22 matches
-
să vedem: cine a câștigat, cine a pierdut. Și de ce. Azi vom privi la Marea Britanie. O insulă mare, un ținut mlăștinos, cu râuri, câmpii, munți, păduri, minereuri și ceață deasa. Locuită în Epoca Fierului (750 î.e.n. - 50 e.n.) de celți / britoni, de aici și numele ei, Marea Britanie - are buni fermieri, fierari, tăbăcari, constructori de forturi pe vârf de deal, căci dacă ai descoperit cum se fac săbiile, trebuie sa incepi și construcții de apărare ceva mai solide, căci o sabie din
OLIVIA DUMITRU by http://confluente.ro/articole/olivia_dumitru/canal [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
să vedem:cine a câștigat, cine a pierdut. Și de ce.Azi vom privi la Marea Britanie.O insula mare, un ținut mlăștinos, cu râuri, câmpii, munți, păduri, minereuri și ceață deasa.Locuita în Epoca Fierului (750 î.e.n. - 50 e.n.) de celți / britoni, de aici și numele ei, Marea Britanie - are buni fermieri, fierari, tăbăcari, constructori de forturi pe vârf de deal, căci dacă ai descoperit cum se fac săbiile, trebuie sa incepi și construcții de apărare ceva mai solide, căci o sabie din
OLIVIA DUMITRU by http://confluente.ro/articole/olivia_dumitru/canal [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
Wessex, (saxonii din este, sud, vest), Kent, Mercia, Northumbria. Avem acum Anglia=Angles’ land. Ei alunga viața orășeneasca, religia creștină și limba romano-celtica. Actuala engleză, atât de vorbită de toți, are de-a face cu acesti anglo-saxoni, nu cu izgoniții britoni. Pierd meșteșugurile, știința și învățătură Romei, alfabetul. Barbarii să trăiască și bată în cap care zdrobește testele civilizate! Britonii s-au supus românilor că unei civilizații superioare care le-a făcut mult bine, nu doar i-a trecut prin ascuțișul
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1483018592.html [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
Sf.Germanus, cleric și fost soldat, conduce în lupta celții speriați și învinge saxonii. Priviți un pic hartă Angliei și să observăm 4 elemente: 1. Mai sus de poziția anglo-saxonilor. Nordul: Irlanda, Scoția, insulele multe din jur. 430 Sf.Patrick, britonul, creștinează Irlanda de la om la om, mănăstiri, preoți căsătoriți, limba latină, literatura laică și religioasă, nu recunosc niciun superior ecleziastic, conducere de obște. 563 Sf.Columba, irlandezul, fost soldat regal, creștinează Scoția. 635 Sf.Aidan, irlandezul, creștinează Northumbria și ceva
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1483018592.html [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
să vedem: cine a câștigat, cine a pierdut. Și de ce. Azi vom privi la Marea Britanie. O insulă mare, un ținut mlăștinos, cu râuri, câmpii, munți, păduri, minereuri și ceață deasa. Locuită în Epoca Fierului (750 î.e.n. - 50 e.n.) de celți / britoni, de aici și numele ei, Marea Britanie - are buni fermieri, fierari, tăbăcari, constructori de forturi pe vârf de deal, căci dacă ai descoperit cum se fac săbiile, trebuie sa incepi și construcții de apărare ceva mai solide, căci o sabie din
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1482506015.html [Corola-blog/BlogPost/367485_a_368814]
-
elită", a afirmat Miles. "Ei au fost eliminați din punct de vedere cultural, nu genetic". "Schimbări culturale importante, chiar asumarea de noi identități, au loc relativ des, fără schimbări genetice importante", a afirmat Simon James. În mod constant, populația romano-britană (britoni, conform "The Britons") a fost asimilată, proces posibil datorită lipsei unei clare unități a populațiilor britane împotriva invadatorilor. Invazia sau așezarea acestor "invadatori" este cunoscută sub numele de "Cucerirea saxonilor" sau a "anglo-saxonilor", sau chiar a "englezilor" (conform "the Saxon
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
încă mai sunt îndreptățiți să ceară ajutorul consulului Flavius Aetius. În limbaj, Anglia a păstrat puține urme ale stăpânirii romane. Mituri și legende variate învăluiesc sosirea anglo-saxonilor, unele având la bază evenimente reale, altele mai puțin. Potrivit tradiției, un conducător briton numit Vortigen a deschis calea invadatorilor, saxonii sosind în valuri în Anglia începând cu anii 425-450. Cucerirea insulei de către saxoni a fost lentă și apărarea ei adeseori curajoasă. În 429, sfântul Garmanus, episcop de Auxerre, a sosit la Verulam, pentru
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
