55 matches
-
trecut. Se formează în toamnă și stau peste iarnă, acoperiți de o coajă fină dar rezistentă. Solzii amenților, la maturitate, sunt ovali, rotunjiți la capăt; către mijloc sunt galbeni sau oranj, iar la capăt maro închis Fiecare solz prezintă două bractee și trei flori sterile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un caliciu sesil, membranos, cu doi lobi. Fiecare caliciu are patru filamente scurte cu câte o celulă a samarei sau două filamente, care se vor transforma în cele două aripioare ale
Mesteacăn () [Corola-website/Science/302680_a_304009]
-
angiosperme dicotiledonate din ordinul Malpighiales care cuprinde circa 350 de specii de plante lemnoase, arbori și arbuști, dioici, cu răspândire mai mult holarctică. Frunze simple, alterne, întregi, rar lobate, stipelate. Flori unisexuate, dioice, nude, fiecare la bază cu câte o bractee (scvamă), grupate în amenți, care apar înainte de înfrunzire sau o data cu frunzele (mai rar după înfrunzire). După maturație cad de pe ramuri. Androceul cu două sau numeroase stamine. Gineceul cu ovar superior, unilocular, cu 2-4 stigmate adesea bilobate, cu placentație parietală și
Salicacee () [Corola-website/Science/335276_a_336605]
-
prin vânt au mici saci aeriferi care facilitează răspândirea cu ajutorul curenților de aer. Florile plantelor polenizate de insecte au în general culori vii și mirosuri puternice. Dacă florile sunt mici atunci aceasta formează buchețele, sau sunt înconjurate de foi colorate (bractee), pentru a stârni cât mai mult interesul insectelor. De exemplu, Crăciunița (Poinsettia), este de fapt alcătuită din foi de bractee colorate, care atrag insectele la florile propriu-zise destul de neînsemnate. Polenul florilor care sunt polenizate de insecte sunt în general mai
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
general culori vii și mirosuri puternice. Dacă florile sunt mici atunci aceasta formează buchețele, sau sunt înconjurate de foi colorate (bractee), pentru a stârni cât mai mult interesul insectelor. De exemplu, Crăciunița (Poinsettia), este de fapt alcătuită din foi de bractee colorate, care atrag insectele la florile propriu-zise destul de neînsemnate. Polenul florilor care sunt polenizate de insecte sunt în general mai mari decât cele polenizate prin vânt, și adesea au o suprafață lipicioasă spre a se lipi mai ușor de corpul
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
și a Americii, iar în zonele temperate ale Terrei se cultivă ca ornamentale sau forestiere. Au frunze mari, simple sau lobate, cu numeroase pungi secretoare de uleiuri eterice, alcaloizi etc. Flori sunt mari, terminale sau axilare, solitare, bisexuate, învelite de bractee caduce. Perigonul este, de obicei, petaloid, cu piese egale sau inegale, libere, dispuse ciclic. Staminele sunt în număr nedefinit și dispoziția este spiralată, la fel ca și carpelele, care sunt libere (rar unite) și dispuse spiralat pe receptaculul alungit, cilindric
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în reumatism, nevralgii, gută. Genul Anemone prezintă tepale albe sau galbene, iar stilele carpelelor nu se alungesc la fructificare (ca la genul Pulsatilla). De pe rizom se formează o frunză trisectată, iar la baza florii se află un involucru din trei bractee trisectate. A. nemorosa L. (floarea paștelui) este o specie spontană în păduri de foioase, cu flori albe. A. ranunculoides L. (păștiță) are flori galbene. Plantele conțin o substanță activă (anemonol), cu proprietăți astringente, vezicante și corozive, fiind utilizate în mod
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
lungi de 1-5 m, pe care se găsesc peri în formă de cârlige. Frunzele sunt opuse, digitat lobate. Este o plantă dioică cu florile mascule în cime racemiforme, iar cele femele în amenți axilari, în formă de con. La baza bracteelor se află peri glandulari, producători de lupulină și humulină, care fac ca planta să fie folosită în industria berii (ca aromatizant). Pentru gustul amar, „conurile” sunt utilizate ca tonic, avînd și proprietăți sedative și afrodisiace. Sunt plante exclusiv lemnoase (arbori
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
triflore ce alcătuiesc amenți penduli (sau erecți), iar cele femele sunt solitare sau grupate cîte 2-8, înconjurate de hipsofile mici, scvamiforme. Ovulele sunt bitegumentate. Fructul este o achenă, înconjurată parțial sau total de o cupă provenită din receptacul, perigon și bracteele de la baza florii. Genul "Fagus" (fagul) cuprinde specii răspândite în regiunea temperată. Frunza este întreagă, ovată sau eliptică. Florile femele sunt grupate cîte 2 și la bază au hipsofile care prin concreștere închid complet 2 achene trimuchiate (numite popular jir
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
