57 matches
-
numai vorbirea precipitată stârnea perplexitate. Pe umeri îi atârna o canadiană, în jurul gâtului era înfășurat un fular, de mâini fluturau, agățate, mănuși mari, negre, obișnuite la cei care conduc aceste vehicule zgomotoase. Dintr-unul din buzunarele canadianei răsărea la intervale botișorul unui pisic, singurul însoțitor tolerat în escapade de excentricul personaj. Omul nu putea fi lesne recunoscut, căci evita, cum am spus, sălile aglomerate, nu dădea interviuri, ducea un trai de mizantrop, de lup singuratec. Totuși, pentru inițiați silueta lui devenise
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
mișunând râuri-râuri, înaintau de sârg, cu fanatism, devorând larvele cu care plecaseră în spinare, sfârșind prin a se devora unele pe altele, cele roșii pe cele negre, cele albe pe cele cafenii. Cele mai tragice, în efortul suprem, erau veverițele. Botișorul lor delicat de petală trandafirie căuta mereu sumețit în sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul cu nările delicate, străvezii, rotindu-și întruna ochii spre cer invadați de cețurile morții. Șoarecii și șobolanii, supraviețuind încă din smârcurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tul transparent care le mărea goliciunea, încheiat sus, la gât, cu un guler de blană strâns până sub bărbie, cu aere de falsă modestie. Deasupra blănii albe, un cap de pisicută de acelea albe de tot, numai cu labe și botișor roz, un cap neregulat dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de porțelan alb, pătat cu roz, fardat cu discreție ca papușile de piatră; o gura cam mare, neregulată și puțin prognatică; păr castaniu pal, aproape blond... O
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment. Virgil mai lăcrimă un pic, apoi își șterse ochii de blănița iedului. Îl sărută apăsat pe botișorul negru, pe urechile catifelate, îl mai strînse o dată la piept făcînd uuuuh! și, crezînd că astfel poate aduce cea mai mare dovadă de cavalerism față de Ilinca, i-l dărui ei șoptindu-i fericit: Poftim, Ilinca... ți-l dau ție... Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nici dacă s-ar fi desfăcut pămîntul în două. Zadarnic s-au chinuit însă să-i dea apă. Cum să dai apă cu sticla unui ied? Încercară să toarne în palmele lui Vlad și să-l apese pe ied cu botișorul acolo, dar tot degeaba. Sărmanul pui se uita cu ochii mari și speriați la fiecare, zbătîndu-se mereu să scape din brațele care-l încolăceau. Ce facem? Nu bea apă! Dacă moare de sete? se tîngui cu lacrimi în glas Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
noi tot nepregătiți eram, iar rapoartele întocmite și citite de funcționari însărcinați cu aceasta reprezentau o probă de virtuozitate pentru a nu spune tot adevărul și a menține o stare de spirit în măreața construcție europeană. Gura lui Verheugen, ca botișorul unui mormoloc, emitea sunete graseiate. Din spatele ochelarilor săi cu lentile prismatice ne urmărea însă o privire impersonală, neiertătoare și, totuși, neputincioasă" (p. 227). Prozatorul Dan Stanca a murit fictiv la începutul romanului Mut. Trăiască autorul Dan Stanca, cel care l-
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
care dispunem, să ne purtăm natural, fără teamă și fără elemente de superficialitate, să fim noi așa cum ne cunoaștem până la această oră. Nu-mi este frică de tine și cu tine. Ca drept dovadă că este așa, Xenia Își apropie botișorul de el, gura ei schițând dorința de a fi sărutată. Va Își aminti ce gură zenzuală are, se apropie lent de acea minune nepământeană și bucuria clipei o trăiră cu intensitatea unui sărut pătimaș și aproape de neînchipuit la doi tineri
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
liceu mi-a plăcut: De ce-ai făcut-o tocmai În noaptea asta?/ Eram atât de aproape de Paradis...” Da. Mi-amintesc versurile cântecului. Mi le traducea Levănțică Liliana. Ea era „englezoaica” numărul unu a clasei. Le avea. Își vâra un botișor umed și brunet În urechea mea și Îmi traducea printre hlizeli tot ceea ce eu Îi ceream. Îmi plăcea Lili - era Întotdeauna veselă și băiețoasă. Conturul feței, care adăpostea ca un cuib oval ochii ei de cer, arcuiți ca niște ape