i (în engleză "British people") sunt un grup de popoare, locuitorii nativi ai Marii Britanii, Dependențelor coroanei și ale Teritoriilor de peste mări. i au provenit de la variatele grupuri etnice care au stabilit în arhipelag înaintea secolului al XI-lea. Celți, britoni, romani, anglo-saxoni, precum și vikingi s-au amestecat de-a lungul secolelor schimbând structura populației esențial, până la cucerirea normandă din 1066. Cucerirea și unificarea multiplelor entități statale a facilitat, schimbul cultural și lingvistic, precum și a facilitat căsătoriile mixte între popoarele din
Britanici () [Corola-website/Science/328878_a_330207]
-
(în ; în bretonă "Breizh"; în gallo "Bertaèyn"; în și Britania în forma inițial folosită în limba română în secolul al XIX-lea) este una dintre cele 26 de regiuni ale Franței. Denumirea i se trage de la Britoni, o populație celtică venită în secolul al VI-lea din Marea Britanie, de unde fusese izgonită de invaziile Anglo-Saxone. Regiunea mai fusese celtică și anterior romanizării, dar sub denumirea de "Armorica" ("Armorique" în limba franceză) încă folosită în paralel. Ocupă peninsula cu
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
din vechiul popor trac - nu a fost decât un incident În viața acestei națiuni și NU crearea unei rase noi, așa cum mulți ar dori să ne facă să credem”. Iar o conațională a sa, Florence Farmborough adaugă: „În timp ce strămoșii noștri britoni alergau sălbatici prin păduri și pe jumătate goi, cu corpurile pătate de vânătăi, cu mintea pradă celor mai degradatoare superstiții, țara României era civilizată, avea instituții, confort și chiar luxul unei comunități culte și bine organizate (Virgil Alexandru Dragalina, Revista
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
tot din peninsula Iutlanda) și saxonii (din nord-vestul Germaniei de azi). Numele Angliei în limba cornică este Pow Sows, care înseamnă „Țara Saxonilor”. Se numea așa deoarece anglo-saxonii și alți germani din Europa continentală au impus limba și cultura băștinașilor britoni în toată Anglia, mai puțin în Țara Galilor, Cornvalia și Cambria. Oasele și uneltele din piatră (cremene) găsite în Norfolk și Suffolk dovedesc că Homo erectus a trăit pe teritoriul Angliei de azi acum 700.000 de ani. La acea vreme
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
iunie și noiembrie 1826 sub domnia lui Nicolae I; ea a fost inaugurată pe 25 octombrie 1826. Pentru expoziția anului 1812, țarul a comandat 332 portrete ale generalilor care au avut un rol esențial în înfrângerea Franței. Artistul a fost britonul George Dawe, care a fost asistat de Alexander Poliakov și Wilhelm August Golicke. Nicolae I a fost, de asemenea, responsabil pentru crearea Galeriei Bătăliilor "(19)", care ocupă porțiunea centrală a fațadei dinspre Piața Palatului. Încăperile au fost reproiectate de Alexandr
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
și să își pregătească singuri apărarea, deși la mijlocul secolului al V-lea aceiași romano-britoni consideră că încă mai sunt îndreptățiți să ceară ajutorul consulului Flavius Aetius. În limbaj, Anglia a păstrat puține urme ale stăpânirii romane. Potrivit tradiției, un conducător briton numit Vortigen a deschis calea invadatorilor, saxonii sosind în valuri în Anglia începând cu anii 425-450. Cucerirea insulei de către saxoni a fost lentă și apărarea ei adeseori curajoasă. În 429, sfântul Garmanus, episcop de Auxerre, a sosit la Verulam, pentru
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
arheologice pentru Arthur. Mai multe persoane reale din istorie au fost propuse ca reprezentând baza istorică a legendei arthuriene, de la Lucius Artorius Castus, un ofițer roman din Britania secolului al II-ea la împărați romani uzurpatori ca Magnus Maximus și conducători britoni post romani ca Riothamus, Ambrosius Aurelianus, Owain Ddantgwyn și Athrwys ap Meurig. Originea numelui Arthur este ea însăși subiect de dispută. Unii consideră că provine din numele de familie latin Artorius, însemnând "plugar" (varianta "Arturius" este cunoscută din inscripții). Alții
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
ar fi făcut pe oameni să o considere "paznicul ursului" și "conducător" al celorlalte stele din Boötes. Griffin susține că "Arthur" nu e un nume personal, ci un "nom de guerre", un epitet dat omului care i-a condus pe britoni împotriva saxonilor, pe care atât vorbitorii de latină, cât și vorbitorii de britonă l-ar fi asociat conducerii și ferocității de urs. O variantă a teoriei "nom de guerre" este că numele combina cuvintele galez și latin pentru "urs": "art
