144 matches
-
lucrări de Petrașcu. Stradă din Vitré datează din 1921. În perioada 1919-1921 Gheorghe Petrașcu face mai multe călătorii în nordul Franței și prezintă la Ateneu, în cadrul unor expoziții personale, pânze din Vitré, Morlaix, Saint-Malo sau Ploumanach. Nu era prima incursiune bretonă, locurile fiind vizitate încă de la începutul secolului, atunci când străbătea inițiatic itinerariul lui Nicolae Grigorescu din nordul-vestul Franței. Între 1901 și 1931 Petrașcu va reveni frecvent la Vitré, fiind atras de perspectivele atât de specifice ale orașului medieval. Acel efect de
Licitație Artmark: Paradă a operelor de artă de patrimoniu de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105942_a_107234]
-
în Franța, la Saint-Tropez, apoi la Monte-Carlo Monaco, Palm Beach în Floridea Nantucket în Massachusetts, Los Angeles, Nassau în Bahamas. Instalată în Betagne de peste 10 ani, a reușit să capteze frumusețea și lumina paisajelșor din jurul său, mai ales a Coastei bretone de care s-a legat cu poezie și pasiune. Fotografiile sale reflectă sentimentele și emoțiile pe care le resimte în fața frumuseții acestei regiuni. Firul care elagă tot ceea ce fotografiază este lumina ce cade peste un val ce se sparge de
Expoziții de neratat la Teatrul Național din București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105587_a_106879]
-
Juillet 1960" Peisajul Lac în Bretania, al aceluiași pictor, pictat la începutul anilor 20, provine din colecția ing. Leon Laserson (1887 - 1946). Lac în Bretania de Theodor Pallady În jur de 1910, Pallady descoperă, în compania lui Nicolae Grant, țărmurile bretone, moment din revine acolo ani la rând. Însă dacă acele prime călătorii în Bretania se manifestau în compoziții definite de simbolism, după primele două decenii al secolului XX lucrurile se vor așeza. Maturitatea lui Pallady era desăvârșită, locul său în
Senzaționale licitații la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105567_a_106859]
-
cărui președinte a declarat în fața Adunării ONU că a refuza respectul pentru identitățile și limbile naționale înseamnă a sădi semințele umilinței și că, fără acest respect, nu va exista pace în lume. Cu toate acestea, nici limbii euskera, nici limbii bretone sau occitane nu li se acordă nici cel mai mic nivel de considerație, nici nu li se acordă sprijin pentru a asigura respectarea și încurajarea utilizării lor. De aceea solicit Agenției pentru Drepturi Fundamentale să supravegheze și să lucreze în vederea
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
bazinul râului Suin, de la izvoare până la barajul Douadic (Indre), - bazinul râului Clăise, de la izvoare până la barajul Bossay-sur-Claise (Indre-et-Loire), - bazinul pâraielor Velleches și Trois Moulins, de la izvoare până la barajul Trois Moulins (Vienne), - bazinele râurilor litorale atlantice (Vendée). Zone litorale - Toată coasta bretona, cu excepția următoarelor părți: - râdă din Brest, - micul golf Camaret, - zona litorala cuprinsă între Pointe de Trévignon și gură de vărsare a râului Laïta, - zona litorala cuprinsă între gură de vărsare a râului Tohon până la limita departamentului. 4.A.3. SEINE-NORMANDIE
32006D0214-ro () [Corola-website/Law/294748_a_296077]
-
electronice, acționate cu arcuș, mandoline, ghitare, lăute înrudite, banjo, chitare havaiene, citere, balalaici, harpe, harpe eoliene, țambale 9209.92 S 36.30.18.95 Componente și accesorii de instrumente de suflat din alamă, instrumente de suflat din lemn, cimpoaie, fluiere bretone și oboi 9209.99.30 S 36.30.18.97 Alte componente și accesorii de instrumente muzicale n.c.a. 9209.99.7 S 36.30.92.00 Servicii de reparații și întreținere pentru instrumentele muzicale S NACE 36.40
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
acești ani (1905-1912), în creații la care lumina, pasta, alternanța tonală și pensulația specifică tehnicii vibrau în realizările cele mai profund pe care le-a cunoscut neoimpresionismul românesc, chiar cel european. Valoare estimativă: 20.000 - 40.000 de euro Foto: ”Bretonă la Brolle” de Nicolae Grigorescu O propunere importantă o constituie Bretonă la Brolle, pictată între 1881și 1885 de Nicolae Grigorescu (1838, Pitaru, Dâmbovița - 1907, Câmpina). Ea a aparținut la începutul secolului XX, colecției Constantin C. Orghidan (1874-1944), inginer metalurgist, colecționar
Capodopere ale maeștrilor români într-o licitație de excepție la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105700_a_106992]
-
și pensulația specifică tehnicii vibrau în realizările cele mai profund pe care le-a cunoscut neoimpresionismul românesc, chiar cel european. Valoare estimativă: 20.000 - 40.000 de euro Foto: ”Bretonă la Brolle” de Nicolae Grigorescu O propunere importantă o constituie Bretonă la Brolle, pictată între 1881și 1885 de Nicolae Grigorescu (1838, Pitaru, Dâmbovița - 1907, Câmpina). Ea a aparținut la începutul secolului XX, colecției Constantin C. Orghidan (1874-1944), inginer metalurgist, colecționar, pasionat arheolog, numismat și membru de onoare al Academiei Române, colcție ce
