3,483 matches
-
că Paul Goma va fi învățat ceva din propria implozie biografică și creativă, pe care însuși a provocat-o, după Revoluție. E ironic și trist destinul acestui curajos dizident care a vorbit sonor când alții au tăcut și care, la borna anului 1989, era cotat de mulți ca o mare conștiință și un scriitor important. (Un critic improvizat n-a ezitat să-l numească cel mai important prozator român postbelic!) Treptat, acțiunile lui Goma au scăzut la bursa literară, din motive
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
incoruptibilă a Martei Bibescu și a Reginei Maria. Veșmintele lor opulente și suave în aceeași măsură, strălucitoare și austere asemenea modelelor pe care le încorporează, nici nu știi ce pot fi pînă la urmă: piese istorice, expresii artistice sau doar borne fosforescente așezate exact în punctul în care fetișul amăgitor se intersectează cu disperarea și cu melancolia neagră. Orice ar fi pînă la urmă, ele vin spre noi purtînd mesajul viu al zestrei pe care expoziția Zestrea îl comunică într-un
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
încă suntem mefienți la aniversări și sărbătoriri. Supradozele de festivism prizate în evul roșu ne-au lecuit, se pare pentru mult timp, de cultul temenelelor și al aplauzelor de circumstanță. A omite ori a ignora un eveniment ce ține de borna indicatoare a vieții, întâlnită la intervale regulate, în existența unei personalități proeminente este însă un fapt regretabil, chiar impardonabil, fie și numai pentru că a consemna (și sublinia!) o atare aniversare face parte, dacă nu din normele deontologice, cel puțin din
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
se reprofilează și se recuză de la continuitate. Acum, în 2002, la reluarea redimensionată a antreprizei, adusă la zi după 13 ani - sub un titlu nou, Cinema... un secol și ceva, cu un subtitlu care ar schimba și specia, apăsînd pe borne temporale fără relevanță istoriografică: O istorie cronologică (sic!) a cinematografului mondial. 3 martie 1895-31 decembrie 2000 - din cele cinci nume rămîn două și masiva tipăritură e semnată alfabetic Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu. Cel mai ingrat afront cu care am
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
atâtea reduceri de procente cât s-o aducă la vârsta maximă a celui mai longeviv om din lume din acest moment - eventual cu ceva peste. Adică exact cât să-mi adeverească luminoasa evidență că mă aflu la jumătatea vieții, la borna ei de ani. Exemplul optim, reprezentat de Henry Jenkins, britanicul plecat dintre noi la frumoasa etate de 169 de ani, creșterea mediei de viață în statele Occiedentului căruia năpristan ne vom alătura, lasă, totuși, loc unor variante într-un domeniu
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
București și din țară, această piață s-a transformat peste noapte într-un perimetru al jertfei și al speranței. Aici, un regim alimentat din teroare și din crimă și-a demonstrat încă o dată vocația, și tot aici a fost așezată borna ce arăta Km. 0 într-o posibilă topografie morală. Dar concomitent cu derularea evenimentelor care au schimbat fața și istoria României, Piața Universității s-a transformat ea însăși într-un spațiu artistic, într-o scenă uriașă prin care s-au
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
Tudorel Urian Cu discreție și ( auto)ironie, așa cum le este și scrisul, veșnic tinerii optzeciști depășesc, rînd pe rînd, borna celor cincizeci de ani de viață. După Liviu Ioan Stoiciu, a venit ( la 25 aprilie) rîndul lui Liviu Antonesei să-și marcheze semicentenarul, fără articolele și manifestările omagiale atît de dragi breslei scriitorilor. Singura "fantezie" pe care și-a permis
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
Levantul ofrandă. Scenele îi sînt datate la 18... care, pe englezește (de care Mircea Cărtărescu face uz fără abuz), nici nu-i prea departe de 80 și ceva. Cînd cartea stătea în librărie, nu la vieux livres, pe Magheru, ultima bornă, cea a deceniului nouă, era timpul zero. Acum, citim în ea două istorii egale. De ce spun asta. În literatură, orice nostalgie închide o măgulire. Satisfacția (măcar filologică) a drumului știut înapoi. Așa a citit postmodernismul lui Cărtărescu secolul lui Bolintineanu
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
și fiul spițerului mai animăm localu’ lu’ grasu’ până către zori întrucât ceilalți s-au îmbrăcat în negru din cauza ta și-au lăsat bărbi și-o tot țin langa a post. recunoaște și tu hiroșimă mică așa nu mai merge! bornă kilometrică de-acum înainte se va așterne din nou liniștea carnea asta (ghips lângă ghips) iar nu va ști o vreme să iubească se va întreba din nou de ce - fără să-și poată răspunde celulele ei se vor însura cu
