5,462 matches
-
în cazul de față, miasmele îngrozitoare, frigul umed care-i pătrundea în oase precum și niște spaime iraționale, îl făcură pe Verdunel să devină înțelept: - Băi, tată, să vezi că nenorociții ăștia făcură din palatele lu’ Catorz, balamuc, iar eu, ca bou’ intrai în el fără să-mi dau seama. Făcu totuși și niște fotografii cu telefonul ca să le aibă ca probe când îi va da în judecată pe asasini și îi va sminti cu despăgubirile. Peste câteva minute, mai mult din
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
evident, porcul de Verdunel care manglise ceva comori din castel, acoperit fiind de ei, iar acum se făcea că plouă, ca un nesimțit ce era. Doar elevii torceau legende despre dragul lor prof care, uite că părea el, așa, mai bou, da’ le făcuse fenta francezilor și repatria acum o parte din tezaurul pierdut de olteni în război. Toate lucrurile au mers normal până la vamă. Aici Verdunel a fost invitat pe un ton foarte ferm într-o încăpere separată și, timp
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Acasa > Impact > Scrieri > MÂNTUIREA III Autor: Borchin Ovidiu Publicat în: Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Visul O pană pe frunte, o piatră în râu, un vânt nebun, un nor verde și-o inimă de bou ... mare cât roata carului ... stai așa ... stop ... ceva nu e bine, parcă eram pe stradă și ... apoi numai știu nimic ... dar eu unde sunt ? uhhh ce pernă moale, dar mi-e sete ... unde să ... merg să ? - Poftește măria ta, de
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 by http://confluente.ro/Mantuirea_iii_ovidiu_borchin_1392069764.html [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
chinuri, ca să se lepede de credință. Și a fost trecut prin toate vămile muceniciei: loviri cu sulița, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapa cu var, încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou, etc. Toate acestea și altele asemenea, Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăție, stând tare în credință. Pentru cei credincioși, Mucenicii sunt creștini aleși, luminați de Dumnezeu, pentru a duce lupta împotriva păgânătății și a diavolului. Drept aceea, în toiul
SFÂNTUL GHEORGHE – OCROTITORUL OŞTIRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1398249796.html [Corola-blog/BlogPost/347923_a_349252]
-
Craiova, oraș elegant ca o vază de cristal, la actualul Colegiu Carol I. Pe vremea aceea se numea Colegiul popular Nicolae Bălcescu, și ne amuza, dar ne și ambiționa vorba de respingere care circula prin oraș: „La Colegiul popular/ Intri bou și ieși măgar...” Doina DRĂGUȚ: Între timp, poezia persiflatoare dispăruse, clădirea liceului a găzduit ani de zile Teatrul Național craiovean, absolvenții colegiului își făceau un nume, fiind la rândul lor profesori, juriști, ingineri, medici, scriitori și actori, mai mult sau
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Doina_dragut_dialog_cu_con_doina_dragut_1376352382.html [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
-o umil. Abia la ușă primi un șut în bot și schelălăi de plăcere. Rămas singur în birou Lucică se duse la oglinda de aur și începu să se scuipe și să-și de cu pumnii în cap. - Sunt ultimul bou din univers, cine dracu’ mă pune să fac ce-mi spun alții. Mă nenorocesc singur, cu mâna mea, bă, firea-ș al dracu’ cu tot neamu’ meu dă idioți! El avea voie să hulească, să înjure și să drăcuiască în absolut
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1414428987.html [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
Paschill ; „Să nu ne despărțim" - Gerase Dendrino ; „De-ar ști omul ce-l așteaptă" - Paraschiv Oprea ; „De ce-ai fi tristă" - Gheorghe Crețu; „Scrisoare către mama" - Mircea Ciududean; „Mi-e dor" - Nelu Danielescu; „De ziua nunții tale-ți scriu" , „Pe lângă boi", „Pe sub fereastră trece-un râu" - Vespasian Vasilescu; „Mi-e dor de nopți cu lună plină" - Ionel Băjescu Oardă; „Îmi pare rău" - Titel Ppovici; „Mai am un singur dor" - Guilem Șorban; „De ce nu vii" - Nelu Danuielescu; „În gara stelelor aprinse" - Marin
CU RAZA OCHILOR ŢI-AM SCRIS PE STELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_cu_raza_ochilor_marin_voican_ghioroiu_1355480359.html [Corola-blog/BlogPost/351702_a_353031]
-
