20 matches
-
biștari, cu costume de pe Savile Row, pipa neagră din rădăcină de măceș, un M.G. cu șofer și cu accentul meu englezesc de zile mari, opresc la o casă din suburbii unde s-a măritat cu un irlandez, refuzată de toți bostonienii bătrâni, și-mi las omul la volan. O iau pe poteca din față, dau jucăriile copilului din drum cu bastonul și bat de câteva ori nerăbdător la ușă. Iese. O pată de făină pe obraz și duhoare de varză fiartă
Apariții editoriale care vă vor captiva by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105772_a_107064]
-
El le spune să scoată scândurile din podea pentru a descoperi trupul bătrânului. Edgar Allan Poe a trimis manuscrisul mai întâi lui Henry Theodore Tuckerman, editorul periodicului "The Boston Miscellany", dar manuscrisul a fost returnat autorului cu precizarea că revista bostoniană dorea să primească „ceva mai liniștit”. „Inima care-și spune taina” a fost publicată pentru prima dată în ediția inaugurală din ianuarie 1843 a periodicului "The Pioneer", o revistă cu apariție scurtă din Boston, editată de scriitorul James Russell Lowell
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
eseuri 1858 ca "Hub din Sistemul Solar" În plus față de guvernul orașului, numeroase comisii și autorități de stat, inclusiv Departamentul Massachusetts de conservare și de recreere, Comisia Sănătate Publică Boston, precum și Massachusetts Port Authority (Massport), joacă un rol în viața bostonienilor. Ca și capitala statului Massachusetts, Boston joacă un rol major în [[Massachusetts|politica de stat]]. Orașul are mai multe proprietăți referitoare la guvernul federal al Statelor Unite, inclusiv John F. Kennedy Federal Office Building și Thomas P. O'Neill Federal Building
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
nu fie întrerupt. Este judecat rapid și condamnat pentru crimă la moarte prin spânzurare. Povestirea „” a fost publicată pentru prima dată în ediția din iulie 1845 a revistei "Graham's Magazine". O versiune ușor revizuită a apărut în almanahul literar bostonian "May-Flower" pentru anul 1846. Prima traducere în limba română a fost realizată de N.D. și publicată în ziarul "Viitorul" din București, anul II, 1908, nr. 407, pp. 56. Povestirea a fost tradusă apoi de Nicolae Dașcovici (publicată în vol. "Povestiri
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
însă să părăsească viața politică, dar numai după 16 luni de semi-retragere revine la Boston. În mai 1773 radicalii l-au ales în Consiliul Guvernatorului (Governor’s Council) fiind implicat în unele manevre patriotice. John Adams s-a bucurat când bostonienii au aruncat ceaiul în mare în celebra “Partidă de ceai de la Boston” din 1773. În acest fel a revenit la parteneriatul cu radicalii și a devenit delegat al primului Congres Continental în 1774. În următorii trei ani la Philadelphia, Adams
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
Party-ul din titlu trimite la sus-numitul eveniment (pre) revoluționar, The Boston Tea Party, și nu la un partid cu numele TEA, deși cuvântul englezesc pentru ceai, tea, poate fi văzut ca un acronim pentru Taxation Enough Already, mesajul supușilor britanici bostonieni în 1773 și al unor cetățeni americani începând din 2009. The Tea Party movement are însă legătură cu un anumit segment al susținătorilor Partidului Republican, în special după dezamăgirea alegerilor prezidențiale din 2008, dar încearcă provovarea unui discurs populist, pentru
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
distins membru al elitei Boston-ului, a considerat că fiul său trebuie să rămână îngropat alături de soldații săi negri. Episodul e evocat în poemul "For the Union Dead" al lui Robert Lowell, și el descendent a două distinse familii WASP bostoniene, și dramatizat în filmul Glory, 1989, avându-l în distribuție pe Denzel Washington (evident, nu în rolul tânărului WASP Robert Gould Shaw). WATERGATE Scandalul cu acest nume a survenit după multiplele demersuri ilegale întreprinse de unii membri ai administrației republicane
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
la Veneția, În cadrul Bienalei, chiar În orașul lui Gozzi, cu aceeași companie! Spectacolul cu farsele molierești fusese deja rodat și actorii, deși aveau trac, jucau cu precizie. Niște actori care joacă mult timp Împreună, cum a fost cazul acestei trupe bostoniene, ajung să se cunoască atât de bine, Încât funcționează ca o echipă de baschet perfect omogenă. Balonul circulă ca uns, simți că ritmul curge natural. Un ritm impus și comandat de regizorul „specialist“ În comedie creează râsete la comandă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unui scandal, Editura Polirom, 2007, traducere de Luminița Marcu. obsedații au nevoie de un gol (sau, în fine, de posibilitatea unui gol) pe care să-l umple cu fanteziile lor ; asta făcea distinsa precursoare literară a Barbarei, Olive Chancellor din Bostonienii lui Henry James, cu victima ei, Verena Tarrant, asta face și ea cu Sheba. Sheba nu e un monstru, ci o victimă, dar, ca și personajul interpretat de Julia Roberts în Closer (o altă adaptare făcută de Patrick Marber, chiar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dodecafon / al câinilor lui Acteon. Unde-s? mi-am zis. În care vis / zarurile iar m-au trimis? // Unde-i - strigai - zveltul alai, / unde e cel fără grai, / care în sine însuși dispare / ca într-o floare devoratoare?” Dincolo de amintirea bostonianului, să retrăim pregnantul vis, jocul de asonanțe în versuri pline de sens și de inedit. Oceanul „poate saturnian” trimite la viziuni cosmice mult posterioare. Sfâșierea sufletului vestește direct sfâșierea vânătorului de către propriii săi câini, a căror ferocitate (la injoncțiunea zeiței
