul de filmare, cu adevăratul John Nash, care are, azi, 74 de ani și se prezintă ca un
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
unui politician numit Cosmin Gușă. A unui nou tip de politician de stânga: cu cât comite mai puține greșeli de vorbire, cu atât cinismul său e mai mare. Generația lui Dan Marțian - adică a lui Iliescu însuși - păstra ceva din bonomia activistului care, după ce se îmbuiba corespunzător, nu se supăra dacă la masa ospățului se oploșeau bucătăresele, șoferii sau oamenii de serviciu. Generația lui Gușă n-are astfel de scrupule: e o generație fără Dumnezeu. Cu ochii doar pe busola guvernării
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
memoriei noastre pentru că a spus nu zeilor. Sclavul spune întotdeauna da"... Dar cele mai pline de nerv gazetăresc intervenții credem că poartă semnătura lui Tudor Teodorescu-Braniște. Răspunzînd pseudoargumentelor montate de anticriziști, într-un stil percutant ce nu exclude o cuceritoare bonomie, marele ziarist le pulverizează cu ușurință: "Voi reține, deci, argumentele. Primul: Nu există o criză a libertății, fiindcă pot să apară articole în care publiciștii se plîng de această criză. Să mă ierte confratele meu, dar nu m-a convins
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
cusute una de alta// la cîțiva centimetri deasupra/ sau dedesubtul pămîntului" - rayuela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon) ori ca o priveliște suprarealistă, în cadrul căreia resturile geometriei abolite levitează alături de entitățile organice ori spirituale, într-un soi de bonomie delirantă: "oare cum se numea acel tablou/ plutind încă în lichid amniotic/ ghilotina împărțise pătratul/ în cîteva triunghiuri/ ce își luau zborul în direcții felurite/ era spre dimineață/ eșafodul fusese acoperit cu o catifea roșie/ ca să nu se vadă sîngele
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
causeur atractiv, cu simțul cuvîntului adecvat în sînge, Constantin Călin își recunoaște, alături de "umilința de a produce "materiale scurte" (editoriale, cronici, recenzii, note, însemnări etc.)"și "orgoliul promptitudinii, al ubicuității, al curiozității mereu treze și fără de margini". Își situează cu bonomie eseurile sub egida lui Hermes, zeul care "se implică"în foarte multe: "își consumă energia și își roade sandalele pentru alții. În timp ce aceia se procopsesc, el se risipește. Rolul său nu-i îngăduie să ia pildă nici de la furnici, nici
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
mențină influența. Chiar instituții mai neînsemnate ar fi făcut la fel. De ce să fi acceptat securiștii să se călugărească în masă, când profiturile și inimaginabilele avantaje abia începeau să sporească în noile condiții? Amestecând în doze alchimice servilismul și insinuarea, bonomia și amenințarea, securiștii au devenit indispensabili noilor potentați, într-un grad mai mare chiar decât îi fuseseră lui Ceaușescu. Ceaușescu avea - nu doar teoretic - pe lângă serviciile secrete, o armată gata să tragă în populație (a și tras), avea o administrație
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
te-nchei la șliț,/ satisfăcut, «Ei, dom Dimov,/ ce zici?», acesta ( ca un miel de blînd): «Păi, dacă și pe tov./ ( urmează numele-unui prim-/ culturnic) l-aț trata la fel? ca pe amicu’, aferim»". Un portret al lui Mopete întoarce năstrușnica bonomie într-o sugestie exegetică, adică într-un conglomerat descriptiv al făpturii autorului și al textului, conglomerat deasupra căruia se recompune aura lirismelor comunicante: "Pe domnul care-și face pete/ pe mîini ( cînd scrie), pe Mopete/ l-am cunoscut ( cînd da
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
și om de spirit, de umor subțire, spre deosebire de urmașul său senator, care cultivă alt fel de umor. Mi-l amintesc pe Ion Voicu de la o emisiune televizată, probabil ultima la care a participat, pe la mijlocul anilor ’90, vorbind cu vervă, cu bonomie și inteligență, cu mare farmec. Atunci? Atunci vreau să spun că nu Ion Voicu este în discuție, ci ștergerea din toponimia bucureșteană a „Parcului Ioanid”. Să i se fi dat numele lui Ion Voicu altui parc, sau vreunei străzi, vreunei
