113 matches
-
la domiciliu în italia, în spania, dar și când venea, ținea cheful șapte zile și șapte nopți, îi cântau la ureche ăi mai tari maneliști și el îi înfunda cu euroi, nimeni nu era ca vinetu dinamo. Nevasta-sa îl boscorodea: bă, mai potoale-te, că nu mai ai doăj de ani. Dar el n-o băga în seamă, îi răspundea cu niște vorbe învățate de la taică-său: Taci, fă, din gură, ce știi tu!... Nevastă-sa a avut gură aurită
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
căsuță între munți/ Cu puritatea de fecioară cum e și aerul pe-acolo/ Așteaptă-mă că am să vin și o să mergem pe la nunți/ Tu Afrodită sau Junonă iar eu un fericit Apollo." (Petre Berea) * ,Mărioara îl cicălea și-l boscorodea de cum intra pe poartă. Din dement și bun de nimic nu-l mai scotea. Cât de obosit ar fi venit acasă din schimbul de noapte, tot singur trebuia să se descurce. ŤIa-ți!ť, Ťfă-ți!ť, Ťpune-ți singur!ť. Asta-i
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
Acasă - da, era altceva, acasă te poți afuma un pic. Să fim cinstiți - te poți îmbăta chiar ca porcu', după cum zice Marfa, crezând că el nu o aude sau că nu va mai ține minte a doua zi ce-a boscorodit ea toată seara. Ivan Mihailovici nu s-ar îmbăta nici acasă dacă Marfușca nu ar sta cu gura pe el și nu i-ar ascunde sticla pe care el știe foarte bine că a cumpărat-o, că pe drum nu
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
să-i spun că darul cel mai mare al mamei este s-o ascult, al tatei să ajung devreme la culcare. Să-i spun că surioara mea dorește tot timpul să mă joc cu ea, și că bunica mai mereu boscorodește că doar nepoți cuminți ar vrea. Citește mai mult SCRISOARE PENTRU MOȘ CRĂCIUNÎn jurul meu toți se grăbescsă-i scrie Moșului, să-i deseneze,să-i spună ce mult îl iubescși cât mai mult să îl impresioneze.Să-i scriu și
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
fi mai bun, voi face, voi reface, o să schimb, sunt lucruri la care voi renunța, dar și unele pe care le voi încerca, o să urc treptele spre...”, nu vă sună familiar? Fiecare are steaua sa norocoasă și împotriva tuturor previziunilor boscorodite de politiceni, afaceriști, econominiști și finanțiști este confortabil să te lași prins în mrejele unei iluzorii stări de bine, care te-ar putea bântui de anul viitor. Și dacă se întâmplă să fie bine? Doamne-ajută! Cine n-ar vrea să
Un sfârşit e un început [Corola-blog/BlogPost/97039_a_98331]
-
N-am cum timpul altfel al socoate, Iar de te întreb prea des pe tine, E că păsuitul nu are alt fes la mine! De pare că și-acum te-am deranjat, Părând că mereu am ceva dereglat, De tot boscorodesc ca și-o moară, Păsuind stricată de tot timp omoară... De se-ntâmplă să mai scriu și uscate, Nu-ți pot scrie ție versuri copiate, Nici altcuiva căci scriu pentru tine, Sau nici cuiva că nu pot fi cu mine
DOAR... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377228_a_378557]
-
ținîndu-l acolo, întorci arma și bați în pămînt cu patul de trei ori. De cîte ori bați chemi: "Samoilă! Samoilă! Samoilă!" Apoi ridici arma drept în sus și slobozi focul. Asta se face într-o vineri noaptea. Amos mai și boscorodea vreun descîntec, de care însă Toma nu-și mai aducea aminte." (Ibid.) "Samoilă", putem deduce, ar fi numele unui diavol, specializat în deteriorarea puștilor de vînătoare. Alții, implicați și ei în domeniul cinegetic, își asumă sarcini diferite. Un vînător dă
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
nici eu, doamnă, glumi Ghiță întorcându-i obrazul curat. Că și eu de când aștept asta! Uite-aici, pe fața asta, că pe cealaltă m-o pupat Hicler. În frigurile dorinței de-a-l vedea mai repede, nu mai auzi ce mai boscorodi în urma ei Ghiță, pădurarul. O rupse la fugă și tot într-un suflet o ținu, descheindu-și șuba să-i vină mai la-ndemână, scoțându-și înfierbântată șapca de blană și lăsând, izbită de crengi și-mproșcată-n zăpadă, să-i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să mori des, ai să bei cu dracii și ai să vii înapoi. își urma apoi lectura din hronic: Se pare deci că măscăriciunea ce vârâse spaima n Statu-Palmă nu era alta decât fioroasa Hâcă, neîm blânzita fiară ce pustia boscorodind ținutul Fălticenilor. Aici, Tanti Justina se uita împrejur la noi, mândră. — Măi copii, ce-ar fi să facem noi un tramvai clandestin? Rămăseserăm înmărmuriți. Lui Găinaț îi clănțăneau dinții de admirație. Tramvaiul fusese dat la casare la noi, dar Nea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
