57 matches
-
măsuri pentru renovarea energetică a clădirilor sunt: (a) îmbunătățirea izolației termice a anvelopei clădirii (pereți exteriori, ferestre și uși, planșeu peste ultimul nivel, planșeu peste subsol, placa pe sol, planșeu în contact cu exteriorul de exemplu: ganguri, planșee în consolă, bovindouri, pereți în contact cu solul), a șarpantelor și învelitorilor, precum și a altor elemente de anvelopă care închid spațiul climatizat al clădirii. Se va avea în vedere diminuarea punților termice și a permeabilității clădirii, precum și respectarea îndeplinirii valorii transmitanței
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 14 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263752]
-
în care se revarsă lumina celor dispăruți. Familia Fuchs locuia pe strada principală, Bogdan Vodă nr. 1, la etaj locuia familia, la parter era magazinul de textile. Casa e ca în basme - toată rotunjită, cu cupolă, ferestre boltite și un bovindou cu un balcon cu feronerie dantelată, stâlpi decorativi - un vis. Zăboveam cu Baby în fața porții închise, când am văzut la colțul străzii o doamnă încărcată cu plase pline. "Cunoașteți cumva pe cineva care stă aici?" Sigur că da, poftiți!" Și
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
funcțional, astfel încât muncitorul să se simtă bine acolo, fără să întâlnească totuși nici un lucru de prisos care să‑i bucure privirea și să‑l facă să‑și dorească și‑n viața sa un asemenea surplus. Nici ornamente, nici frontoane, nici bovindouri, nici turnulețe sau basoreliefuri, toate astea sunt pentru burghezul care a murit și care nu mai e nici o speranță să reînvie, fiindcă, de fapt, nu mai există. Un prozaism motivat de strictețea prozaică, inerentă reconstrucției pe care o înfăptuiește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
impunătoare. Așezată pe două străzi, la intersecția splaiului B. cu strada principală, se bucura de o poziție privilegiată între edificiile zonei, atrăgând atenția trecătorilor din indiferent ce parte s-ar fi apropiat de ea. Îmi plăcuse cândva cu deosebire micul bovindou cu care îi fusese împodobit colțul, deasupra intrării principale, înzestrat cu ciubucărie barocă și niște însemne heraldice în partea inferioară, din nefericire, ca toate decorațiile exterioare, din belșug stropite cu zugrăveală în timpul reparațiilor de după naționalizare. La parterul clădirii, îmi aminteam
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
pe o pantă lină, Bithynios nu era genul de loc inaccesibil din vârf de munte. Era o adunare elegantă - sau cel puțin armonioasă - de case de stuc galben, cu acoperișuri roșii. Casele cele mai mari, care erau două, aveau çikma, bovindouri Închise, suspendate deasupra străzii. Cele mai sărace case, care erau multe, erau de fapt bucătării de o singură cameră. Și apoi erau case precum cea a Desdemonei și a lui Lefty, cu un salon ticsit, două dormitoare, o bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
te uiți, dădeai de răposați. Îți lua ceva să te obișnuiești. Suc de grapefruit bea dintr-o cutie cu două găuri triunghiulare ținută pe pervaz. Draperiile se desfăcură când se Întinse și privi afară. Fațade continue de piatră brună, balustrade, bovindouri, fier forjat. Ca timbrele din album - rozul fumuriu al clădirilor anulat de negrul greu al grilajelor, al burlanelor de tablă. Cât de deosebit de greu atârnă viața umană aici, În forme de soliditate burgheză. Tentativa de permanență e tristă. Acum zburăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ca tânără căsătorită. Copiii ei, plecați acum din casă, nu-și lăsaseră în nici un fel amprenta, iar Alan considerase întotdeauna locuința ca aparținând socrului său. Era o clădire mare, tencuită, una dintre cele mai frumoase case din Victoria Park, cu bovindouri, ferestre gotice, o scară interioară largă și grațios arcuită și un turn. Dar în ciuda vopselei albe, lucioase, imaculate, care acoperea fiecare piesă de lemn din interior și din exterior, casa era posomorâtă și încărcată de propriile-i gânduri mohorâte. Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
