78 matches
-
expediat-o urgent, prin Poștă, poetului Radu Ghica Moise, la Sinaia; cealaltă se află pe biroul meu. Cartea se numește „Eroul Vasile Chilian”, de Căpitan Constantin Căpșuneanu, apărută în anul 1936, la București, în Colecția Biblioteca Sufletul Românesc. într-adevăr, „broșurica” are numai 30 de pagini - dar ascunde între copertele sale un act de eroism mai puțin cunoscut, demn de primă pagină a conștiinței românești. „Paginile ce urmează - atrage atenția Constantin C. Giurescu, în prefață - înfățișează figura eroului Vasile Chilian. Sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nostru care ne-a încreștinat. Acolo sunt și moaștele sfântului. Ne închinăm cu respect și mare bucurie. Parcă am venit la el acasă, și de aceea suntem bucuroși. Și el se bucură de prezența noastră binecuvânându-ne pe toți. Primim o broșurică din partea Sf cu chipul Lui pe ea. Apoi ne continuăm drumul spre Atena, mergem la Corintul vechi, unde a predicat Sf Apostol Pavel. Am urcat pe un munte, nu prea înalt, de unde se vedeau bine împrejurimile până departe de tot
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
în contra consecuțiunii regulate de noapte și zi. [12 martie 1883] GR. M. JIPESCU, POESII BUCUREȘTI, 1883 D. Gr. Jipescu, cunoscutul autor al Opincarului, e unul din rarii scriitori care, și în proză și în versuri, mînuie limba curată a poporului. Broșurica apărută acum cuprinde câteva poezii ținute în ton atât de original încît mai nu se pot deosebi de cele în adevăr poporane. Astfel, bunăoară, citim: MARIA MERILOR (Meri sau Cojocaru e sat în Dombovița ) Floricică de mărar, Umblă vestea-n
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Și când e spre revărsat Mă pomenesc, din visare Că mă iau, cum ți se pare? La ciocneala! Cioc în cap! Zac rănită, țip - da' scap? Ar fi de recomandat ca nimeni să nu scape ocazia de-a cumpăra această broșurică, care nu costă decât un franc. Ce puțini oameni mai scriu în adevăr românește în zilele noastre! [13 martie 1883] ["ARMATA NOASTRĂ... Armata noastră posedă o pletoră atât de mare de oameni speciali, cu cunoștințe profunde, strategice, tactice, fortificatorii, atâta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pagină. În ce carte eram oare? Și ce fel de minte mi-ar fi trebuit ca s-o pot înțelege? Și dac-aș fi înțeles-o, n-aș fi fost dezamăgit să-mi dau seama că am trăit într-o broșurică licențioasă de doi bani, sau într-un mers al trenurilor, sau într-o carte de colorat pentru copii? Sau într-o abjectă scrisoare anonimă? Sau într-un sul de hârtie igienică? Închideam cartea peste minuscula ființă care-mi era totuși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
linguriță de dulceață și-un pahar cu apă, le asculta cîte-o jumătate de oră vorbele meșteșugite și monotone despre Judecata lui Dumnezeu, despre mântuire și despre Sfântul Duh care coborâse deja, ziceau ele, peste toți frații adventiști, lua cu mulțumiri broșurelele prost tipărite și apoi le trimitea să mai predice și altora, cu aceeași concluzie a ei dintotdeauna: "Știu io? O fi, n-o fi așa? Parcă s-a-ntors cineva de pe lumea cealaltă să spună cum e pe-acolo? Io cred că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ceva care să le spună oamenilor doar că sînt inteligent și prietenos. Trecuse multă vreme de la primele mele Încercări și, deși puține lucruri ieșeau din prăvălie fără știrea mea, mi-era teamă ca nu cumva să-mi fi luat cineva broșurica la un moment dat, cînd eu eram la Rialto sau trăgeam un pui de somn În tavan. Cineva surd, firește, și prin urmare extrem de tăcut. Așa că, imediat ce Shine a Încuiat magazinul peste noapte și a tușit o dată (un obicei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
foarte mulți oameni obișnuiți. A zâmbit în colțul gurii și și-a netezit părul tuns scurt, cu palma. — Tu muncești undeva? am întrebat-o eu. — Da, scriu explicații pentru hărți. Știi, când cumperi o hartă, e însoțită și de o broșurică cu tot felul de explicații: descrieri ale unor zone, cifra demografică, puncte de interes, ce-ar fi de vizitat, de văzut, vreo legendă mai aparte legată de locul respectiv, flori sau păsări specifice zonei. E ușor și le scriu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vizitat, de văzut, vreo legendă mai aparte legată de locul respectiv, flori sau păsări specifice zonei. E ușor și le scriu cât ai zice pește. Merg la biblioteca din Hibiya, mă documentez și sunt în stare să scriu lejer o broșurică într-o singură zi. Pentru o asemenea muncă, nu trebuie decât să stăpânești niște mici șiretlicuri și ei te copleșesc cu oferte. Ce fel de șiretlicuri? — Să scrii ceva ce nu s-a mai scris și atunci cei de la agenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aluziile. A hotărât să publice răvașele și să pună odată pentru totdeauna capăt istoriei, pentru ca Întreaga Republică să vadă că n-ai nimic cu Mariana. Dar Muñagorri vedea lucrurile altfel. Nu voia ca soția lui să ajungă ridicolă din pricina unei broșurici plicticoase. Pe 29, i-a tăiat calea lui Formento. Despre Întâlnire, Formento nu mi-a spus nimic; tocmai discutau chestiunea, când a sosit Mariana, și au avut delicatețea de a-i sugera că vorbeau despre o carte pe care Formento