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
când era un soț model, s-a convertit de când își înșeală nevasta. Ah! micuții fățarnici, comedieni, ipocriți, cât sunt de înduioșători! Ascultați-mă pe mine, toți sunt plini de credință, chiar când dau foc cerului. Atei sau devoți, moscoviți sau bostonieni, toți sunt creștini, din tată-n fiu. Dar tocmai asta-i, nu mai există nici un fel de tată, nici un fel de rânduială! Suntem liberi, trebuie să ne descurcăm singuri și, cum ei refuză tocmai libertatea și sentințele ei, îi vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
îmbogățirea burgheziei, care devine clienta industriei de automobile pe cale de a se naște. De altfel, totul se va învârti de-acum în jurul acestei noi industrii, instrument al unei noi libertăți individuale. Și totul se va structura în jurul unei noi burghezii bostoniene, atât de bine descrisă de Henry James și ale cărei valori sunt perfect reproduse de pictura lui James Whistler. Motorul cu explozie este utilizat în America începând din 1880, la treisprezece ani după inventarea lui în Franța, mai întâi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
somn, din stofă sar deștept, Smulg fierul scurt, îl duc la piept. La țărmul apelor de gală Strig hidra mea, chilocefală: - Întemnițate William, Cast hidrofil, te așteptam Să treci, maree, din oglindă În luna frunții, să te-aprindă; Student stufos, Bostonian, Cețoase Wilson William, Îți jur, ar face-o bună mină Spini șase-n pielea ta marină! (De șase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Dickens, Thackeray, George Eliot (dacă era să nu-ți arunci privirile mai jos de piscurile Parnasului) - a căror operă, cu toate meritele ei, Începea să fie din ce În ce mai Învechită, atât În formă, cât și În conținut. Prima etapă a acestei Încercări, Bostonienii, stârnise foarte puțin interes, cu excepția protestelor venite de la Boston, cum că portretizase o cunoscută personalitate a vieții intelectuale locale, pe dra Peabody, În personajul său, dra Birdseye (ceea ce era adevărat, deși, În corespondența sa cu William, negase). Realitatea era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
loc În loc, prin grădini, câte un cireș prematur Înflorit Împrăștia o pată rozalie pe pereții de cărămidă. — Șaptezeci de lire pentru Muza tragică e o insultă, zise Du Maurier. — Știu, dar ce pot să fac? Macmillan au pierdut bani cu Bostonienii și cu Prințesa. Nu pot să-i condamn. Adevărul e că romanele mele nu se vând. Dar editorul trebuie să Își asume o parte din vină. Le-au făcut reclamă? — Nu prea. — Poftim! Uită-te la Rider Haggard, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Alice și Katharine erau de-acum prinse Într-o relație care avea să se sfârșească numai cu moartea celei dintâi. Dacă În devotamentul lui Katharine exista și altceva decât altruism pur, o investiție emoțională asemănătoare cu ceea ce el descrisese În Bostonienii, el nu era dispus nici să comenteze, nici să critice. Mulțumea În fiecare zi proniei că sora sa avea pe cineva atât de credincios să o Îngrijească, eliberându-l pe el de ceea ce, altminteri, ar fi fost o responsabilitate strivitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în zori... — Și nu vi se pare absurd? Le datorez viața politicienilor. Eu! Care urăsc politica. — Resemnează-te, fiule. Ar fi mai rău să le datorezi moartea. Sierralta intră. Îl urmau Mr. Stevens, un bărbat înalt și elegant, cu accent bostonian, și Santiago Gubern, un tip șters și încruntat, care nu-și lua ochii de la desenele ce acopereau trupul lui José Correcaminos. Se instalară în jurul mesei înguste și grosolane. După saluturile de rigoare, Mr. Stevens trecu direct la subiect. — Bine, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
moale. „Să și-l ia! răspund oamenii mei. Nu-l vrem și, în plus, nu este pe pământurile noastre. Dar să nu se distrugă selva și să nu ne aducă boli.“ — Putem să ne petrecem viața discutând același lucru, spuse bostonianul. Nu e vina noastră dacă dumneavoastră vă îmbolnăviți și nici dacă garimpeiros vor diamantele din râurile dumneavoastră. Nu vrem să pricinuim daune, dar stați în calea noastră... Când un tren merge cu o sută de mile pe oră și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui de jurnaliști. Ce îi veți spune? vru să știe Stevens. — Depinde de dumneavoastră. Dacă într-adevăr credeți că poate exista o soluție, putem uita că am văzut avioneta, unde era ascunsă și unde se pot vedea urmele cauciucurilor ei. Bostonianul zâmbi ușor: — Asta sună a șantaj. Iar zâmbetul e se întoarse: — Probabil... Mr. Stevens se ridică în picioare și se îndreptă spre ușă. Îl urmară și din prag priviră evoluțiile celor două avioane mari, bimotoare, care făceau manevre de aterizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar prea grăbit să ajungă sus pe culme. Iar culmea are și ea un drum. Nu există scurtături. — Din fericire pentru dumneavoastră, replică Inti. Cu Ramón Cáceres la președinție, compania „Southern“. ar trebui să-și caute alte orizonturi... — Prietene, observă bostonianul. Pentru „Southern“, țara asta nu e decât un steag mic pe hartă. Doi la sută din volumul operațiunilor companiei. Când Cáceres amenință, la New York se râde, pentru că nici măcar nu se află. Și vă asigur de un lucru: În mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]