regrete schimbarea de naționalitate comanda îi fu onorată peste trei sferturi de oră, supa era clocotită, arzându-i buzele și cerul gurii, iar cașcavalul anexă părea o scară către cer: când voiai să-l muști, se înălța cât Himalaia. Plăti boscorodind, plecă spre casă, luându-și dintr-un magazin alimentar ceva mai omenește de înghițit și o bere nemțească, gândind să se răzbune pe francezi. Seara îl prinse pe Podul Alexandru III. Îi plăcea, pe înserat, să bată podurile Senei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cause, Lux. Dacă aș scrie unul din pretențioasele documente ale studiilor culturale, l-aș numi melting pot. Dacă m-ar interesa, iarăși, excursiile în catastifele cu date, care încearcă să explice un fel de-a fi prin parametri sociologici (ceea ce, boscorodind ariditatea instrumentelor de lucru, am încercat, de altfel, să facem acolo) aș vorbi despre privitul la televizor și despre ieșiri cu prietenii, despre voluntariat, despre familie, toate măsurate în ore-viață. Dar nu acum, aici. Așadar, vorbesc despre un orășel nemțesc
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
Tâ Vaniușa plecai și lași pe Liuba singura...Ia liubliu tebea, Vaniușa. Ia liubliu...Are să moare Liuba de dorul tău. Liuba nu poate să trăiește fără tine...Te întoarce la mine când terminat la război...” Si uite așa l-o boscorodit rusoaica pe bietul flăcău de nu mai știa de el. Ce o mai spus și el, asta nu mai știu. Da’ o venit acasă până la urmă. Cele câteva zile cât i-o dat de la spital le-o petrecut stând închis
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nu mai este cocoșul!” o strigat el din prag. „Ce ai făcut cu el? Unde-i cocoșul, omule? L-ai scăpat? Da’ ce, tu ești în stare de ceva? Nu poți să tai măcar o orătanie.” - o început să-l boscorodească nevasta. „Ba l-am tăiat. Dar o dispărut.” „Tie ți s-o părut poate...Din cauza rachiului, tu vezi cai verzi pe pereți. Du-te și adă cocoșul în casă dacă l-ai tăiat! Ce stai ca lemnul?” Am uitat să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aflam, era într-o zi de nu. Poate că-l supăra ulcerul, poate se certase cu madam Matilda, mustăcioasa aia de nevastă-sa, mare șmecheră pe la Ministerul Învățământului. În orice caz, era plin de draci și se simțea dator să boscorodească și să mârâie la toată lumea. Avea pur și simplu un puseu de șefită cronică. După prânz, în loc să moțăie în cabinetul lui, așa cum făcea de obicei, îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din când în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
grijă dă tine, țigan bozgor provenit care ești, tu cu mă-ta aia șantalie și cu tot neamu' tău dă 'andicapați!" Nici nu trecuseră trei sferturi de oră de când plecase nea Vasile, pe jumătate vesel, pe jumătate cam înciudat și boscorodind, că apăru Petrică. Anton se uită la el cu gura căscată: Da' ce, băi, fraților, nu mai aveți somn? V-a cuprins pă toți doru' dă muncă?". Ce dor dă muncă, bre? Mi-am uitat niște chestii p-acia...", făcu iute
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
curtea școlii, printre vrăbiile și guguștiucii ăștia din Drumul Taberei, ca și cum ar fi noapte într-o carte și noi chiar am sta de vorbă într-un vis de-al tău un vis de-al tău cu un Matei mare care boscorodește ceva despre o scrisoare, un roman, despre iertare și alte bazaconii, lucruri d-astea pe care trebuie să fii nebun să le visezi atâta timp cât o ai pe Setița Kindo și mai știu eu ce alte labirinturi cu pești prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cum îl conduc pe Seagrave în camera de zi. Pilotul își lăsă ochii să se plimbe nesiguri peste fotoliul din piele falsă, ieftină, incapabil pentru un moment să-și recunoască propria casă. Se întinse pe sofa în vreme ce soția lui o boscorodea pe Helen, ca și când ea, doctorița, ar fi fost răspunzătoare pentru simptomele pacientului. Din cine știe ce motiv, Vera Seagrave îl absolvea pe Vaughan de orice răspundere, deși - cum mi-am