12 matches
-
decesul jurnalistei Camille Lepage, care efectua un reportaj în Republica Centrafricană". "Trupul neînsuflețit al lui Lepage a fost găsit în timpul unei misiuni de patrulă a forței SANGARIS, cu ocazia unui control efectuat asupra unui vehicul condus de elemente anti-balaka, în regiunea Bouar (vest)", se arată în textul comunicatului. Președintele Francois Hollande a transmis că "toate mijloacele vor fi puse în aplicare pentru a face lumină asupra circumstanțelor acestui asasinat și pentru a-i găsi pe ucigașii compatrioatei noastre", scrie AFP, potrivit Antena
O jurnalistă a fost ucisă. Făcea un reportaj by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/31253_a_32578]
-
animale au fost practicate fără întrerupere, cel puțin de laici 15. Se pare deci că Zarathustra s-a ridicat mai ales împotriva exceselor riturilor orgiastice, care comportau nenumărate sacrificii sângeroase și ingerarea, fără măsură, de haoma. Cât privește calitatea de "bouar" aplicată lui Zarathustra, ea nu se referă, cum s-a susținut, la datoria fiecărui mazdean de a ocroti și îngriji bine vitele. Expresiile metaforice "păstori" și "turme", atestate peste tot în Orientul Apropiat antic și în India veche, se referă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la datoria fiecărui mazdean de a ocroti și îngriji bine vitele. Expresiile metaforice "păstori" și "turme", atestate peste tot în Orientul Apropiat antic și în India veche, se referă la regi și la supușii lor. "Vitele", cărora le este Zarathustra "bouar", înseamnă oamenii care împărtășesc Religia cea Bună16. Aceste corecții și retușuri permit să se înțeleagă mai bine contribuția mazdeismului la istoria religioasă a Iranului, într-adevăr, se știe că, în pofida "reformei" sale, Zarathustra a acceptat numeroase credințe și idei religioase
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în timpul nopții, cu inundația câmpului unde era bivuacul etc. Femeia cea inteligentă și cultă, din apropierea Șistovului; nemțoaică, care știe englezește, franțuzește, românește; valurile vieții au aruncat-o acolo în tovărășia unui bulgar prost și brutal, un paznic de câmp, un bouar ori un plugar... Cum colonelul vra s-o ia guvernantă și ea refuză sub felurite pretexte, apoi cere o favoare să audă valsuri de Strauss. Muzica vine, îi cântă, ea plânge cu amintirile frumoase ale tinereților ei... și s-ascunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dar a ținut minte pe puțini. Abia într-un târziu, când cei sătui plecară și la focul de trestie rămaseră numai câțiva, Niță Lepădatu începu a cunoaște pe unii din bordeienii moșiei. A cunoscut pe Gheorghe Barbă, cel mai vechi bouar, pe Mihalache Prescurie, vânătorul curții, și pe moș Irimia Izdrail de la coșerele din vale. Stăteau lângă foc ca în fiecare sâmbătă sara și așteptau pe un flăcăuaș care plecase călare după rachiu. Împrejurimile se liniștiră. Ardea o lumină la curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
printre păduri curg ape, măi... și vâjâie... și vâjâie... cum vâjâie pe aicea vântul iarna... Acolo-i altă lume... He! poate eu tot m-oi întoarce acolo... Tot așa am zis c-am să mă-ntorc, și iaca, am îmbătrânit bouar boieresc și pe unde am fost eu tânăr tot nu m-am întors... Da’ macar să mor m-aș duce acolo... Așa multă vreme Niță Lepădatu și-a ascultat tovarășii vorbind în jurul focului, și din când în când îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu capul plecat. Se opriră la un bordei, lângă perdeaua părăsită, unde sfătuiau de obicei bordeienii cei bătrâni sâmbătă sara. Era ș-acu într-o sâmbătă sara, și-n bordei era lumină, și-năuntru la căldură, isprăveau cina Gheorghe Barbă bouarul, moș Irimia Izdrail și Mihalache Prescurie. Doi băitănași se uscau de umezeală lângă vatra mare, unde ardeau mănunchiuri de trestii. Faliboga izbi cu piciorul în ușă, o deschise și intră înlăuntru, cu Niță Lepădatu după el. —Măi Grecușor! se răsti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-au făcut loc cu coatele. Era treabă, nu jucărie. Vânzarea iepelor ca vânzarea, dar puteau ei să lase bunătate de fraieri, burdușiți de parale, amețiți de băutură? Într-o parte, țăranii vindeau oale de pământ și linguri de lemn. Bouarii ședeau alături vorbind. Erau altfel îmbrăcați. Nu purtau cămăși largi și nici opinci. Din portul de la țară nu țineau decât sumanul și pantalonii albi, vârâți în cizme lungi, lustruite. Aveau brâie late de piele cu chingi oțelite și limbi groase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcîndu-se că știu totul. Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau în ziua aia. Unii îl cunoșteau și strigau: - Ai ieșit la treabă, bă, păzea buzunarele! Glasurile se pierdeau în larma tocmelilor și codoșul ocolea pe departe. Sandu-Mînă-mică, Oacă și Nicu-Piele pipăiau locul. Stăpânul cu Florea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le înțepenea gâtlej urile și păreau de piatră, așa cum stăteau una lângă alta, fără suflet. În coarnele scurte, abia licărea lumina cenușie a zorilor. - Gata! strigă cineva, și parlagiii ridicară mâinile. Drevele grele se mișcară scârțâind. Și deodată țipetele reîncepură. Bouarii ridicară bicele și vitele din față se proptiră de-a latul, se loviră una de alta, pieile lor murdare se frecară și un miros greu umplu hala. Animalele asudară de spaima morții, se buluciră spre mijloc, pierdute, cu priviri rătăcite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-a matosit aseară cu un cumnat. Încai știe de ce-a trăit. Pe urmă strigă la ăilalți. Haideți-napoi, c-avem treabă! Peste trupul înțepenit al mortului ningea. > Pe poarta larg deschisă intrau niște boi falnici, goniți de bicele bouarilor. Mugeau de se cutremurau zidurile. 4 j Ramazanul Peste râpele gropii curgeau frunzele rotunde ale salcâmilor. Pe la cinci, gunoierii aprindeau focuri înăbușite și un fum albastru plutea deasupra pământului sterp. Seara cădea, deodată, rece. Sub maluri sclipeau flăcări. Furiș, octombrie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scriitorul moldovean reducțiunea devine sinonimă cu sălbăticirea, ceea ce nu exclude o mare energie vitală comprimată care a izbucnit sau va izbucni odată, după care destindere individul își reia placiditatea impenetrabilă. De aceea eroii sunt mai ales moși și babe, vechili, bouari, hoți, dezertori, oameni trăind în pustiire, lăsîndu-se rar pe la crâșmă spre a-și revela automat "taina". Multă vreme, în felurite nuanțe, Sadoveanu face monografia sufletului redus, cu "vorba ruptă, zgîrcită", a omului "mocnit și neguros" din locurile cu populație rară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]