11 matches
-
născut la 31 iulie 1974 în localitatea Galați, județul Galați, România, cu domiciliul actual în Germania, 68169 Mannheim, Riedfeldstr. 66, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Galați, str. Octav Băncilă nr. 6, județul Galați. 62. Matei Elena, fiica lui Bostangiu Emil și Viorica, născută la 1 aprilie 1958 în localitatea Ciupercenii-Noi, județul Dolj, România, cu domiciliul actual în Austria, 8605 Kapfenberg, AntonBuchalkastr. 40/1, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Bucovăț, județul Dolj. 63. Matei Teodora, fiica lui Boțoman
EUR-Lex () [Corola-website/Law/160794_a_162123]
-
a raialel numită Odaia Vizirului sau Câșla Vizirului, pe locul de astăzi al comunei Vizirul. Această moșie, daruită la un moment dat de împărăție unui vizir, de aici numele, ajunsese apoi proprietatea unei sultane și era administrată de ea prin bostangii, un soi de ostași dregători turci care se ocupau de grădinile și domeniile împărătești. Cu vremea, grație protecției de care se bucura moșia, se strânseseră aici o sumedenie de tărani fugiți din județele învecinate, sustrăgându-se de la plata birului domnesc
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
un soi de ostași dregători turci care se ocupau de grădinile și domeniile împărătești. Cu vremea, grație protecției de care se bucura moșia, se strânseseră aici o sumedenie de tărani fugiți din județele învecinate, sustrăgându-se de la plata birului domnesc; bostangiii, pe de altă parte, provocau multe neorânduieli în aceleași județe învecinate. Pentru a curma această stare de lucruri, voievodul Scarlat Ghica (august 1765-decembrie 1766) oferi sultanei suma de 25000 de lei anual și lua sub administrarea sa moșia. Aceeași operație
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Râmnic. Această situare la granița cu Imperiul otoman a făcut ca zona actualei comune Bordei Verde să devină de multe ori scena disputelor și luptelor dintre țăranii de pe moșiile vecine, fugiți „la turci” pentru a scăpa de asuprirea stăpânilor și bostangii nazârului din Câșla Vizirului, plecați la pradă în Țară Românească, fapt care a făcut ca nici așezare omenească stabilă să se poată înființa aici timp de aproape 280 de ani. Formele de locuire și viață socială din Bărăganul Brăilei, constau
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
în exil într-o insulă, cu învoirea vizirului, cumpărat cu banii domnului muntean. Șoimul (Toma Cantacuzino) îl cheamă la o întrevedere , dar Cameleonul (Scarlat Ruset), om care trăia numai din intrigi, câștigă încrederea lui Toma și dezvăluie totul poliției turcești (bostangiilor), care îl prinde, însă autorul "Istoriei ieroglifice" scapă, cum s-a arătat mai sus, dând bani turcilor. Pentru a călăuzi pe cititor, autorul a așezat la sfârșitul scrierii o "cheie", pe care o denumește "Scara a numerelor și cuvintelor streine
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
o lume a sfârșitului de veac, cu tipuri hieratice, crepusculare, desprinse dintr-un București de stampă: țigăncile florărese, argintarul de lângă Curtea Veche, flașnetarul Giuseppe, cântăreața Gherghina, iconarul de la schitul Darvari. Armonizând cu indulgență națiile, perpetuând candide ori surprinzătoare meserii (Rustem Bostangiul, Ali din Balcic), tradiția istorisirii fabuloase, marcate de tabuuri lângă enigmatice fatalități (Hoți de cai, Arămarul din Küstenge, Fata hogei). Dobrogea, în schimb, mai picturală, va inspira, în rama pitorescului decor, ceva mai multă libertate epică. Drumurile pleacă din și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
fie un element productiv, atașat unor baze românești mai vechi sau mai recente pentru a crea noi nume de agent. Îi recunoaștem prezența în multe numele ei de meserii - atît cuvinte cu "culoare locală" balcanică, evocînd o lume trecută - tulumbagiu, bostangiu, harabagiu, herghelegiu, toptangiu, bragagiu, lustragiu -, cît și termeni curenți, neutri - geamgiu, tinichigiu, macaragiu, barcagiu, camionagiu. În texte de acum cîteva decenii apar și alte denumiri care au avut mai puțin succes - de exemplu confecționagiu. Ca multe alte elemente turcești, sufixul
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
era deja prezent în cuvîntul de bază (scandal, cusur, dambla etc.), uneori el e fost produs de derivare: fustangiu. În prezent pare mai accentuată valoarea peiorativă a variantei -angiu a sufixului (desprinsă din cuvinte în care baza avea finala -an : bostangiu, cazangiu, toptangiu), prezentă deja la moftangiul descris de Caragiale, dar și în destul de vechile baftangiu, fitangiu, chiulangiu. Studii din anii '30 menționează cuvintele argotice pilangiu, caftangiu, caramangiu ș.a., rămase în circulație pînă azi ("Recunosc, sunt un pilangiu", agonia.ro; "eu
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
vremurile nu s-au îmbunătățit de când cu venirea ca mare vizir a Pașei Rami Efendi. Că împărăția padișahului se zbate în lipsă de bani și că mutarea sultanului de la Istanbul la Odrii a nemulțumit și mai tare corpurile de ieniceri, bostangii și spahii de la Istanbul, care nu și-au mai primit solda de trei ani. Că marele muftiu Feiz Ullah Efendi a spus în micul divan că dacă s-ar schimba domnul valah, s-ar face rost de aur pentru plata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele ale vistieriei țării. Atunci s-a emis pe loc ordinul de arestare a domniței Bălașa și a soțului ei Manolache Lambrino. Casa în care locuiau, una dintre arătoasele case din Istanbul ale familiei Brâncoveanu, a fost imediat ocupată de bostangii, au fost răvășite toate încăperile și s-a încărcat tot ce ieșea în cale; domnița, ridicată în toiul nopții, fu închisă la Ceauș Emini, închisoarea femeilor, iar Manolache Lambrino fu dus la închisoarea datornicilor, Bașbachi Culi. Era primăvară, o primăvară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de atunci și nu-l voi mai vedea. Îi rămân totuși prietin întru veșnicie. IIItc "III" Aici, la „poartă împărătească“, îmi spunea el, la „poarta ortalelor“ și la „poarta fericirii“, în întreite țarcuri de piatră, au furnicat miile de ieniceri, bostangii, hadâmbi albi și negri, cadâne și roabe negre din Sudan, pitici diformi și muți cu frânghioare de matasă, înconjurând cu slujba lor prea plecată pe măria sa padișahul, cel mai strălucit între măririle pământului, biruitorul semințiilor, umbra lui Allah pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]