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
pînă în ’89, anul atîtor prăbușiri”. Așa cum în teatrul românesc se poate vorbi de “înainte și după Revizorul”, în filmul românesc se poate vorbi de “înainte și după Reconstituirea”; i-a fost dat lui Pintilie să fie autorul celor două borne (sau bombe) incendiare ale unei culturi. Cu prețul de cost aferent; de pildă, 22 de ani distanță între două premiere de film în România... Totul e “relatat” într-o mare varietate de registre, de la cel pamfletar (v. episodul Cristian Tudor
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
însă că structuralismul este în sine condamnabil. Doar că, pentru a nu eșua în desuetudine, trebuie să-și aclimatizeze finalitățile la criteriile ce orânduiesc substanța sonoră. De-structuralismul va emite însă de cele mai multe ori un rest produs de însăși inadecvarea bornelor de pe traseu la un determinism transcendental și teologic. Cu alte cuvinte, asistența divină este singura care permite, până la urmă, compozitorului să se descurce în deșertul pre-formalizărilor și al controlului sever asupra operei, girând totodată reprezentările unui sens și a unei
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
Atât de mult și-au dorit să participe la proiect... Alejandro Amenabar atacă în forță subiectul eutanasiei în Marea dinlăuntru și reușește să fenteze latura politică a chestiunii axându-se pe personaj (interpretarea lui Bardem e deja un ,highlight", o bornă în evoluția filmului european). Ca și Nu te mișca, această peliculă se încadrează într-un gen de care am mai vorbit, neo-melodramatic, care îți țintește plexul emoțional fără multe fasoane. Semnificativ mi se pare că acest regizor cu înclinații fantastice
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
șterge silențios din ambient. Gunoiul de ieri-alaltăieri, de o lună și de un an, pe maidan risipit, al mizerului consumator ce de-abia mai are puterea să-l arunce peste umăr, redându-l naturii, se strânge în movile, ținând locul bornelor de distanță. Străinii care-l observă sunt, bineînțeles, la vânătoare de exotisme, dinainte montați de surse răuvoitoare, văzătoare de numai ce este deasupra, adică gunoiul. Sufletul candid al celui ce lasă din mână departe de orice ghenă conținutul pungii de
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
sunat stingerea. ea își învelea propriul trup ca o haină veche ce pocnea în fiecare zi în altă parte de atâta purtat. ea încerca să-si ascundă trupul gândurile firul de păianjen ce pornea din inimă și se înfășura pe bornele kilometrice toate acestea le ascundea ea cum o mănușă mâna infirmă. acum se ridicase în sfârșit și plecase. ani de zile bătuse la o poartă în spatele căreia erau doar hăul și pustia. - mașina frânase brusc spaima ei preț de-o
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
radio și televiziune până la fabricarea de mobilier, comerț cu amănuntul, școală de manechine și import-export. Dar firma nu fusese formidabil de activă, firmă de garsonieră, prin care se treceau hârtii. Asta, la prima vedere. De ce am luat ca a doua bornă anul 1990? Fiindcă atunci Corneliu Golam își dăduse demisia din armată. Până în 1990 fusese ofițer, cu grad de maior, comandant într-o unitate de grăniceri. O nouă mască! Da, nu greșesc, chiar și aceasta e tot o mască, și aceasta
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
a dreptului de a rosti răspicat, în marele concert al popoarelor acestei planete, dorurile, credința, adevărurile esențiale, suferința tăcută, tenacitatea carpatină și conștiința, totdeauna dureroasă, că: ,,Munții noștri aur poartă, / Noi cerșim din poartă-n poartă’’... Cel puțin de la această bornă în timp - 125 de ani de eternitate eminesciană -, avem datoria morală, obligația civică și creștinească de a ne dărui toate energiile pentru ca MIHAI EMINESCU, CONSTANTIN BRÂNCUȘI și GEORGE ENESCU, falnicii purtători ai praporilor Spiritului Românesc în lume, să fie sanctificați
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
doua zi după spectacol, am început și eu să fac pe fantoma. Înarmat cu o lampă frontală a tatei, din echipamentul lui de medic ORL, camuflată sub o pălărie cu boruri largi, stingeam seara lumina în cameră, aprindeam beculețul unind bornele unei baterii și începeam să debitez cu voce cavernoasă - atît cît putea fi la cei șase ani abia împliniți - tot soiul de discursuri fanteziste, prefăcînd în “fantome” diverse personaje ale lumii în care trăiam. Erau, mai ales, profesori de la liceul
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
