138 matches
-
la berărie sunt sătul până-n gât de cacofonie Vreau și eu în francofonie în masonerie vreau zaiafet și vreau sindrofie Vreau tutun de pipă Clan Vreau șampanie și vreau chantan Nu dumneata vei purta șapcă. Mai vreau Mai vreau cu brișca la șosea să port joben baston și ghetre O mie de perechi de mănuși albe să am și pistoale sidefate unsprezece Mistreți sau cerbi să fie mândri preferându-mi glonțul Moartea mituită cu moșii Să vând să cumpăr suflete moarte
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
liant în realitatea istorică, poezia lui Nichita Danilov înfățișează, în scenete, lieduri sau elegii, personaje și acțiuni insolite. ,Bunicul meu Ferapont/ a fost înmormântat în cutia unui/ foarte vechi orologiu". Ferapont avea patru cai albi care nechezau dumnezeiește, avea o brișcă ușoară, o barbă neagră și cizme de fier. Domnul Ferapont este acel personaj de basm, care a trăit în a fost odată ca niciodată al fiecăruia, este Bătrânul și Copilul, înțeleptul din noi care ghidează sufletul prin împărăția Neantului de
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
Daniel Cristea-Enache Apollinaire, aripi, baltă, baobab, bilă de fildeș, bluzițe, bocet, brișcă, brumă, brună, buze, burlane, calești, canapea, carne dulce, catifea, căpșună, ceai, cearșafuri, ceasornic, chelnerițe, ciorapi, coapse, crini, dantele, dimineți, Dimov, după-amieze, eleve, fecioare, fese, fetițe, fițe, fântâni, fleașcă, fleț, flori, fluturi, fraged, giuvaiere, glezne, iederă, ierburi, îngeri, jartiere, lacrimi, lapte
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
poștalionul. Doctorul englez W. McMichael, care a călătorit pe meleagurile noastre în anii 1817-1818, scria că surugiul, grăbit să ajungă la han înainte de căderea nopții, „mâna caii, cu cuvinte care ne făceau să ne uităm îngroziți la starea nenorocitelor noastre briște“; în zadar, l-a rugat „să meargă încetinel“, pentru că el, abia s-a înduplecat „să lase caii la micul galop“. Nicolae Iorga („Istoria românilor prin călătorii“) îl citează pe scriitorul francez Stanislas Bellanger, care, călătorind mai târziu (1836), scria: „În
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
carte în mînă îndoită și citi din ea fără să ne spună de cine este, doar agitîndu-și larg brațele teatral și cu dicțiunea lui sîsîită, - îi căzuse un dinte din față: " Pe poarta unui han din orașul N.N.... intra o brișcă pe arcuri, nu prea mare, dar destul de arătoasă, de felul acelora cu care călătoresc de obicei burlacii... În brișcă ședea un domn, nici frumos și nici urît la înfățișare, nici prea gras și nici prea zvelt; nu s-ar putea
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
teatral și cu dicțiunea lui sîsîită, - îi căzuse un dinte din față: " Pe poarta unui han din orașul N.N.... intra o brișcă pe arcuri, nu prea mare, dar destul de arătoasă, de felul acelora cu care călătoresc de obicei burlacii... În brișcă ședea un domn, nici frumos și nici urît la înfățișare, nici prea gras și nici prea zvelt; nu s-ar putea spune că era bătrîn, dar nici prea tînăr..." - Atenție, ne strigase Nichita, atenție acum! ca vestind o primejdie. " Sosirea
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
tot ce există în jur, în lumea asta tristă în care am trăit decent, într-un veac decadent. L-am chemat pe Dumnezeu lângă piciorul bolnav care făcea piruete în salturi cochete, cândva în copilărie, când Tata-mare ne ducea cu brișca la plimbare. Cum să uit florile din grădină, pe care nu le mai stropeam cu lumină, și ulița mică cât o cărare lăsată de o furnică cu suratele negre din lumea ei. Drumul era anevoios, un destin într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cumpătat și veșted, împrăștia lumină caldă și plăcută." Asistăm la un spectacol care parcă ar veni dintr-o nuntă eminesciană: ,Acuma dinspre Jidovița și dinspre Săscuța, trăsurile uruiau mereu pe Ulița Mare. Calești frumoase sau hodorogite, înălbite deopotrivă de praf, briști ușoare, docare iuți, cupeuri grele aduceau domnimea, pe când țăranii de pe departe sau mai cu stare veneau în căruțe acoperite cu scoarțe pestrițe..." Nu se poate, nici la Eminescu, dar nici la Slavici sau la Coșbuc, sărbătoare fără fețe bisericești: , Din
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