tropicală și subtropicală) etc. Cuprinde cca 95 specii, răspîndite mai ales în regiunea temperată nordică. Sunt arbori sau arbuști cu micorize ectotrofe. Au frunze simple, alteme, iar florile sunt grupate în dichazii triflore ce alcătuiesc o cimă protejată de o bractee și 2-4 bracteole. Mai multe cime pe un ax comun formează o inflorescență amentiformă. Fructul este o achenă aripată, cu o braetee la bază. Genul Betula (mesteacănul) are frunze romboidale, iar achena este însoțită de o bractee trilobată. B. pendula
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
protejată de o bractee și 2-4 bracteole. Mai multe cime pe un ax comun formează o inflorescență amentiformă. Fructul este o achenă aripată, cu o braetee la bază. Genul Betula (mesteacănul) are frunze romboidale, iar achena este însoțită de o bractee trilobată. B. pendula Roth este un arbore de cca 20 m, cu niște verucozități pe lăstari. Este o specie pioniera, ce apare mai ales pe versanți însoriți, în regiunea de deal și de munte. Frunzele tinere și mugurii conțin polifenoli
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
și a colesterolului. Scoarța este utilizată în stări febrile, gută, ca diuretic și ca stimulent al poftei de mîncare. B. nana L. (mesteacănul pitic) crește în țurbării oligotrofe (sfagnete), în jud. Suceava și Harghita. Genul Alnus (arinul) are fructe cu bractee cinci lobată și care nu cade odată cu fructele mature. A. glutinosa (L.) Gaertn. (arinul negru) are frunze emarginate și lăstarii tineri viscid-lipicioși. Crește în luncile rîurilor din regiunile de cîmpie și deal. A. incana. (arinul alb) are frunze acuminate, se
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cîte una în axila unei bractei, iar cele femele sunt grupate în amenți compuși, fiecare floare avînd și un perigon mic, neregulat lobat. Ovarul este inferior, iar fructul este o achenă (nuculă), fiiod însoțită de un involucru provenit din concreșterea bracteelor cu bracteolole, Corylus avellana L. (alun) este un arbust frecvent în pădurile de foioase, prin zăvoaie, pe soluri reavăne. Are frunze mari, cu baza cordată și marginea neregulat dublu-serată. Înflorește înainte de înfrunzire. Fructele sunt grupate (1-4), fiecare avînd la bază
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
20-25 m înălțime, comun în pădurile din zona silvostepei pînă în etajul fagului (uneori este specie dominantă, dar rar formează arborete pure). Înflorește concomitent cu înfrunzirea. Pe un ax lung, pendul, se află achene numeroase, care au la bază o bractee trilobată (spre deosebire de C. orientalis Mill. - cărpiniță, la care bractea este întreagă). Lemnul de carpen este considerat printre cele mai valoroase esența ca lemn de foc. Au flori unisexuate, dispuse monoic. Frunzele sunt compuse și conțin substanțe aromatice. Florile mascule sunt
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
, sau floarea-de-colț, ("Leontopodium alpinum" Cass.) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae. Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 - 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase.. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 - 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și
Floarea-reginei () [Corola-website/Science/306428_a_307757]
-
un pețiol lung, tomentoase pe partea inferioară. Florile sunt tubulate de culoare mov-violet, cu antere și stamine concrescute și grupate în calatidii globulare, care formează un corimb. Acestea apar la mijlocul verii. Calatidiile sunt înconjurate de un involucru format din numeroase bractee, fiecare curbată sub forma unui cârlig, permițând să se agațe de blana animalelor și să fie cărate pe distanțe mari. Fructele sunt achene; cu o lungime de cca 6 mm, comprimate, cu papusuri scurte. Rizomul este scurt, cărnos, continuat cu
Brusture () [Corola-website/Science/313705_a_315034]
-
5 cm; (b) "pudră de hamei": produsul obținut prin măcinarea hameiului și care conține toate elementele naturale ale acestuia; (c) "pudră de hamei îmbogățită cu lupulină": produsul obținut prin măcinarea hameiului după eliminarea mecanică a unei părți a frunzelor, tulpinilor, bracteelor și rahisului; (d) "extract din hamei": produsele concentrate obținute prin acțiunea unui solvent asupra hameiului sau asupra pudrei de hamei; (e) "amestec de produse din hamei": amestecul a două sau mai multe dintre produsele prevăzute la literele (a)-(d). Articolul
32005R1952-ro () [Corola-website/Law/294428_a_295757]
-
de a alege ce soi de orez să planteze pentru a face față unui parazit local. În ciuda recomandărilor din manuale cu privire la tipul de orez indicat, populația mende dintr-o regiune din Sierra Leone a ales un soi cu mustața spicului și bracteele lungi. Autorii de manuale consideraseră probabil că aceste soiuri dau un randament mai mic și că respectivele caracteristici ar Însemna doar pleavă În plus după treierare. Raționamentul țăranilor era acela că mustața spicelor și bracteele lungi Împiedică păsările să mănânce