Capodopere ale maeștrilor români într-o licitație de excepție la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105700_a_106992]
-
izvoare până la barajul Douadic (departamentul Indre), - bazinul râului Clăise, de la izvoare până la barajul Bossay-sur-Claise (departamentul Indre-et-Loire), - bazinul râulețelor Velleches și Trois Moulins, de la izvoare până la barajele Trois Moulins (departamentul Vienne), - bazinele râurilor litorale atlantice (departamentul Vendée). Zone litorale - Toată coasta bretona, cu excepția următoarelor părți: - Râde de Brest, - Anse de Camaret, - zona litorala cuprinsă între Pointe de Trévignon și gură de vărsare a râului Laïta, - zona litorala cuprinsă între gură de vărsare a râului Tohon până la limita departamentului. 4.A.3. SEINE-NORMANDIE
32005D0107-ro () [Corola-website/Law/293601_a_294930]
-
Bénavent (Indre); - bazinul râului Suin, de la izvoare până la barajul Douadic (Indre); - bazinul râului Clăise, de la izvoare până la barajul Bossay-sur-Claise (Indre-et-Loire); - bazinul pâraielor Velleches și Trois-Moulins, de la izvoare până la barajul Trois-Moulins (Vienne); - bazinele râurilor litorale atlantice (Vendée). Zone litorale - toată coasta bretona, cu excepția următoarelor părți: - râdă din Brest; - micul golf Camaret; - zona litorala cuprinsă între Pointe de Trévignon și gură de vărsare a râului Laïta; - zona litorala cuprinsă între gură de vărsare a râului Tohon până la granița departamentului. 4.A.3. SENA-NORMANDIA
32006D0674-ro () [Corola-website/Law/294941_a_296270]
-
din Britania au fost retrase, iar invaziile anglo-saxonilor și scoților (populație vorbitoare de gaelică) pe teritoriul Britaniei s-au înmulțit, aceștia stabilindu-se aici. Britanii emigranți i-au dat noii lor tări numele de astăzi și au contribuit la limba bretonă, Brezhoneg, o limbă soră cu galeza și cornica (limbă vorbită de o populație minoritară din regiunea Cornwall). Numele Brittania (de la Britania Mică) apăru în această perioadă pentru a diferenția noua Britanie de Marea Britanie. În anul 2005 limba Brezhoneg (limba britanică
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
Vilaine (Bretonă: "Gwilen") este un râu în Bretania, în vestul Franței. Izvorul râului este în departamentul Mayenne iar vărsarea în Pceanul Atlantic are loc lângă Tréhiguier în departamentul Morbihan având în total o lungime de 225 km. Există un canal ce leagă
Râul Vilaine () [Corola-website/Science/301466_a_302795]
-
devine rotund sau oval, ornat cu ramuri de palmier, de lauri. Inițial, scutul Franței avea, în partea de sus, o coroană, uneori un coif în secolul al XV-lea, cu diferite motive, floare de crin, pete de hermină pe piesele bretone, emblema regelui (porcul-spinos al lui Ludovic al XII-lea, salamandra lui Francisc I, semiluna lui Henric al II-lea, atribute ale regalității (sceptrul și mâna justiției începând de la domnia lui Ludovic al XIV-lea, inițiala numelui regelui (de exemplu K
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
acestea Henric al VII-lea a alea să mai amâne căsătoria un timp. Henric al VII-lea a ales să-și limiteze implicarea în politica europeană. A participat la război doar de două ori, prima dată în 1489 în timpul Crizei Bretone și a invaziei Britanicilor, iar cea de-a doua în 1496 - 1497, unde a acordat sprijinul pentru răzbunarea scoțianului Perkin Warbeck și a invaziei sale în nordul Angliei. Henric al VII-lea a făcut pace cu Franța în 1497 iar
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
(în ; în bretonă "Breizh"; în gallo "Bertaèyn"; în și Britania în forma inițial folosită în limba română în secolul al XIX-lea) este una dintre cele 26 de regiuni ale Franței. Denumirea i se trage de la Britoni, o populație celtică venită în secolul
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
contrastează cu plajele lungi ce se găsesc în sud-estul peninsulei, spre estuarul Loarei. Numărul mare de insule din largul Bretaniei este o altă particularitate, cea mai mare fiind Belle-Île-en-Mer, în continuarea peninsulei Quiberon. Principalele insule sunt: "Bréhat", (Enez Vrihad în bretonă), arhipelagul "Sept-Îles" - șapte insule (ar Jentilez), "Batz" (Enez Vaz), "Ouessant" (Enez Euza), "Molène" (Molenez), "Sein" (Enez Sun), arhipelagul "Glénan" (Enezeg Glenan). În Golful Morbihan cele mai mari insule pe care există și câte un sat sunt "Île aux Moines" (Insula
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
și gurile Senei în Normandia. Este neclar în momentul de față cât de diferită era limba lor față de cea a galilor armoricani ce se aflau deja pe aceste teritorii, sau cât de diferită era limba față de dialectele mai recente de bretonă. Oricum, migrația a luat sfârșit în jurul anului 600, perioadă în care istoria bretonilor se confundă cu cea a Marii Britanii. De asemenea, numele regiunii este originar din această perioadă, capătul peninsulei fiind numit Mica Britanie sau simplu Bretania. După această perioadă