isprava lui George. Stella era încă în spital. Se așezară să bea ceva împreună cu Alex. Exista o anumită schemă a timpului petrecut acolo, un tipar simfonic sau mai curând o parabolă temporală, în locuri bine definite; asemenea lucruri calmează spiritul. Bovindourile salonului de la primul etaj dădeau spre grădină. Lămpile erau aprinse, dar draperiile nu fuseseră împreunate. Brian își ținea paharul cu suc de mere în cupa ambelor mâini, asemenea cuiva care duce o luminare, într-o procesiune. Uneori i se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe George? — Mă rog, e fostul lui profesor, spuse Gabriel. — Nu-l prea văd eu pe George sinchisindu-se de el, răspunse Brian. — Lăsa-ți-l pe George în pace, repetă Alex. În tăcerea care urmă, Gabriel se îndreptă spre bovindou, trecând pe lângă scaune și canapele ticsite de perne brodate de Alex. Și această mișcare făcea parte din simfonie, era semnul că Brian și mama lui se puteau acum măsura din priviri și încheia, convenabil, conversația. Gabriel văzu reflectat în geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex s-a întors împreună cu Ruby de la Institut, cu scrisoarea lui John Robert Rozanov care o frigea în buzunar și s-a dus de-a dreptul sus, în salon, dar n-a deschis scrisoarea pe dată. Stând în picioare în bovindou și privind afară la copacii reci și înfiorați de frig și la acoperișul verde, ud, al Papucului, și-a oferit emoția nerăbdării și curiozității. Sau poate că era mai curând senzația pe care ai avea-o într-un leagăn lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe umărul lui Tom. — Au plecat cu toții? întrebă Stella. — Da, răspunse May Blackett, am urmărit toate mașinile plecând. — Și N când sosește? Cam într-o jumătate de oră o să fie aici. Stella coborâse în salonul mare al casei Maryvile, cu bovindourile lui spațioase, care dădeau spre mare. Unul dintre geamuri era deschis și perdeaua albă flutura. Marea se înveșmântase acum înțr-un cenușiu pal, cu reflexe de fildeș care începeau să se estompeze. Din dormitorul ei de la etaj, Stella urmărise, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
visul lui Alex s-a adeverit. Stătea și bea de una singură (în ultima vreme începuse să se dedea la beții solitare și în două rânduri fusese văzută singură la barul de la Hotel Royal). Auzi zarvă, se uită pe geamul bovindoului din salon și văzu grădina Belmont invadată de oameni necunoscuți și de lumini mișcătoare. Ce se întâmplă aici? îl întrebă Diane pe părintele Bernard când ajunseră la poarta din spate a grădinii, de pe Forum Way. Se auzeau dinăuntru zumzet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avut un efect similar. Alex este propria ei umbră, toată vivacitatea din ea, toată curiozitatea patronală, toată forța, strălucirea și neastâmpărul ei au pierit. Este (sau pare a fi) perfect rațională, dar a devenit extrem de liniștită. Petrece ceasuri întregi în bovindoul din salon, privind afară. (Și ce vede pe fereastră? Vulpi. Merituoșii noștri funcționari municipali, pătrunși de ceea ce se numește „uzuala lor eficiență“, au pompat, desigur, gazul mortal, dar n-au astupat, bineînțeles, toate ieșirile vizuinilor, așa încât vulpile au putut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umeri și zîmbea absentă. Discul se termină și rămaseră fiecare cu brațul petrecut în jurul taliei celuilalt. Mai încercăm o dată? o întrebă Lanark. — Da, de ce nu? Brusc făcu ochii mari, uitîndu-se în cealaltă parte a încăperii cu gura deschisă. în semicercul bovindoului se afla o masă încărcată cu mîncare și băutură, iar o fată stătea și pălăvrăgea cu un bărbat îndesat, cu ochelari. — Cine-i fata aia? murmură Lanark. Tipa aia blondă în rochie albă? — Nu știu. Presupun că una dintre adeptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ridica palid spre cerul iernatic. Un băiat de șase-șapte ani, cu o pelerină albastru-închis, o bonetă din lînă și un ghiozdan coborî cîteva trepte dintr-un gang, și o luă spre stînga. Chiar în fața lui Lanark, între perdelele unui bovindou apăru o femeie slabă, cu o față obosită. îl urmărea pe băiat, care se întoarse și îi făcu cu mîna cînd ajunse la colțul străzii și se izbi cu tîmpla de felinar. Lanark resimți lovitura, apoi destinderea amuzată, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-i facă cu mîna, ca băiatul, să deschidă fereastra și să-i strige cîteva cuvinte liniștitoare, dar pe stradă trecu o căruță de lăptar trasă de un cal maroniu, și cînd se uită înapoi, nu mai era nimeni la bovindou. Această viziune îl afectă profund pe Lanark. Coborî jaluzelele să blocheze altă scenă care-ar fi putut s-o înlocuiască, și se duse în salon, simțindu-se foarte obosit. I se părea că trecuseră zile în șir de cînd fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
critic Intră într-o încăpere care nu semăna deloc arhitectural cu clădirea din care ieșise. în partea aceasta, ușa avea panouri adîncite și mîner, plafonul era mărginit de o cornișă somptuos decorată cu mlădițe de acant, mai era și un bovindou înalt, de unde se vedea frunzișul coroanei unui castan și, dincolo, o casă veche din piatră. Restul încăperii era ascuns de șevalete cu picturi mari ale încăperii. Picturile păreau mai vii și mai curate decît realitatea, și o tînără blondă, înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