dat seama mai târziu și ea trebuie că știa deja - Vaughan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai am chef să mă fac alpinist, mi-a intrat zăpadă în bocanci -, înființăm un partid, ca simbol vom avea o căprioară, câștigăm alegerile, salvăm țara asta de la dezastru... Începuserăm să coborâm înspre Bușteni, căutându-ne nevestele și căprioara. Eu boscorodeam în continuare despre cum vom conduce lumea, vom intra în UE, vom ataca Ucraina și elibera Transnistria de ruși. - Auzi, zise Luca, profitând de un moment de tăcere, de fapt toată povestea asta cu politica, Ucraina, salvarea căprioarei, astea le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
șefu’, îl cheamă Tocilescu, zice că-i compozitor sau știu eu ce... - Poate Moculescu. - Nu, șefu’, Tocilescu, mergea cu peste 140 la oră prin oraș, n-a vrut să oprească, e și cu minora asta la el... - Și ce tot boscorodește acolo? - Zice că-i mare compozitor, că cunoaște pe niște generali... - Păi, ce facem cu dumneavoastră? mi se adresă mustăciosul. Viteză, pentru asta luați amendă, dar domnișoara e minoră, are doar 15 ani. - Și ce-ați vrea, s-o fut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bună, acolo, femeii, își zise. Avea Angelescu pleoapele umflate de guturai și astăzi mai mult ca oricând îi înjura în gând pe ceilalți ocupanți ai biroului... Ce să facă el cu soarele care se arăta afară? Fierbințeală îi trebuia lui? Boscorodea: toți au condiție fizică și numai eu plec pe teren. În trecere spre ușă mai azvârlea o privire spre sânii debordanți ai Ninetei, care-și aranja perna sub popou cu sângele în obraji. Deja începuse melodia preferată la radio. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
infinit mai mult decât mine. Sentimentele mele sunt minuscule în comparație cu ale ei. Dar ce să faci? Cu ea nu te poți lupta. Zâmbi puțin trist, absent, un zâmbet ce amintea de zâmbetul lui Ovidiu. Acum știu că soacră-mea mă boscorodește în gând, poate își închipuie că mă țin de prostii, nu are decât, nu mă interesează, știu că ea n-a fost de acord să mă căsătoresc cu Dimitrie, ce-ți trebuie ție nevastă așa tânără, i-a spus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și găseau o Mamă. Eu trebuie să mă găsesc pe mine! zise Nilă și plecă. Nu știa că fusese eliminat din joc, urmând să graviteze fără folos, în jurul său, până la moarte. Cine nu e făcut pentru jocul ăsta, să iasă! boscorodea Moș Eveniment, mai mult pentru el parcă, dar simțeam nuanța vizării noastre directe. Nu trebuie să fie greu, nu trebuie să mă las! se autosugestiona Mihai Dinu. Peste câteva maldăre de timp, am să mă uit indiferent în urmă, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
par produsul indiscreției autorului. Ca o vecină curioasă care trage cu urechea pe la uși, el face cronica vieții intime a câte unei familii. Iată-l, de exemplu, descriind relația dintre doi soți, Nae și Mărioara: „Mărioara îl cicălea și-l boscorodea de cum intra pe poartă. Din dement și bun de nimic nu l mai scotea. Cât de obosit ar fi venit acasă din schimbul de noapte, tot singur trebuia să se descurce. «Ia-ți!», «fă-ți!», «pune-ți singur!». Asta-i
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Avem de unde. Aneta rămîne mută. Pensie de două sute lei! Nici prin vis nu îndrăznea! Ai muncit mult cu copiii. Totul le va rămîne lor, casă, pămînt și tot ce am eu. Aneta începu să plîngă. Sărută mîinile cucoanei Veta și boscorodește: Un înger ca mata să se întorloace cu Satana? A devenit și el un înger, ai să vezi. Aneta privea atent uneori la fostul ei soț, care o copleșea cu bunătate. Și atunci vedea cînd o aură de sfînt, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
depravatule, ai două zile de când dormi, dormi și tot dormi. Am putea spune că ai mâncat prin somn, altfel medicina tradițională n-ar înțelege misterul. Mama, aflată lângă ea, confirmă. Întreb din ochi... Ai avut febră mare, îmi zice. Ai boscorodit prin somn, ai transpirat, te-ai zvârcolit. Un gheșeft tot ai făcut din întâmplarea asta: a scos taică-tu degeaba cureaua de la pantaloni. Gata cu somnul! La viață!... Dar iar somn, până a doua zi. Brusc am simțit apoi nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]