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
în șah solemnitatea. Forul oralității familiare joacă un rol de căpetenie. Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul se dizolvă în bună dispoziție, angoasa trece în bonomie, spaima se topește în farsă. Extincția e tratată prin antidoturi umorale, înecată în chef: „Dar e sinistru, dragă. Ascultă,// coborîrea pe Phobos avînd să se facă după un drum de două/ sute de zile... Nu de 40, nu de jumătate
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
și cu părintele erudit-facețios al }iganiadei, din al cărui ținut de altminteri se trage. Rostirea sa dispunînd, așa cum se cuvine, de multe vocabule neologistice și subtile modulații reflexive, se descoperă tradițională în fondul său, incredul-șugubeață, filtrată printr-o îndelungat rodată bonomie comunitară. Raționalist circumspect, aidoma lui Șerban Cioculescu cu care a fost nu o dată asemuit, Cornel Regman dă dovada unui specific scepticism surîzător, jucăuș, chiar cu lucrurile ce n-ar putea fi luate peste picior (nu se află oare aci și
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
iscă prin urmare o tensiune între individul ca exponent holografic al ansamblului din care provine și universul scriptic, intuit ca un spațiu profan, vagă imitație a actului demiurgic, așadar un sacrilegiu. Astfel încît - surpriză! - Amintirile, receptacol, în optica obștească, al bonomiei și al hazului, n-ar fi decît "una din cele mai triste cărți ale literaturii române". în felul acesta jovialul, veselul, ludicul Creangă își recîștigă o față de gravitate, în măsură a face posibilă joncțiunea cu poezia romantică a întoarcerii spre
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
Simona Vasilache Absolută ca bonomia eroilor de basm mai e doar marea bunătate a idioților literari. Faptele săracilor cu duhul au, povestite, ceva din farmecul mucalit al temelor de vacanță, cu bătrînica ajutată să treacă strada. Se amestecă, adică, în ele cumsecădenia care nu-și
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
mînă spre a-și demonstra forța. Lupta pe viață și pe moarte se desfășoară cu o aparență de joacă, păstrîndu-se mereu zîmbetul pe buze și ținuta elegantă. Homo ludens înțelege a-și asuma, în chip paradoxal, gravitatea confruntării cu o bonomie fantastă, cu o plăcere a poetizării voioase, vizibilă inclusiv în comentariile sau autocomentariile emise de ipostazele în număr de șapte în care se întrupează. Iată portretul făcut de Nicolae }one lui Daniel Bănulescu: "Cap de șeic și fire de răzbătător
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
John Iliescu»? Silabisim «Ceaușescu» sau «Su-cez-ce-cul»? Iar în-gio-si-rea cum să ne-o măsurăm? Cu ori fără Dan Giosu als Dichter und Erniedriger?". S-ar putea alcătui un cuprinzător dicționar Luca Pițu, cu reflexe goliardice, cronicărești, rabelaisiene, swiftiene, joyceene, argheziene, în bonomia sa nehotărnicită, care numește cu nădejdea de-a crea și care creează cu nădejdea de-a numi, într-o circularitate a ficțiunii și a realului ce dă preț, de sînge și duh, trudei noastre scriptice. Luca Pițu, Temele deocheate ale
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
evocat cu căldură și pentru marea lui demnitate din timpul exilului parizian. Un spațiu ceva mai larg îi acordă Alexandru Ciorănescu lui Alexandru Rosetti, "personalitate proeminentă în cultură și lingvistică". A întreținut cu el relații îndelungate: "Era de o totală bonomie pe care și-o camufla uneori făcându-se că se ia în serios, imperios la nevoie, expansiv și exuberant." Studiase la Paris fonetica descriptivă și experimentală care era pe atunci o noutate. Al. Rosetti fusese membru al Școlii Române de la
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
