35 matches
-
clasat de procurori fără a se oferi o soluție. În urmă cu șase ani, domnul Traian Băsescu a intrat cu Dinu Patriciu într-un conflict de natură politică. Pentru a-și răpune adversarul, a solicitat în mod expres procurorului Vasile Botos, căruia tocmai i-a acordat, din nou, o înaltă distincție, să declanșeze ample investigații împotriva omului de afaceri. Acuzându-l că face poliție politică, m-am expus, la rândul meu, unor represalii. Astfel încât m-am văzut târât într-o anchetă
Sorin Roşca Stănescu nu renunţă la procesul cu Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/24673_a_25998]
-
de liberali. Oprea participase săptămâna trecută la o sedinta de Guvern după demisia premierului Victor Ponta, dar a anunțat ulterior că a fost ultima ședință la care ia parte. El anunțase că și-a delegat atribuțiile secretarului de stat Ilie Botos. „Am luat și noi act, din partea Guvernului, de această demisie adresată premierului interimar, demisia din funcția de viceprim-ministru pentru securitate națională și din cea de ministru de Interne și delegarea atribuțiilor domnului secretar de stat Ilie Botos. Demisia este din
Gabriel Oprea a demisionat din Guvern, premierul interimar Sorin Cimpeanu preia si ministerul de Interne si delega atributiile catre Ilie Botos [Corola-blog/BlogPost/94183_a_95475]
-
de stat Ilie Botos. „Am luat și noi act, din partea Guvernului, de această demisie adresată premierului interimar, demisia din funcția de viceprim-ministru pentru securitate națională și din cea de ministru de Interne și delegarea atribuțiilor domnului secretar de stat Ilie Botos. Demisia este din 6 noiembrie și are rezoluția favorabilă a premierului interimar”, a afirmat luni vicepreședintele Senatului Ioan Chelaru, citat de Agerpres. El a explicat că, din motive formale, este posibil că demisia „să nu fi apărut în Monitorul Oficial
Gabriel Oprea a demisionat din Guvern, premierul interimar Sorin Cimpeanu preia si ministerul de Interne si delega atributiile catre Ilie Botos [Corola-blog/BlogPost/94183_a_95475]
-
de fin, deghizat în ironie sau indiferență, că uneori mi-i milă de mine, alteori mi-i ciudă și-mi vine să fug. Crezi că fata pe care o aștepți...?... Sînt hotărît! Are un trup frumos. La cap e cam botoasă, ce-i drept, seamănă cu taică-su, și asta îmi mărește șansele. E încă studentă, abia în anul doi, dar... Sincer să fiu, în ultimele două săptămîni m-am tot gîndit: copilăria și adolescența, în căruțe-vagon, la mahala, prin bîlciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
calma întrucîtva la gîndul că a rezolvat una din cele mai idoate probleme. Avînd mai multă activitate acum în sesiune, profesorul n-a mai trecut pe la laborator. Din acest motiv aștepta oarecum curios reacția doamnei Ariceanu. A găsit-o cam botoasă. Nu vă simțiți bine, întreabă amical. Doriți o cafea? Cu mare plăcere. Doamna Ariceanu vine cu cafeaua și începe a plînge. Ce-ați pățit? Am și eu necazurile mele. Doar nu vă pasă de ele? Credeam că ați remarcat... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar fi fost atacat de o viespe (eu eram doar blînda Biene Maja). Una-două, "Merrriiinaa"! Iar ea, foarte tânără și frumoasă și deloc impresionată de tonul (și toanele) lui se prezintă la raport, amuzată și știind ea ce știe, puțin botoasă și aferată, cum le stă bine femeilor foarte tinere și sigure pe forța și farmecul lor. îl "teroriza" cu blândețe și fermitate, obligându-l să-și ia medicamentele înșirate pe un bahut, pe o măsuță, pe o comodă, cu vreo
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
de fapt, mai pot să rabd o clipă două, un an sau doi, un secol. Cîndva, duhul paginii îmi pregătește sigur un imbold. Astăzi..., nici o echivalență imposibilă ...Bătrîna încovoiată, luînd și mîncînd dude căzute, strivite pe asfalt, sînt eu. ...Cerșetorul botos și somnolent culcat pe banca de piatră neîncălțat și ignorat de toți, sînt eu. Pisica aceasta fără dumnezeu, cu ghearele scoase, sînt eu. ...Pictorul șchiop, guguștiucul flămînd, vînzătoarea nervoasă, habotnicul înghesuindu-se la miruit, scandalagiul din local, poetul sinucis, cîinele
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
că nu m-aș da înapoi.L- aș ciufuli puțin pe “faun”, știi tu despre cine vorbesc! O provoca. - Ce te reține? - Domnișoară, pe unde umbli? Leon, zvăpăiatul, asta mic a alergat cu zmeul și e transpirat tot! Beth e botoasă. Trebuia să ai grijă de ei! Măcar, Eduard a fost cuminte. - Îmi cer scuze, Lady Abigail,nu m-am simțit prea bine și am stat puțin la umbră. - Fiule, bine că ai apărut. E timpul să plecăm, se înserează! M.
