5 matches
-
cursul de mijloc al râurilor Drava și Sava”, pe când longobarzii ar fi coborât acolo, după Philippide, mai târziu, pe la mijlocul secolului VI” (I, 352). În felul acesta el raportează la categoria celor vechi germane cuvintele a amărî, bardă, a băga, băț, borț, creț, dop, grapă, a se gudura, loațe, mumă, nastur, suf. -oiu, a se screme, stinghie, strung, a se zgribuli, unele dintre ele propuse și de Loewe și întărite de Giuglea (I, 352). Prețuirea pe care Philippide o arată germanismelor provine
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că, „în general, numele date abdomenului sunt de origine obscură“. În cazul cuvântului românesc, după cum afirmă Ciorănescu, ideea de „zgomot al mațelor“ pare să fi servit drept punct de plecare, ca în burduf și burdihan. Poate fi deci pus în legătură cu borț „burtă, pântece, mai ales cel al femeilor însărcinate“, de unde și borțoasă „însărcinată“. Cuvântul este apare în scris abia la Anton Pann. Foale este, de asemenea, moștenit din lat. follis, care însemna „sac de piele umflat cu aer, balon, foale (pentru
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
consideră ca fiind în mod cert din substrat. La aceștia se pot adăuga încă șaptesprezece, din același domeniu semantic, menționați de același autor într-o listă de patruzeci și trei de cuvinte considerate ca provenind mai probabil din substrat (băl, borț(oasă), brâncă „erizipel; boală la vite“, codru, creț, fluture, lai, negură, păstaie, scorbură, sterp, vătui). Alți lingviști apreciază că unele dintre aceste cuvinte provin din alte limbi, chiar din latină (de ex. codru, fluture, negură, vătui). Dintre termenii, din cele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
prăjit” (adică de privit) decât de folosit. Și ce desfătare! Și ce „arătare” (demonstrație, demonstrare)! - Uite, băi’țălu moș’lui, zicea el, luând În mână de pildă, un cui de lemn de corn ceva mai lustruit. Aista-i pintru dat borț’ la covrig, bre! Iei covrigu cu mâna stângă, Îl țâi ghine, cu bortilitoru’ di borț’ di covrig țânut În mâna dreaptă, Îi: phu!!, o bortă, de s’ ne țâie minte, covrigu’! Sau „lustruitoru’ di teslă”... Un fel de lingură plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Uite, băi’țălu moș’lui, zicea el, luând În mână de pildă, un cui de lemn de corn ceva mai lustruit. Aista-i pintru dat borț’ la covrig, bre! Iei covrigu cu mâna stângă, Îl țâi ghine, cu bortilitoru’ di borț’ di covrig țânut În mâna dreaptă, Îi: phu!!, o bortă, de s’ ne țâie minte, covrigu’! Sau „lustruitoru’ di teslă”... Un fel de lingură plată - fără găvan, tot din lemn, cu o parte mai rotundă, de care o țineai. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]