de o lume în veșminte ușoare de vară și am coborât bulevardul de-a lungul Cișmigiului, aglomerat și vesel. Doctorul avea un zâmbet care-i destindea și lumina obrazul. Era obosit și mersul său devenise șovăitor, poticnit. Ne mărturisea cu bonomie cât de mult îi plăcea să privească oamenii umblând vioi pe stradă, plimbându-se sau tăifăsuind nepăsători prin cafenele. A fost eliberat din închisoare în mai 1962, înainte de venirea lui Dinu, și a murit la 26 aprilie 1963. A fost
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
albă să crească, data viitoare când o să cobori din elicopter, așa împlinit și îmbrăcat în roșu, o să zică lumea că a venit Moș Crăciun.”, povestește hitru doctorul. Adevărul e că, dincolo de asemănarea fizică, n-are cum să nu te frapeze bonomia pe care doctorul Olteanu a imprumutat-o din personalitatea Moșului. De altfel, toți cei pe care i-am cunoscut în noaptea asta sunt oameni speciali, făcuți din alt aluat decât noi, ceilalți. Nu știu cum să fac să evit clișeul, așa că o să
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
și este - după 1989 scăpată dintr-un ospiciu-închisoare, atunci ea și-a găsit în Andrei Pleșu observatorul și comentatorul ideal. Pe versantul celălalt, al discursului incendiar în descendență eminesciană, excelează Cristian Tudor Popescu. Aici, într-o zonă de răcoare, bonomie și ironie caustică, e la mare preț figura lui Caragiale. Caragialismul inundă Obscenitatea publică și realitatea pe care volumul o descrie; sau, mai bine zis, vine din adâncul acestei lumi, ieșind la suprafață în discursurile și comportamentele noastre, în politica
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
să fac parte din juriul unui concurs studențesc. Firește, în juriul respectiv eram o prezență strict decorativă - cuvântul meu nu conta și nici nu mă străduiam să-l fac auzit - dar a fost un excelent prilej pentru a remarca naturalețea, bonomia, înțelepciunea ironică, bunul simț cu care președintele juriului, Deliu Petroiu, reușea să depășească inevitabilele situații tensionate create în urma opțiunilor diferite ale celorlalți membri. În anii care au urmat l-am văzut vorbind, de nenumărate ori, la vernisaje și lansări de
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
de educație sexuală a adolescenților/ ore la care se analizează posibilitatea depistării/ partenerilor patrioți care ar putea aduce pe lume/ feți-logofeți cu perciuni valutari ca/ să nu mai vorbim de-o eventuală clonare a lor" (Deși nu e vremea poveștilor). Bonomia, ca prim-plan stilistic al multor poeme ale lui Leo Butnaru, nu e decît un mod de-a insinua decepția. E aici o antifrază adîncită, dincolo de expresie, în stratul trăirii înseși, precum un factor specific unei serii de barzi moldoveni
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
lui capătă scînteieri în nuanțe asemănătoare. N-ar fi fost de mirare să-i fi pus Alice Vera, incomparabila, ceva mîna de creion chimic, la limpezire. A fost ultima lui, indimenticabila, parada oratorica în public. Textul rostit, cu regizată lui bonomie, cu dicțiunea de histrion superior, hîtru și grav totodată, s-a publicat imediat. Dumnezeu știe însă, dacă, citit la distanță, mai produce aceeași impresie nepereche. Oricum, nu în litera tipărită voi căuta azi refugiu, ci în spiritul imortalizat cît de
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
ocara, școala lui neadevărul. Asemenea dreptate îmi va da orice om cu cea mai rudimentara judecată literară, că mare neadevăr a grăit și precuvântătorul, dl. Iakab Odon, când a introdus această tristă aparițiune literară cu cuvintele, - cel puțin pline de bonomie, - că autorul ne prezintă în cartea sa - numai poporul, fără nici o deosebire de naționalitate. Să ne ierte onorabilul. Față moțului care își bate drăguțul bețiv și târgul de la Găină, în care dl. Lengyel a văzut miri și mirese "beți de
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]