verbală accentuată, înjosire a celuilalt, umilirea scriitorului până la despuierea de propria personalitate, grobianism extrem, subculturnicie în continuă extindere și tendință vădită spre analfabetizare globalizantă. Cum spunea Camil Petrescu, făcând aluzie la critical literar: „Un măcelar nu cere, despre el, părerea boului pe care îl taie”. MDP: Notorietatea prin literatură este greu de atins astăzi, pentru că revistele sînt cu sutele. Greșesc dacă socotesc rolul unei reviste mai mare în menținerea unei atmosfere literare decît în ierarhizarea și în promovarea valorilor? Al. Fl
DIALOGURI PRIVILEGIATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_privilegiate_al_florin_tene_1327906821.html [Corola-blog/BlogPost/360563_a_361892]
-
Senryu > DESPRE TIMP ȘI DESPRE ASTRE TOATE DORURILE NOASTRE Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1259 din 12 iunie 2014 Toate Articolele Autorului noapte polară - în amurg cununia în zori divorțul lacul oglindă - o fată scăldându-se-n Calea Lactee bou nostalgic privind spre Calea Lactee - bine e vițel! văcari afumați - cine-a vărsat în baltă Calea Lactee? furând o pâine - nu dorea decât o lună la răcoare vântul năprasnic - lângă birt se leagănă un plop și-un bețiv vântul năprasnic - într-o
DESPRE TIMP ŞI DESPRE ASTRE TOATE DORURILE NOASTRE de DAN NOREA în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1402558438.html [Corola-blog/BlogPost/349745_a_351074]
-
prins și în copci, dintr-o poziție destul de incomodă. Cățelul, că nu era un dulău, lătra a om, mai blând, parcă simțindu-se cumva vinovat de spaima pe care o produsese. Atunci observă Violeta că lângă vacile ei apăruseră doi boi care pășteau liniștiți și, undeva în marginea cealaltă a pădurii, un bărbat, întins pe spate, citea la umbra fagilor. El venise pe sub poala pădurii în urma animalelor, o văzuse pe Violeta dezbrăcată când se spăla și se așezase în acel loc
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
dihai ca pe scenă-n teatru, când poți să-l afli și pe „dracu”! Sunt felurite animale care tot pun țara la cale, putând apare nechemată, celebra vită încălțată ! Apar Lupii-mbrăcați în oi iar Urșii s-au mascat în Boi, Hiena, în blană de miel, Leul în piele de vițel ! Mai văd și Capre deocheate pozând în zâne nepătate, iar Șoricelul speriat într-un Motan s-a costumat. Iată și Vulpea cea șireată, în Polițist e îmbrăcată. Chiar și un
ILUSTRATĂ DIN ABSURDISTAN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1481532492.html [Corola-blog/BlogPost/377509_a_378838]
-
o saltea umplută cu paie și care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură, iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze cererea de intrare. A fost mare tragedie când au venit și ne-au luat din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata și mama de-a lungul căsniciei, muncind, atât pământul ce-l primiseră de la
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite de la batoză, iar acestea erau trase de perechea de boi amplasați dincolo de șira cu paie. Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu scap inelele. Într-o zi, am
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
ca fiind împrumutate de la om, prin conviețuire („Quot tranzit”) și tot animalele sunt „vinovate” de fenomenul promovării, în funcții mari și bine retribuite, fără aprecierea calităților și competențelor profesionale, fără analiza responsabilă a motivației și a capacității reale de muncă („Boul și pisica”). În alte poezii adaugă titlului note și scurte comentarii lămuritoare, uneori reluate pentru accentuarea concluziei, în final („Falsa percepție”), sau adaugă titlului paranteza („Poezie?”), lăsând finalului să explice nota de sub titlu, precizând că ar fi considerată de critică
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/In_oglinda_fabulei_si_pamfletului_marian_malciu_1341836787.html [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
în jurământul tău ?!? Una gândești și alta scoți pe gură Pretinzi că îl iubești pe Dumnezeu Și te închini... cu mâna care fură. Aho ! aho ! copii și frați Mai stați puțin și nu mânați, ( Aici o scot p-aia cu boi Că nu prea mai sunt pe la noi Mai sunt puțini, dar nu mai ară S-au pus conducători de țară) Naveți cu biciu’-n ce să dați Dar stați măcar și m-ascultati... Că uite acu' se duce anul, Și
