8 matches
-
străzi ale orașului. Găsim astfel în planurile vechi ale lui din prima jumătate a secolului al XIX-lea, strada Brașoveni, după negustorii români din Șcheii Brașovului așezați în Brăila și vânzând marfa numită „brașovenie” (obiecte de metal, țesături, pălării, lăzi brașovenești etc.). O altă stradă se numea Cojocari, deoarece aici locuiau cojocarii. O a treia Cavafi, după cei ce făceau încălțamintea de rând iar o a patra Zidari. Dezvoltarea economică a Brăilei din perioada 1829-1848 a avut drept urmare o creștere de
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
se afla pe Calea Mogoșoaiei, în fața Teatrului Național. 281. Librăria lui A. Danielopolu și-a avut sediul prin anii 1850 în strada Colței, mutân du-se mai târziu în Pasagiul Român, unde o întâlnim în 1867. 282. Negustorul de articole brașovenești George Ioanid (născut la București în 1818) s-a ocupat și de comerțul cu cartea de prin 1838, fiind primul editor modern din țara noastră; activitatea editorială propriu-zisă și-a început-o în 1846; în 1873 sediul „Librăriei G. Ioanid
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dulapului de la bucătărie sau cureaua lată cu o cataramă de pe care cineva polizase însemnele regale, polivitaminele din cutii de tinichea americane, toate și multe altele rămâneau întrebări suspendate la care timpul avea să aducă răspunsuri neașteptate. Mai era o ladă brașovenească plină cu alte multe secrete păzite de lacătul care refuza se se descuie. După mulți, foarte mulți ani, între fărâmături de hârtie, aveam să descoperim comoara, inutila comoară: registre de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în costum. Gulerul cămășii îi dădea mîncărimi și cînd dădea mîna cu unul și cu altul se scuza că nu-și scoate mînușile fine de glanț fiindcă avea palmele asprite de bătături. Cînd a apărut în oraș, cu trei căruțe brașovenești din care s-au mai dat jos două calfe, nevasta lui, mare cît el, blondă, și doi copii care de-abia învățaseră să umble s-a zvonit că era țigan unguresc, fiindcă în regat cu potcovăria se îndeletniceau mai mult
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]
-
nou numai în birou și dormitor. Aici, rămăseseră vestigii tecucene, din zpsuea Linei: o canapea îmbrăcată cu creton, un dulap vechi de nuc drept bufet, scaune desperecheate și o ladă "adorabilă", declarau Mini și Nory. O ladă de acelea, zise brașovenești, legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă, pătrată, Lina așternuse peste macatul obișnuit o față de masă veselă cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dulapului de la bucătărie sau cureaua lată cu o cataramă de pe care cineva polizase însemnele regale, polivitaminele din cutii de tinichea americane, toate și multe altele rămâneau întrebări suspendate la care timpul avea să aducă răspunsuri neașteptate. Mai era o ladă brașovenească plină cu alte multe secrete păzite de lacătul care refuza se se descuie. După mulți, foarte mulți ani, între fărâmături de hârtie, aveam să descoperim comoara, inutila comoară: registre de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
-ți arăt cum ți se întoarce răul făcut. La 20 aprilie 1665 (7173), Istratie Dabija voievod întărește lui Stamatie, mare postelnic, stăpânirea a șase dugheni și a unui loc de cinci dugheni de pe Ulița Nouă, a unei case de pe Ulița Brașovenească și asupra unor vii de la Miroslava, luate de la Vasilie Gealalău, cămăraș la Ocnă, pentru vina de a fi fost „viclean domniei lui Ștefan Vasilie (Lupu) vodă și țărăi; cîndu au venit cu Costantin (Șerban) vodă în țară al doilea rînd
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-l faci pe om curios Curios lucru, dar Stamatie, marele postelnic, era om cu suflet mare și „n-au vrut să lase pre rudele Gealalăului așea fără de nemică, ce de voia lui le-au dat... casăle din Iași, pre Ulița Brașovenească și viile de la Miroslava; iar pentru dughene ce simtu pre Podul ai Hagioaiei încă le-au mai dat o sută de lei bătuți”. Știi cumva cum a mai fost numită mănăstirea Galata? Drept să spun, aici ai aruncat întrebarea pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]