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
V-lea. Înainte de cucerirea romană au trăit preponderent într-un sistem comunal tribal. Opunîndu-se romanizării, britonii de multe ori se răzvrăteau împotriva romanilor. Între secolele V-VI are loc invazia anglo-saxonă a Marii Britanii. În urma acestei invazii, dintre supraviețuitori, mai mulți britoni s-au amestecat cu nou-sosiții, iar restul au migrat spre Țara Galilor, Scoția, Cornwall și peninsula Armorica (Bretania franceză). Numărul probabil al britonilor la începutul cuceririi a fost de 2 milioane, pe cînd numărul invadatorilor era de numai 200 de mii
Britoni () [Corola-website/Science/326633_a_327962]
-
afifi, ainu, akka, albanezi, alemani, americani, amoriți, angli, anglo-saxoni, apași, arabi, arieni, armeni, arverni, așa, asirieni, asmați, așanti, australieni, austrieci, avari, aymara, azteci babilonieni, baltici, bantu, basci, basuto, bașkiri, bavari, beciuani, belgieni, beluci, bengalezi, berberi, birmanezi, bisaya, boșimani, botocuzi, bretoni, britoni, bulgari, burgunzi, burhikuni, buri, buriați cabili, cafri, calmuci, canaci, canadieni, caribi, chatti, caucazieni, cazaci, ceceni, cehi, celți, cerchezi, cherokee, cherusci, chewsuri, chinezi, cimbri, ciuvași, copți, coreeni, corsicani, creoli, croați, cumani daci, dahome, dakota, damă, damara, danezi, dorieni, druzi egipteni, elvețieni
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
un cavaler medieval în armură complet închisă din secolele XV-XVI (în total c.120 kg). Nu știm dacă o diligență (un poștalion) tras de 2-3 perechi de cai ar fi mers mai repede decît un car de luptă egiptean, roman, briton sau (de ce nu), grec sau troian de pe vremea "Iliadei". Știm doar (din western-urile americane) că un călăreț solitar putea ajunge din urmă un poștalion chiar dacă acesta avea un atelaj de șase cai, pentru simplul motiv că ritmul de deplasare
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
În 431 d. Hr., Papa Celestin l-a trimis în Irlanda pe Palladius, pentru a converti locuitorii insulei, insă misiunea să nu a fost încununată de succes. Cel care a determinat adoptarea creștinismului a fost Sfîntul Patrick, apostolul Irlandei. Tînărul briton Patricius, fiul unei familii înstărite romanizate, locuia în vestul provinciei române Britannia. În urma unui raid de pradă al unor pirați irlandezi, tînărul Patricius a fost luat sclav și dus în Irlanda, în regiunea Slemish din comitatul Antrim, în nordul insulei
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
toate țările care aveau flote aveau și corsari, englezii rămân maeștrii jafurilor pe mare, după cum recunoscuse un cronicar francez, Scaliger, la capătul veacului al XVI-lea : Nulli melius piraticum exercent quam Angli. Gosse plasează aceste performanțe în descendența Romila străvechilor britoni, constructori de corăbii și navigatori foarte pricepuți, pe care englezii i-ar fi moștenit. E adevărat că cele mai multe dintre întâmplările cunoscute cu pirați și corsari ale secolelor al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea au în centru
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
au circumscris, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, în mare parte, un epos anglo american. Reperele istorico-geografice ale pirateriei clasice o dovedesc, iar intensitatea eforturilor de eradicare a fenomenului a fost direct proporțională cu proliferarea lui. Străvechilor britoni, constructori de corăbii și navigatori foarte pricepuți, pe care englezii i-ar fi moștenit. E adevărat că cele mai multe dintre întâmplările cunoscute cu pirați și corsari ale secolelor al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea au în centru
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
să asist la câteva scene brutale, câteva șarje de poliție călăreață, o devastare a cartierului sikh din Bhowanipore, copii bătuți și femei rănite, ca să mă revolt și eu de-a binelea. Dar atunci n-am mai judecat și osândeam pe britoni fără rezervă, mă înfuria orice nouă brutalitate pe care o afiam din ziare, priveam scârbit orice alb întîlnit în tramvaie și am renunțat la tutunul englezesc, la pasta de dinți englezească, la orice lucru adus din Anglia, Nu mai cumpăram
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]