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
trebăluia prin curte cu pregătirea de plecare. În acest timp, mama se chinuia în casă cu „primenirea” noastră. Reușise s-o amăgească pe soru-mea, dar cu mine nu i-a mers. Degeaba se ruga de mine cu hăinuța-n mâini. Botos, o refuzam ținând strâns mâinile pe piept. Mormăiam într-una: da, de ce să mă-mbrac? Cu vocea blândă, aproape plângând, mama mi-a explicat: s-o vedem pe ma’marea, măă! Că n-ai văzut-o niciodată! Am răspuns țâfnos
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
ajungea la carotidă... Îmi scoate prosopul, mă perie nervos pe urechi și pe ceafă, fac plata, aștept restul, de unde!, comunistă, comunistă, dar aici, la porțile Orientului și preacinstitele fețe comuniste... Săru' mîna! zic așa, scîrț, și mă ridic. Noroc! zice botos dolofănica lui Verdeț. 1 iulie Președintele Clinton, în Piața Universității, lîngă Balconul demnității noastre! Moment de neimaginat. Șapte ani. De juxtapus, pentru expresivitatea contrastului, două Jurnale care se situează la cota liminară a momentului: cel al lui Mihail Sebastian și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce mă copleșise la vizionare se convertise, peste noapte, în opusul ei, calmul... judecății. O experiență. Vînzătoarele. Cu cît e mai frumoasă, cu atît e mai ciufută. E, parcă, în lumea asta a lor, a vînzătoarelor, o inexorabilă relație cauzală. Botoasă și mută, cu privire piezișă (ca și cum nu te-ar vedea), nu-ți oferă decît (privilegiat) frumusețea ei. Atît. În rest, achiți și-o ștergi. Era de așteptat (în firavul nostru capitalism) ca pe ciufutele astea să le mai găsești doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cârtește. Evită să privească spre Vittelius și se preface că cercetează cu atenție scrijeliturile de pe inel: — Ce sunt astea? Cuvinte magice? Îl întoarce pe partea cealaltă: — Semne astrologice? Luptătorul se smucește să-și elibereze urechea: — Mă păzesc de ghinion, mârâie botos. Rufus îi rectifică cu o mână expertă poziția scutului: — Nu crezi că mai bine te-ai bizui pe pavăză pentru apărare? Ține-o mai spre stânga, că dreapta ți-e apărată de mâneca din metal, iar umărul, de galerus. Pășește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu să mă bată Dumnezeu dacă spun minciuni. Când a căscat, făcîndu-și trei cruci mici în dreptul gurii, doamna M..., cu toată seriozitatea ei tristă, nu s-a mai putut ține de râs și s-a dus în casă. Coana Anica, botoasă, se uita rău pe sub gene. Limba și gesturile ei, imitate de Adela, firești pentru coana Anica, n-o supărau, i se păreau firești și la Adela, care, de altfel, nu ni le servea decât nouă. Coanei Anicăi îi servea numai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stricata de Duda? Nu de la Duda și de ce: porcărie? Și de ce tot pe mine mă bate?, doar am apărat-o, azi-noap’, cu ciotul aprins și cu piatra de n-o găseam și cu furculița pe care Încă n-o căutam! Botos, merg În urma mamei, pe cărarea dintre miriști. Încep să Înțeleg: Gligor o jefuia pe Duda, În tufiș; Îi ridicase rochia și o dezghinase și o bătuse, ca să-i fure comoara acolo ascunsă. Dar nu-nțeleg: de ce Duda nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu un gest amical. George s-a uitat îndelung mâna întinsă. Apoi și-a mutat privirea cercetătoare spre fața adormită. Nici măcar în somn nu era calmă. Buzele umede întredeschise, printre care se strecura bulbuceala sforăitului, erau proiectate în acea expresie botoasă, dominatoare, care-l caracteriza. Ochii închiși, în orbitele lor pătate, erau ușor încrețiți. Pomeții înalți se afirmau la fel de imperativ în fața flască, iar șanțurile adânci, de o parte și de alta a nasului mare, încovoiat, păreau două văiugi create prin eroziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost străpuns cu un fier înroșit în foc. Privită din acest unghi, fața filozofului apărea mai umană: buzele proeminente i se țuguiau, așa cum îl văzuse de atâtea ori George pe profesorul lui, în timp ce asculta o argumentație. Expresia aceasta a gurii botoase era atât de alertă și de vie, încât George urmări atent dacă nu cumva John Robert deschisese ochii și se uita la el, mai cu seamă că încetase să mai sforăie. George porni să răsucească patul în direcția băii. Execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