și tot așa mai încolo. Dă-l focului de car, că asta-i mai bună ca toate, Nea, râie, unde tot tragi? Ie-te-te! Nu cumva ți-a veni în minte să sai cu coarnele la mine? Acuși scot brișca, și te jupoi de n-ai vreme să dai dintr-un picior. Ți-o fi sete, te pomenești! Hai, hai să te-adăp. Hai la baltă, ici. Iaca dracu'! Nu vrei. Faci nazuri, nu ți-o fi plăcând apa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate, cu pliscuri tăioase ca brișca, trecând glonț prin sticlă sau un mușuroi de termite roșii care s-o devoreze. Sunt, totuși, un umanist - renunț la termite. - ... pervers? Ar fi fost o idee să urc la Universitate, să-i zic portarului că am de lucru, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fost ca un fier înroșit pe suflet. Umilința la care i-a îndemnat starețul nu putea fi tolerată. Scenariile gândite în fiecare noapte în livada coniței Cătălina erau ipotetice, atât cât să aibă gust țigara, să încălzească coniacul, să lunece brișca în bucata de slănină afumată. Totuși scenariile nu le domoleau nici pe departe orgoliile de veterani ai schitului. De după creasta Bârgăului, soarele cât o mămăligă pentru toți flămânzii lumii; la poalele Bârgăului, o câmpie sub care pământul năștea milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
limbii române a lui Iordache Golescu (manuscris din jurul lui 1832). În franceză, cabriolet e substantiv masculin; forma feminină din română s-ar putea explica printr-o analogie cu denumirile majorității mijloacelor de transport similare (seria cuprinde pe trăsură, trăsurică, birjă, brișcă, caleașcă, droșcă, șaretă etc.). În dicționarul său român-francez din 1893, Frédéric Damé considera că termenul românesc era neutru, înregis-trându-l în forma cabriolet. Cuvântul avea și varianta gabrioletă, pe care Alexandru Graur (Alte etimologii românești, 1975, p. 52) o punea în legătură cu
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
așteaptă" (Astenie). Neavînd însă loc ascensiunea spirituală, bardul virează energic spre materie, o sporește, o intensifică. Hiperbola e maniera d-sale de-a se adresa unei materialități suverane, în care efemerul clipei poate atinge delirul: Ne vom plimba-ntr-o brișcă dublă,/ Eu bun și gras, tu rea și suplă. // Și vom opri la mii de baruri,/ Tu bînd zaharuri, eu amaruri" ( Povestea unei mici plimbări Și-a unei mari dezvirginări!). Ori: Acum voi bea mastică. Poate Ile, / Cînd o să crească
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
care plecă iarăși din cameră. Probabil că urcase în pod, pentru că atunci când revenise avea în mână o bucată groasă de slană afumată și un dărab de pâine de casă, învelită și ea într-o bucată de pânză albă. Cu o brișcă ascuțită, pe care o purta ascunsă într-un buzunar al chimirului său se apucase să taie felii groase din bucatele pe care le așezase pe masă. Cât timp duraseră pregătirile, nici unul dintre cei doi bărbați nu scosese o vorbă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
meseria „țigănească” trecuse și la români. O fierărie în Lunca avea unul Prențu (pe lângă magazinul mixt) care a avut o pățanie cu un activist de partid prin anii ’50: Activistul de la Bacău umbla cu „lămurirea” prin comună și folosea o brișcă pe două roți, luată de pe la un țăran, cu tot cu cal. S-a întâmplat că a sărit „raful”, șina de fier de pe roată și trebuia o șin nouă. Activistul a cumpărat de la magazin o bucată de șină și s-a dusă la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pușcărie ca să scriezi cărți? Ai suferit ca cum au suferit domnii ăia în ptenenciaruri până să editează în fiecare lună o carte? Ai avut dumneata vreodată blenoragie la unghii și sculament la cerebel, ca să scriezi cărți? Ai mâncat cumva din brișcă? Ai avut caca la crer, ca să zici că ești scriitor de cărți? Nu. Atunci cum o să poți ca să fii tu scriitor, băi ciumete? 6. Solomon își făcu treptat loc printre lume și, încet, încet încercă să prăsească zona aceea, cu
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
brumărie, tremurând parcă într-un dans ciudat. - Ce faci, Petrică? - Ziua bună, mătușă! Iaca, înghit niște motorină cu zahăr, poate-mi mai trece durerea asta de gât, că mă omoară cu zile și-mi vine să-mi iau gâtul cu brișca. Dădu din cap, cu milă pentru omul care mai venea din când în când să o ajute la treburile gospodăriei, strecurându-se ca o nălucă după colțul străzii. Lângă bisericuța din lemn, se ridica, mândră, casa preotului, împodobită cu ghirlande
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