Horia Zilieru lacrimă umblând plângând stinge sfeșnicul înalt să văd îngânatul gând pe tărâmul celălalt zori captivi țes patrafir bir de plâns alean/avânt plumbul iernii să-nveșmânt și seismul să-l respir scările spre paraclis borne suie osii dor ornicul orbitelor petecitul paradis scrisă vamă roată iar cu fotonii criptei schimb vitreg riveranul nimb ține ceara spin amar nucleare înarmări zac și mor prin nervii/lari cum doarme-n sicriu polar disc ghețar deasupra ei plasma
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
Clemenței ("cu mânușița întinsă"), strada Grațiilor (unde amîndouă casele de la nr. 13 și 13 bis sunt "la fel de identice cu deosebirea că"...), străzile Pacienții și Sapienții (care se confundă din cauza căldurii mari), strada Marc Aureliu (care, schimonosită, devine Marcu Aoleriu), etc. Borne topografice Traseele sunt jalonate de repere mai importante: biserici (Mitropolia, Sf. Elefterie, Slobozia, Dintr-o zi, Doamna Bălașa, Crețulescu, Sf.Ion, Mântuleasa, Sărindar etc.), clădiri publice centrale (Palatul Regal, Senatul, Consiliul de Miniștri), ministere (Ministerul de Războiu, Ministerul de Interne
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
nu are legătură cu mulțimea de ghiduri și istorii publicate atunci (de la Dimitrie Pappazoglu și Ulysse de Marsillac pînă la Frédéric Damé și Anton Bacalbașa), scriitorul realizează un îndrumar detaliat și ierarhizat. Se poate vorbi de o adevărată rețea de borne geografice, așternută peste oraș ca pînza de păianjen, făcînd posibilă reconstituirea planimetriei din epoca primului rege Carol. O rețea diferențiată prin frecvența înregistrărilor statistice, tehnică prin care, mult mai tîrziu, vor cerceta peisajul urban Yves Luginbuhl sau Kevin Lynch. Concomitent
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
a devenit posibilă. Până în prezent nu avem o cercetare de tip monografic a segmentului acesta de epocă, dar există lucrări cu deschidere mai amplă, de aspect mai ales istorico-politic, care îl include. Una singură, după cât știu, își fixează cam aceleași borne în timp, adunând mărturii ale presei dintre 24 august 1944 și 30 decembrie 1947, completate cu capitole de "cronică măruntă". Mă refer la cartea prozatoruluii Ioan Lăcustă (scrisă în calitate de istoric): 41 de luni care au schimbat România (Ed. Viitorul Românesc
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
a-mi desena trista și penibila mea siluetă spirituală." În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal se regăsește, foarte aproape de final, această frază ce condensează o întreagă existență, schițând totodată liniile unei posibile posterități. La data la care așternea aceste rânduri (borna anului 1989), Ion D. Sîrbu era o figură marginală a lumii noastre literare, un scriitor de planul al doilea sau al treilea în raport cu unii colegi de generație și, în orice caz, cu vedetele bucureștene ale canonului literar. Locuind la Craiova
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
și profesorului de literatură comparată de mai târziu, Al. Dima. Pagini dense de istoria folcloristicii românești contemporane, adică de după cel de-al doilea Război Mondial, scrie Iordan Datcu în studiul final al acestui volum, Etnografia și folcloristica în anii 1948-1958. Bornele temporale ale investigației sunt impuse de chiar mersul evenimentelor politice, căci după abolirea Monarhiei, noul regim își impune cu mijloace nu o dată violente punctul de vedere. Este epoca în care au loc "cele mai brutale ingerințe în domeniul etnologiei, care
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
inert. Pe care parcă îl drege un pic poemul, așa de confient, al lui Anton Jurebie, la doar câteva file distanță: "prietenii mei de la craiova/de la caracal/prietenii de la pitești/&bucurești. prieteni nevăzuți./ Ce inimi de piatră trebuie să aveți,/ borne kilometrice ale bucuriei mele/pe care numele meu stă/alături de numele voastre./ piatră pe piatră pun în sufletul meu/ Am în buzunar 29,99 arginți,/de sărutul meu să nu vă temeți." O nouă istorie a literaturii române? Citind nr.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
are altă construcție și alt lexic. Semn clar de unitate în diversitate. Ba că Virgil Dumitrescu și-a organizat întreg volumul (inclusiv reluările) să-l reprezinte nu numai pe el, la vârsta creației de azi, ci să fixeze o altă borna de grafeme și lexeme ale limbii române care ne stăpânește pe noi toți. Oricât am insistă în comentarii pentru fiecare creație în parte din volumul Van Gogh, poetul, amprenta absolventului Institutului de Limbi Străine din București rămâne vizibilă că o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]