talism, verdict etic, proiecție existențială... Și chiar un cadou. Până acum câțiva ani, a oferi cuiva, ca recunoștință ori șpagă, o carte, oricât ar fi fost ea de prețioasă, 174 era un moft. Unul privit, după caz, cu mirare, dispreț, botoasă blazare. Or, acum, până și unul ca mine observă deja cu neliniște că pentru intervalul dintre Sf. Nicolae și seara Crăciunului nu-i mai ajung pungile și punguțele de umplut cu bucoavne de tot felul! Când ajungi să osci lezi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
farfurii. Șerban Miga clipi confuz. ― Dar Florence... Nici n-am fost la bucătărie. Un val de roșeață năpădise figura dolofană până la rădăcina părului alb. Rotunjimile și trăsăturile moi îl făceau să semene cu o femeie. Nevastă-sa își strâmbă gura botoasă. Avea nasul cârn, ochi mici albaștri, puțin oblici și un păr argintiu foarte des, retezat scurt legat cu o panglică bleu. În tinerețe fusese nostimă. Acum semăna cu un mops, una din figurile acelea în fața cărora nu te poți împiedica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu mai pridideau să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-am aranjat cu unchiul tău din Canada să nu mai tot bea ca un porc, să-și adune puterile și, pentru a te face să încetezi cu plânsul, să împingă până la tine acasă un urs mare de pluș, adevărat, botos, negru... Apropo, există unchiul ăsta al tău din Canada?... Cât timp povestise, băiatul pipăise cămașa în căutarea unui pachet de țigări. Se ridicase o întreagă generație de puști ce pretindeau că orașul Sfîntu Gheorghe n-ar trebui cedat la unguri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aia încă nici nu le-o publica). Pe amărâții aceștia nu-i citeau nici măcar mămicile lor. (Ăsta era și secretul care-i ținea împreună. Se citeau între ei.) Se citiseră și-n seara aceasta. Se forfecaseră pe drum.) Unul mic, botos, ochelarist și rău ca un dulău, Horia, trebuind să recunoască, în cele din urmă, că textele recitate cu puțin înainte de către un hăndrălău pântecos, pe numele său Cristi, fuseseră, e drept, superbe. Îl durea să admită că erau ele așa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înaltul holului, risipite prin ușile laterale spre camerele din jur. Prin ușa din dreapta, apărea marginea albă a unei canapele largi și scunde. Pe banda de perete până la ușa următoare înflorise o mască neagră din lemn, un cap îngust de african botos și buzat, cu coarne și urechi de bizon. Se vedeau, în fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți, colțul unui birou masiv, picioarele umflate ale unui fotoliu. Dincoace, lângă ultima ușă, balansoarul în piele verde, atingând un pat de călugăr
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pământului, de sub miliarde de tone de pământ transparent. Ei erau pielea lumii, făcută să ardă în incendii catastrofale, erau floarea ierbii menită cuptorului, îi priveam cum aș fi privit un 80 dagherotip din secolul trecut (fetițe cu cercuri, urâte și botoase, un băiat ghebos cântând la violoncel...), știind că din cei din poză n-au rămas decât pete de sepia pe o emulsie, că trăiseră și ei, crescuseră mari, avuseseră griji și speranțe, purtaseră proteze și suferiseră de boli - ca să devină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
1 Se înaintează în gradul de general de armată următorii: - generalul-colonel Cheler Româno Paul - generalul-colonel Ionel Ștefan Vasile. Articolul 2 Se înaintează în gradul de general-colonel generalul-locotenent Cioflină Ioan Dumitru. Articolul 3 Se înaintează în gradul de general-locotenent următorii: - generalul-maior Botos Ioan Ioniță - generalul-maior Buliga Petru Constantin-Raul - generalul-maior Costache Cezar Tiberiu - generalul-maior Gheorghe Marin Radu - generalul-maior Gheorghiu Gheorghe Dorin - generalul-maior Ilie Neculai Marin - generalul-maior Pastinica Nicolae Nicolae - generalul-maior Popa Ioan Ioan-Florentin - generalul-maior Schiopu Titu Nicolae. Articolul 4 Se acordă gradul de
DECRET Nr. 196 din 21 octombrie 1994 privind înaintarea în grad a unor generali şi acordarea gradului de general-maior unor colonei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110730_a_112059]
-
uită la mine, mijindu-și ochii și ignorându-l pe Perry. I-am spus: — Hello, Pam! Se întoarse cu greu, continuând să se țină de ușă, și dădu să iasă, apoi se răsuci iar spre noi, cu fața încrețită și botoasă, mișcându-și buzele de zor și, după ce-și adună suficientă salivă în gură, scuipă pe podea, se aplecă pentru a-și examina scuipatul, și ieși lăsând ușa deschisă. Peregrine sări în picioare, se repezi la ușa pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]