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
soi cu mustața spicului și bracteele lungi. Autorii de manuale consideraseră probabil că aceste soiuri dau un randament mai mic și că respectivele caracteristici ar Însemna doar pleavă În plus după treierare. Raționamentul țăranilor era acela că mustața spicelor și bracteele lungi Împiedică păsările să mănânce boabele Înainte de vremea treieratului. Aceste detalii legate de microirigații și de daunele cauzate de păsări sunt vitale pentru cultivatorii locali, Însă nu apar - și nici nu pot apărea - În schemele generale elaborate În cadrul procesului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
formă de miceliu de rezistență în scoarța ramurilor ca pseudostrome, acestea intră în vegetație, în primăvară formează conidii și astfel se asigură infecțiile primare pe toate organele tinere ale pomilor. După Victoria Șuta și col., (1974) conidiile ce pătrund printre bracteele mugurilor vegetativi și de rod, pot ierna și în primăvara următoare vor produce de asemenea infecții primare. Din cercetările efectuate, ascosporii ajung la maturitate în primăvară, însă eliminarea lor are loc, începând din luna martie până în mai-iunie, în funcție de umiditate și
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
plantelor, cum ar fi florile. Noțiunea de frunză folosită de Goethe nu este sinonimă cu ceea ce numim astăzi frunză monofilă (normală). Frunza primordială ar fi un așa-numit „phyllom”, care s-a putut modifica în timp dând naștere altor organe (bractee, sepale, petale etc.): „variațiile formelor plantelor, ale căror particularități le urmăream de multă vreme, m-au încântat și m-au făcut să mă gândesc din ce în ce mai stăruitor că formele în chestiune nu sunt determinate aprioric ci dimpotrivă, au un grad ridicat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sale Goethe surprinde unele cicluri în ontogeneza plantelor, care s-ar desfășura în două etape, pe care le-a numit expansiune și contragere. Expansiunea frunzelor ca organe vegetative, realizată în ontogeneza plantelor este urmată de contragerea lor în formarea florilor (bractee, caliciu, corolă etc.). Expansiunea petalelor ar fi urmată de contragerea staminelor și a pistilului; expansiunea Țesuturilor în formarea fructelor este urmată de contragerea structurilor în formarea seminței și a embrionului. Aceste cicluri, precizează Goethe, se reiau în fiecare ciclu biologic
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
semințe, răsaduri sau butași, dar cea mai bună cale este plantarea de lăstari. • Având în vedere că rădăcinile anghinarei sunt destul de profunde, indicat este să le plantați într-un sol bine drenat. • Păduchii de frunze, limacșii, urechelnițele sunt atrași de bracteele de anghinare. De îndată ce descoperiți aceste insecte dăunătoare, pulverizați pe legume o spumă insecticidă. • Anghinarea trebuie recoltată cât este încă tânără și fragedă. Dacă întârziați prea mult culesul, va face semințe; în acest caz, va avea niște inflorescențe albastre drăguțe. • Toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
din plante și să îi replantați în fiecare an pentru a avea o cultură neîntreruptă. • Pentru păstrarea anghinarei, pulverizați-o ușor cu apă rece și puneți-o la frigider într-un recipient etanș. • Nu se consumă decât partea cărnoasă a bracteelor de anghinare (nepotrivit numite frunzeă și miezul. Învelișul părții de jos nu este comestibil. • Dacă nu folosiți apa în care ați fiert anghinarea pentru prepararea unei supe sau a unei ciorbe, lăsați-o la răcit și udați cu ea plantele
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
castravete, dovleac, salată, pepene galben, ardei, praz, ridichi. • Într-un sol nisipos: usturoi, anghinare, bostan, hașmă, tarhon, rug de zmeură, nap, cartof. Steaua Crăciunului • Aproape în fiecare an, cumpărăm câte o Stea a Crăciunului pentru perioada sărbătorilor. În funcție de soi, colorația bracteelor poate dura între una și patru luni, uneori chiar mai mult. Apoi, treptat, bracteele își pierd culoarea. Asta nu înseamnă însă că Steaua Crăciunului este moartă. Luând anumite precauții și îngrijind-o cum trebuie o puteți folosi ca plantă verde
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
bostan, hașmă, tarhon, rug de zmeură, nap, cartof. Steaua Crăciunului • Aproape în fiecare an, cumpărăm câte o Stea a Crăciunului pentru perioada sărbătorilor. În funcție de soi, colorația bracteelor poate dura între una și patru luni, uneori chiar mai mult. Apoi, treptat, bracteele își pierd culoarea. Asta nu înseamnă însă că Steaua Crăciunului este moartă. Luând anumite precauții și îngrijind-o cum trebuie o puteți folosi ca plantă verde; dacă sunteți răbdător și perseverent, plantați-o în grădină oferindu-i elementele nutritive și
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]