PLUGUŞORUL ... PENTRU T(H)OŢI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Plugusorul_pentru_t_h_oti.html [Corola-blog/BlogPost/359539_a_360868]
-
care împăca așa de bine rusticitatea Moldovei de Sus cu aparentă de civilizație occidentală a Austriei meridionale. Văzându-se în acest oraș, se simțea că și acasă, căci în împrejurimi mișunau satele românești, ai căror țărani treceau cu căruță cu boi prin oraș, si nu prea departe de Putna lui Ștefan cel Mare și de Călinești, sătul de naștere al părintelui sau, unde se ducea vară. Se întânlise și aici cu codrul drag lui și cu râul. În jurul orașului erau înălțimile
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
fericit? - Moșiu... Când în conturi ai cifre cu nouă zerouri conceptul devine superfluu... Aici îl spărsesem pe boșorog! - Îmm, uite că eu te întreb despre cum ești iar tu îmi răspunzi cât ai! Te-au îndobitocit lozincile! Muncești ca un bou, din zori și până în noapte, convins că asta este adevărata viață, ți-o mai pui, de vineri seara până duminică cu fata aia de la filială și crezi că ești cel mai tare din parcare... - Domnoooo, până aici! Viața mea personală
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1429286836.html [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
mulți fac tevatură Când pe advesari înving. Oameni mari îmi recunosc Faima și talentu’ -original; Rareori vine vreun prost... Pus pe ceartă și scandal. Zice c-am pătat hârtia, eu!... Și, prin puncte, ce exprim? Domnu’ nu vede că-i bou! Pun un punct, e un destin. Vă întreb, dacă îmi știți: Ce e lumea colorată? Acest punct, vă rog, priviți! Nu din el... linia pleacă? Domnilor, de-acum vi-i clar? Fac un punct și punctișoare, Că-nțelege și-un
M U S C A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/M_u_s_c_a.html [Corola-blog/BlogPost/360781_a_362110]
-
desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobica 35 tropotit de cai sub licăriri de stele - mușcată în geam 36 seară cu greieri - împărțind mămăligă mâna bunicii Gabriela Beldie 37 țânțari somnoroși - doar razele de soare pe ,,Carul cu boi" 38 în geamul școlii - știrbii din clasa întâi și-un soare cu dinți 39 încă e verde - doar pe un colț de luna merele coapte Maria Doina Leonte 40 o adiere - în zbor planat spre luna ultima frunză Ion Rășinaru
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_202.html [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
20 noiembrie 1956, într-o familie de gospodari de frunte ai așezării. Nu voi uita niciodată anii copilăriei, cei mai frumoși ani. Mergeam împreună cu părinții și sora mea la câmp, la arat, la semănat, la cosit, cu nelipsitul car cu boi. Îmi plăcea să aud cucul cântând, îmi plăcea să mă urc în nucul de la vie și să cânt din toate puterile mele. Nu voi uita niciodată acești ani. Mulți vor să cânte folclor, dar, pe lângă glasul pe care ți-l
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1404506876.html [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
al arhitecturii din Ministerul Cultelor, de unde, nemulțumit, demisionează. Între timp, în revistele „Amicul familiei”, din Gherla și Cluj, publică poezia „Romanța”, iar în „Convorbiri literare”, poeziile „La oglindă” și „Rea de plată”. Colaborează, în continuare, la „Tribuna”, publicând poeziile „Pe lângă boi”, „Trei, Doamne, și toți trei”, „Rea de plată”. Venit în București, „Titu Maiorescu l-a primit în ședința „Junimii” din 23 decembrie 1889”, unde poetul ardelean a citit alături de I. L. Caragiale. „Înainte de a fi publicată în „Convorbiri literare”, „Nunta Zamfirei
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” by http://uzp.org.ro/cosbuc-150-de-ani-de-la-nastere-cel-care-a-cantat-toate-vitejiile-neamului/ [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
lungă. Încerc s-o sintetizez. Sorin Ullea era deosebit de legat de acest loc încă din copilărie căci familia sa își petrecea aici verile. Povestea că străbunica lui obișnuia să facă în fiecare an acest drum, după obicei, cu carul cu boi. Revin. În 1991 în prima zi de concediu la Agapia la maica Anișoara Smeu am ieșit, ca întotdeauna, mai întâi prin mănăstire. Livada casei memoriale Vlahuță, pe dealul din spatele casei, nu mai exista: era transformată într-o groapă imensă, în
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496735058.html [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]