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de emoționantă, dobândind o distincție pe care aceeași față nu o avea când persoana era mai tânără. Antonia are ochi căprui mari, inteligenți și pătrunzători și o gură mobilă și expresivă care este în general strânsă într-un fel de botișor care exprimă interes și o bunăvoință puțin ironică. E o femeie înaltă; și, deși a avut totdeauna o tendință de îngrășare, a trecut drept o femeie mlădioasă, atribut pe care eu îl interpretez ca fiind o referire la tendința ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ani. Nimeni nu-i ținut minte atâta vreme. — Scumpa mea, dar ce morbidă ești! Mabel Warren reveni cu dificultate la realitatea imediată, la cafeaua vălurind În ceașcă, la masa care se clătina ușor și la Janet Pardoe. Janet Pardoe făcuse botișor, protestase și se necăjise, dar acum trăgea cu ochiul la un evreu care Împărțea masa cu o fată banală - În opinia domnișoarei Warren - dar având ceva luminos și plăcut. Cât despre bărbat, singurele lui calități erau tinerețea și banii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din ultimele porții de brînză, merge la bar să-și ducă farfuria, oprindu-se o clipă lîngă cățel: Ce botișor frumos! exclamă, continuîndu-și apoi drumul, urmărit de privirea plină de groază a femeii, care-și strînge cățelușa mai bine în brațe. Iancule, spune țăranca du-te și taie ceva, pentru foc, uite ce frig s-a făcut. Vîntul zgîlțîie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atârnându-i pe ceafă. Horcăind, cu vocea gâtuită în strânsoarea cravatei. Miss America flutură cuțitul spre doamna Clark și spune: — Și ea? Ea are cheie? Și doamna Clark clatină din cap, nu. Ochii mai că-i ies din orbite, dar botișorul ei siliconat de păpușă rămâne nemișcat. Nu, cheia e ascunsă undeva în clădire. Într-un loc în care doar domnul Whittier ar căuta-o. Și totuși, chiar dacă-l omoară, Miss America procedează corect. Dacă dă foc clădirii și speră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pricina. Noaptea aia va deveni o legendă. Mitul nostru. Fumătorii de iarbă și poeții și casnicele și noi am stat cu ceștile de carton în mâini ascultând-o pe doamna Clark. Sânii ei care ți se vârau în ochi și botișorul ei siliconat i-au făcut pe unii să chicotească. Cineva a întrebat dacă există un număr de telefon la care cei de afară să-i poată contacta pe cei dinăuntru, și doamna Clark a spus da. A spus: — Numărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și față, făcută de un animăluț neajutorat, care nu dorea altceva decât să fie lăsat în pace. Bietul Scoruș, după ce a scăpat din mâinile lui Ducu, s-a bucurat. La început și-a scuturat blănița, și-a spălat cu limba botișorul, după care se gândea să plece la părinții și frățiorii lui. Stătea bine sub umbra minunatei plante barba-ursului, dar trebuia să-și găsească familia. Iarba era mare, cum să iasă de acolo, nu știa și se tot întreba cum să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
prea bine! nălțară glas boierii. — Zi-le și de oi! - îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să n-o ia nici prea-prea nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor. Dar cine stă în mijlocul oilor, mai înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Acum două ore purta o scurtă din pînză de cort și o pereche de pantaloni noi. Acum două ore mîncam banane și băteam magazinele de pe Mariahilferstraße. Văd coșul cu capac În care stau cobaii mici. Gheruțele zgîriind Împletitura de nuiele, botișorul lor roz ieșind o clipă la marginea coșului și brusc, căderea capacului care-i Împinge din nou la fund, În Întuneric. Ce noroc! CÎnd te gîndești că putea să fie mai rău. Reînvățăm Împreună denumirile lucrurilor. Acesta este televizorul, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plecat și din țara zăpezilor. Iarăși am călătorit mult, mult de tot, fără să opresc undeva. Din timp în timp admiram jucăușul pui de vulpe din brațele mele, care mă privea și el cu ochii săi vioi și curioși, cu botișorul cel negru și cu urechile sale gri atât de nostime. Am ajuns în drumurile mele într-o țară foarte îndepărtată, din Răsărit, cu oameni harnici și respectuoși. Acolo am zărit o grădină mică, minunată, îngrijită, în fața unei căsuțe care arăta