numai scoală-i pe români, ce tot atâta îi amâni?! împinge-i tu, că poți, tataie, să ia tâlharii la bătaie! haide-a uăăăăăiiii! nu vreau, nici cârnați, nici chișcă, nu vreau nici un tort cu frișcă, adu-mi, moșule, o brișcă, cu plăsele de aramă, ca să-mi fac cu ea o samă de nu vei dori, matale, să-ți fac un masaj la șale și să nu poftești... sarmale! Referință Bibliografică: haide-a uăăăăăiiii! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
HAIDE-A UĂĂĂĂĂIIII! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363474_a_364803]
-
Soarele- viața, oțelul-moartea, ambele strălucesc, ambele ne hipnotizează. „Hoinari pe pământ, cutreierăm drumuri și pustiuri, uneori ne târâm, alteori mergem drept și ne călcăm în picioare”, nemuritoare vorbe spuse de un nefericit, K.H. Primejdioasă e foamea. La orele prânzului , o brișcă de nobil burlac intra vijelios pe poarta hanului să caute suflete moarte. Pe când Michelangelo scria memoriile unei gheișe ... Un pian mecanic la curtea regelui David, din turnul sinucigașilor căzu, însângerat, un porumbel, poți pune stavilă Pacificului în mișcare? Incest, delir
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
de aur, cu fote și ii numai de mâna ei țesute. Gospodăria lui Duran era cea mai arătoasă din sat, șase hectare de pământ, șase perechi de boi , două cârduri de oi cu două stâne, zece vaci breze, patru cai, brișcă și alte și alte acareturi, pătule cu porumb, magazii de grâu și saivan. +i din toată strânsura asta a lui cumpăra galbeni și mahmudele, zicea el că toate-n lume vor pieri, dar valoare aurului niciodată! +i aurul îl topea
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
pe nimeni! Se lăsase tăcerea. Aerul de seară răcoros al pădurii ne făcuse să strângem din umeri. Era timpul să plecăm. Klesch descoperise abia atunci toiegelul cioplit de Culiță. Țistuise din dinți admirativ: - Tot nu vrei să primești ceva pe brișca aia? întrebase el iarăși. - Cel mai mult trotil și cele mai multe grenade le avea unu Valcalin al lui Cacăfoc, se prefăcuse Culiță că nu ar fi auzit întrebarea lui Klesch. Știa să le găsească. A vândut multe pe bani frumoși. Și
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
și Trocărel, mai ne¬gus¬toreau țuică la negru Marioara Bulgar’lui sau Bulgăroaia - Ureche după numele de fami- lie, Gheorghița Cojocaru - zisă Cojocărița sau Ghița lu’ Ficu, Dumitru Frântu - zis Mitu Mat sau Mitu Nuțî, Cebuc, Măruța Gârtonea - zisă Brișca, Marioara Șandru - zisă Pluștoaica sau Oara lu’ Pluștea, Tia lu’ Ion Șorega și Linuța lu’ Boromiz, zisă Boromizoaia, care era „spe- cialistă” în datul cu bobii . Cojocărița era soră cu moșu’ Hobza și stătea în Capu’ Satului, chiar peste drum
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
mai rare, în care poreclele sunt de fapt niște prenume atribuite neoficial, dar cu o motivație anume, se înțelege: Chiriac, Bogdan, Drăgan, Radu. În general, poreclele femeilor sunt deri- vate din cele ale bărbaților lor: Bălucianca, Bicoasa, Bițoaia, Botoșanca, Bustoaica, Brișca (Briceag), Bulgăroia, Cămoaica, Chibritoaia, Clopățoaia, Drăgănoaia, Găozoaia, Găzăroaia, Gurlupeanca, Hâmba, Hobzoaica, Lăptăreața, Moceanca, Mohoroaia, Obieloasa, Onoaia, Părășoaica, Pârjoloaia, Pârloaica, Pârlogeanca, Pestrița, Plânsa, Pluștoaica, Purica, Răcănoaia Rodoloaia, Sclipoaia, Tițoaica, Urechiușa, Uțăroaia, Zavaidoaca, Zaveroaia etc. Poreclele sau supranumele altora derivă chiar de la
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
masa, am mâncat, am băut, mi-a arătat gospodăria, acolo am văzut eu pentru prima dată roata olarului, erau olari și făceau și butoaie mari de rachiu. Cum să plecați așa pe jos, îi zice tatăl lui, pune caii la brișcă, pune două rânduri de clopoței, și două scoarțe pe băncile din spate, să știe lumea din sat că se pețește o fată. Și așa a făcut dragul meu prieten. Puțin chercheliți ne-am suit pe capră, eu în spate, el
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
cu un popă peste râu, în celălalt sat. Noi nu vă luăm fata cu sila, intervin eu, am iubit-o și am venit pe la ea. Dacă nu se poate, nu se poate. Căprioara îmi face cu ochiul. Colegul meu scoate brișca din curte și pleacă. Luase clopoțeii de la cai și o zbughise pe drumul plin de praf. Dar hai fiule în casă, intervine, taică-său, să vorbim și noi ca oamenii. De unde ești tu, mă întreabă el curios, de pe Vlașca, îi
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]