devotat, până pe 16 septembrie 1961, când a fost eliberată temporar la cererea fratelui ei Mortimer; decizie, care, deși luată din compasiune, va fi considerată în curând nefericită. Moartea a bântuit din nou Winshaw Towers în noaptea aceea. 2 Așezată în bovindoul dormitorului lor, care dădea spre East Terrace și spre întinderea dezolantă a mlaștinilor desfășurată în valuri spre orizont, Rebecca simți mâna lui Mortimer așezându-i-se ușor pe umăr. — O să fie bine, spuse el. — Știu. O strânse în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în vene. Roddy se așeză pe pat și își tamponă cu o batistă de mătase fața deja roșie ca sfecla. — Pfiu! Recunosc că nu mă așteptam la asta. — M-am oferit să le car eu, spuse Phoebe, ducându-se spre bovindou. După ce nu primise nici un răspuns la runda prelungită de apăsat pe sonerie și de bătut cu pumnul în ușă, Roddy fusese nevoit să-și folosească propriile chei și apoi insistase să care singur până sus ambele valize, plus mapa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întredeschise, lăsând să se vadă un personaj trențăros și cadaveric, ai cărui ochi, scoși în relief de o pereche de sprâncene groase și stufoase, aruncau priviri bănuitoare prin cameră, pentru a se opri apoi asupra lui Phoebe, care ședea în fața bovindoului și îi întoarse, uimită privirea. Mirosul de alcool o dădu gata: avea senzația ca se îmbată doar inspirându-l. — Conașu’ Winshaw, rosti hârâind majordomul cu un glas răgușit și lipsit de orice inflexiune și continuând s-o fixeze cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și folcloric; arhitecta pare să fi abandonat căutările de interfață între tradiție și modernitate. Există, altfel, multe edificii înalte și mai degrabă moderne în orașele României interbelice, care valorifică (adaptând, esențializând sau doar schițând) figuri ale arhitecturii rurale sau târgovețe. Bovindourile de block-haus-uri, "pridvoarele" de ultim etaj sau "geamlâcurile" unor balcoane sau case de scară reprezintă tot atâtea eforturi de a întâlni la jumătate de drum - și, în proces, de a face vandabile -atât spiritul timpului cât și nostalgiile sămănătoriste ale
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
îl va propune. Bunăoară, ansamblurile de block-haus-uri construite în vremea aceea puteau încorpora curți interioare închise complet sau doar adosate construcției, sau se puteau constitui în "fundături" unde acest teritoriu amoebic, extras din spațiul public (în felul în care un bovindou extrage o porțiune din spațiul camerei centrifug, către în afara ei), aparținea mai degrabă celor care îl foloseau în comun decât orașului. Servicii comunale, funcțiuni urbane și arhitecturale noi marchează orașul patriarhal postbelic, după cum arhitecți străini, alții decât omniprezenții francezi cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
altă identitate. Bietul amărât! Și acum să ne reîntoarcem la Capul Shruff. Fațada dinspre drum nu e prea interesantă, dar prin solitudinea situării ei prezintă o ciudată discordanță. Casa în sine e o vilă construită din cărămidă, cu două frontispicii, bovindouri la parter și două țuguiuri pe acoperiș. Cărămizile sunt de un roșu închis. Plasată într-o suburbie din Birmingham, casa abia dac-ar atrage atenția, dar aici, înălțându-se singuratică pe coasta ursuză, arată foarte bizar. Spatele clădirii a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de pe drum, are un ciudat aer de mister. Dar înăuntru, lumina galbenă a ferestrelor orbite îmi evocă oarecum, și în chip melancolic, ceva din copilărie, poate că atmosfera din casa bunicului meu din Lincolnshire. Am botezat cele două camere cu bovindou „biblioteca“ (unde mi-am așezat lăzile cu cărți încă nedespachetate) și „sufrageria“, unde îmi depozitez vinurile. Dar locuiesc exclusiv în partea care dă spre mare, sus, în dormitor, și în camera pe care am de gând s-o denumesc „salon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Pentru mine, ora șase însemna ora băuturilor. Gândisem că era o oră potrivită și omenească pentru o vizită. În realitate, le întrerupsesem masa de seară. Pentru a-mi amăgi acest înspăimântător interval, am început să mă uit prin cameră. Un bovindou spațios, cu un prag lat, semicircular, vopsit în alb, înconjurând tot cuprinsul ferestrei, oferea o vedere parțială asupra satului și o priveliște grandioasă a golfului și a mării. Pe pragul ferestrei, alături de o vază mare cu trandafiri, se afla un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]