4 matches
-
peisaj se realizează nu prin pătrundere, prin integrare, ci prin suprapunere, iar pe de altă parte, sonoritatea haotică, de vacarm neinteligibil al lumii al cărei unic mod de existență este unul programat, așezat sub semnul artificiozității, al imaginii, al trăirii bravate sau al bravării trăirii, al simulării, cu alte cuvinte, al pozei. Este singurul cadru în care se vorbește și folosesc acest cuvânt pentru că de fapt personajele nu dialoghează, ele fiind blocate la un nivel al rostirii lipsite de o instanță
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
Institut: « Oh, ascultă un pic - răbufni între serios și glumeț - ar trebui ca și domnul don Calabria să mai audă câteodată spunându-i-se nu!». Pentru un băiat anume nu a reușit să găsească nici un loc, din cauza vivacității și a bravatelor sale. Dar nu s-a simțit să scape de el și să-l retrimită pe drumuri de unde îl luase. A fost constrâns să-l țină în casa lui. «Doamne, ce trebuie să fac?» Mama Angela și Masina erau bune și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
te face să ridici din umeri cînd încearcă să fie spiritual. Din acest autoportret se vede că dl Iorgulescu are ceva cu intelectualii despre care scrie așa: Teoretic, intelectualii, trăiesc cel mai intens indispoziția ontologică. Și nu într-un chip bravat, ci într-un (sic !) nedisimulat, uneori încrâncenat. "Spleen"-ul lor e în mod curent autentic. De aici derivă puterea contestației exprimate, virulența argumentației. Dar și ușurința cu care câteodată se aruncă în greșeala judecății pripite, furia cu care țintesc piatra
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
îi confirmă lui Nae Ionescu doctrina privitoare la rață, care, ea, nu pățește așa ceva, după cum și albina se adeverează, ca arhitectă, cu multe clase deasupra lui zoon politikon. Până aici e clar. Dar Țepeneag, părintele fondator, nerecunoscut, al textualismelor valahicești (bravat, la ocazie, până și de Iova), ce crede el... în chestiunea ratării? Credincios dogmei autonomiei semnificantului (care se autogenerează, marxturbându-se în draci, precum Materia, diabolectica leliță din centrul fantasmagoriilor Bărbosului Karl), el suputează că omul ratează pentru că îi lipsește ț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]