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
numele regiunii este originar din această perioadă, capătul peninsulei fiind numit Mica Britanie sau simplu Bretania. După această perioadă contactele dintre cele regiuni se răresc, Marea Britanie este aproape complet ocupată de Anglo-saxoni iar Normandia de vikingi, ceea ce restrânge arealul populației bretone la regiunea actuală a Bretaniei. Regiunea este cucerită de Carol cel Mare, dar la jumătatea secolului al IX-lea își dobândește independența și este organizată ca regat medieval. În secolul al X-lea regatul se prăbușește datorită luptelor interne și
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
Carol cel Mare, dar la jumătatea secolului al IX-lea își dobândește independența și este organizată ca regat medieval. În secolul al X-lea regatul se prăbușește datorită luptelor interne și a atacurilor vikinge, dar în anul 939 o armată bretonă învinge trupele normande, redând astfel independența teritoriului. Un număr mare de bretoni au participat la invazia lui William Cuceritorul în Anglia, dar zece ani mai târziu acesta încearcă să cucerească peninsula, fiind oprit de presiunile regelui Franței. În următoarele secole
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
încearcă de mai multe ori să cucerească regiunea. Un eveniment important are loc în 1464, când este publicat primul "dicționar francez-latin-breton", primul dicționar trilingv din lume și totodată primul dicționar breton și francez. În 1488, Franța reușește să înfrângă armata bretonă și ultimul monarh independent al ducatului - Ducesa Ana de Bretania este obligată să se căsătorească cu regele Ludovic al XII-lea al Franței, ceea ce are ca deznodământ încorporarea ducatului în proprietățile regatului Franței și în 1532 are loc actul de
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
a căpătat renumele unei regiuni rurale, și s-a aflat la marginea revoluției industriale. Un număr mare de artiști romantici au fost atrași de ea, dar cu toate acestea regiunea a devenit din ce în ce mai integrată cu restul țării, în dezavantajul populației bretone care a avut foarte mult de suferit, fiind foarte mult timp persecutată. În timpul celui de-al doilea război mondial, o puternică mișcare de rezistență a activat în Bretania. Acest lucru a fost posibil datorită situării în apropierea Marii Britanii și a
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
alături de Țara Galilor, Scoția, Irlanda și Galicia din Spania singurele regiuni cu populații de origini celtice. Franceza este singura limbă oficială, dar cele două limbi regionale cu toate că nu au nici un statut oficial, sunt sprijinite de autoritățile regionale, în limitele constituției. Limba bretonă este foarte puternică în regiunea de vest, dar este răspândită și în restul regiunii, este o limbă celtică puternic înrudită cu limba galeză vorbită în Țara Galilor și cu limba cornish, vechea limbă celtică vorbită în Peninsula Cornwall din Marea Britanie. A
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
regională este limba gallo, vorbită în partea de est a regiunii, care este o limbă romanică, una dintre limbile "oïl" cu foarte multe influențe celtice. În ultimul timp, au apărut foarte multe însemne bilingve, dar marea majoritate sunt și în bretonă, în detrimentul limbii gallo, care nu este atât de vizibilă. Muzica bretonă a trecut printr-o perioadă de revigorare, începând din anii '70, și este intens popularizată în momentul de față. Pe lângă instrumente caracteristice, în general diverse tipuri de fluiere, au
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
care este o limbă romanică, una dintre limbile "oïl" cu foarte multe influențe celtice. În ultimul timp, au apărut foarte multe însemne bilingve, dar marea majoritate sunt și în bretonă, în detrimentul limbii gallo, care nu este atât de vizibilă. Muzica bretonă a trecut printr-o perioadă de revigorare, începând din anii '70, și este intens popularizată în momentul de față. Pe lângă instrumente caracteristice, în general diverse tipuri de fluiere, au fost adăugate și alte instrumente des întâlnite în folclorul celtic ca
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
sfinți venerați, dintre care doar puțini sunt recunoscuți de Biserică Catolică. Sfântul patron al Bretaniei este Sfânta Ana ("Santez Anna"), iar numărul mare de sfinți se regăsește și în denumirile localităților: Saint-Malo, Saint-Brieuc etc. Din punct de vedere gastronomic, alimentația bretonă este bogată în fructe de mare, lactate sau derivate din lapte (brânză, unt), iar carnea favorită este carnea de porc (tradițional porc mistreț). Preparate culinare tradiționale sunt "les crêpes" și "les galettes" - clătite, pregătite fie din făină albă fie din
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]