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
pentru amărâtul de el. Atunci, se resemnă, și, văzând lângă grajd cușca goală a dulăului, intră în ea și se așeză să se odihnească. Când reveni din promenada sa din preajma gospodăriei, dulăul rămase stupefiat, văzând o făptură ciudată, firavă, cu botișor cu mustăți lungi și ochișori vioi, care-i ocupase cușca. La rândul său, vulpișorul, trezindu-se, nu schiță nici cel mai mic semn de deranj sau de frică în fața fălcosului și fiorosului dulău. Acesta, văzând atâta îndrăzneală la ființa aceea
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
vârsta mea, dar nevoia de bani era mai presus de orice [...]. Într-o zi a răsărit printre noi un copilandru din cale-afară de slab [...]. Printre fete stârnise oarecare curiozitate. Una dintre ele, Niculina, o fată înaltă, cu gâtul subțire și botișor de ied, îl sâcâia cu aceleași întrebări, în fiecare dimineață. [...] Era și el elev, la o școală de arte și meserii și venise la carieră pentru puțin timp, o lună, două, ca să câștige bani...» (p. 61 sq.). În majoritatea lor
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
copaci pentru o comandă mare, pentru un camion de lemne pentru Consiliul Popular. Iar după amiază trebuia să alerge la ședință la Ocolul Silvic, pentru instructaj. Pe la prânz, Eliza își luă rămas bun de la puiul de căprioară, îl pupă pe botișor, luă ghiozdanul cel greu de cărți și plecă la școală. Învăța după amiază. - Să stai cuminte, ied frumos! S-o asculți pe mama! Ai auzit? Puiul clipi din ochi în semn că Apoi fata plecă. Dar după doar o oră
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
lui tata-mare. M-am aplecat și l-am luat în brațe. Tremura mai să-i cadă inima în palma mea. L-am încălzit la pieptul meu și am început să scot din buzunar mâncarea furată. Pâinea a mirosit-o cu botișorul lui care se mișca mai repede decâ acele unei pendule. Efortul meu de a-i fura pâine nu l-a apreciat, așa că, după ce l-am pus în culcușul lui, m-am așezat pe ultima treaptă. Părea satisfăcut și mulțumit de
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
bune - ce preferințe sexuale are bărbățelul ei versat și iubitor. Ce era rău în bucuria cu care Gabriela, încîntată de un asemenea bărbățel, cum îi dăduse ei Dumnezeu, îi oferea acestuia nu numai păsărica ea mustindă de dorință, dar și botișorul de vulpiță însetată, care tremura de dorință să-l simtă explodînd superexcitat, sau în faptul că, asemenea unei cadîne din grădina desfătărilor, care îi făcea toate poftele stăpînului ei darnic și iubitor, îi oferea cu plăcere sporită și acea parte
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
la ele pentru a mai suge lapte din ugerul golit de curând. Dorința lor era zadarnică fiindcă în loc de îngăduință, acum erau împinși cu piciorul de maicile lor, pentru ei o atitudine neobișnuită. Motivul? ...de acasă, ca să nu mai sugă, pe botișor li se pusese câte un căpici, o curelușe împănată cu piroane, ce aveau vârfurile ieșite în afară, ca să înțepe burta animalelor. Resemnați de refuzul vacilor care i-au fătat, o luau din nou la goană în preajma turmei, încercând parcă să
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
să se mototolească normal Mi-a da un pupic și ne-am pregătit amândoi de nani, fiecare așezat pe partea sa de pat accesibil pe ambele laterale. Ajunși sub cuvertură s-a cuibărit pe pieptul meu și mi-a oferit botișorul pentru pupicul de noapte bună. - Ho, ce-ți veni? Doar nașa așteaptă și pete albe pe șervet. - Adică? - E doar noaptea nunții tale! Si am tras-o către mine dezbrăcând-ui cămășuța de noapte. Nici nu observase că eu eram gol
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
zgomot, dar Vruța, cățelușa pe care o crescuse de când era un cocoloș alb ca zăpada, cu niște ochișori de mărgele gălbioare, l-a auzit și a alergat să-l întâmpine. A vrut să latre, dar Andrei a prins-o de botișor, iar ea, înțelegând dorința stăpânului, s-a lăsat pe lăbuțele din față ca un copil acultător. Îl privea atentă, iar urechile pe care și le mișca într-un tremur de nerăbdare, semn că dorea să se joace cu ea, le
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]