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fugar, m-am ușurat. Voi n-o să-mi credeți, da pitit În gaura aia mă plictiseam dă mai mare dragu ș-ajunsesem să buchisesc operele lu Bonavena. Cred că poștașu mă jefuia; trecuse puhoi dă vreme și nici o misivă, nici o broșurică dă propagandă. Aia da, Împuternicitu lu doctoru Îmi aducea la sfârșitu lunii ba salariu, ba un cadou, scăzând mai nainte cheltuielile dă deplasare și reprezentare. Mandea nici nu mă ițeam la stradă. Nici bine n-am aflat vorba coaptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu șovăi s-o pun lângă Autobiografia Nilului, a nu mai puțin evreului Emil Ludwig. — Hop și tu din Onolulu. Cum se vede, doctoru Pantoja ți-a pus biciclete dă cal și nu le mai scoți nici trase cu tunu. Broșurica mea ciripea dă crima dân Palatu San José și tu-mi vii cu pâraiele tale străinarde. A zis și poetu: când soarta Înclină balanța, nu mai ai nimic dă făcut. Uneori, duși dă amețală, chiar noi facem jocu la steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și a virtuților iaurtului La Martona. Pentru că le promite considerabila sumă de 16 pesos pe pagină, Bioy Îi propune lui Borges, care tocmai nu era În fonduri, să-l Însoțească o săptămână la moșia Pardo și să scrie acolo Împreună broșurica. Bioy Își amintește: „Ne aflam la moșie (n.n.: a lui Bioy), era cât se poate de frig și nu puteam ieși; sufrageria era singura Încăpere cu șemineu și, În iarna aceea geroasă, pe când redactarea broșurii progresa, noi beam cantități infinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la volum a scris-o Andrei Zanca, în Echinox, apoi Laurențiu Ulici, în România literară, Constanța Buzea, în Amfiteatru, Alexandru Piru ș.a. Numai că dintr-un volum normal de vreo 130 de pagini, trimis la editură, cenzura a lăsat o broșurică de 28 de pagini, poate cea mai subțire carte de versuri din literatura română, cu doar 12 poeme, dintre care trei erau manifeste pentru noua generație 80, ce se anunța cu claritate, în mod explicit, prin acest volum. Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
niciodată la Biblie sau la Iehova sau la vreo altă putere supremă, n-a făcut decât să spună întotdeauna: „Noi nu facem așa ceva“. Într-o zi, dulapul lui a fost golit de obiectele personale, printre care se numărau și niște broșurele religioase. Pe urmă a plecat, a fost transferat, cum s-a spus. Noi nu am întrebat unde. Dar pentru toți era limpede: nu din motive de incapacitate a fost dat el afară, ci, așa cum spuneam noi în șoaptă, „tipul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oferă: - God loves you! Eu rămân cu trandafirul în mână, și ea dispare, cu mașină cu tot. Dacă nu ar fi în fața mea în vaza de pe masă, aș zice că am visat. Nu știu ce să cred. Dacă îmi arunca și o broșurică a unui cult, îmi era mai explicabil... așa, rămân pur și simplu cu un trandafir și un mesaj... M-am oprit la biserica omnireligioasă (universal ecumenică) din campus, i-am mulțumit Celui care a trimis-o să îmi amintească asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
altuia. în același fel au citit și Instrucțiunile Direcției Regale de Protecție a Muncii pentru protecția împotriva accidentelor de muncă la utilizarea aruncătorului de flăcări. Tata stătea în picioare sub razele piezișe ale soarelui de după-amiază și ținea în mână broșurica, de parcă ar fi cântat un duet cu tonuri înalte. Apoi i-a urat noroc lui Pettersson. Mi-amintesc în mod sigur că era primăvara lui 1948. Dar s-ar putea să fi fost și 1947. A doua zi Pettersson a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai tare. Numai că tata, pe măsură ce treceau anii, fredona "Dunărea Albastră" tot mai rar. În treacăt fie spus, abia acum apreciez spiritul său ludic. Luna palidă În sărăcia noastră, aveam doar două cărticele cu povești în casă. Două amărâte de broșurele, care deja începuseră să se ferfenițească. Pentru a rămâne totuși întregi, trebuia ca eu să mă fac mare cât mai repede. Asta gândesc acum. Pe atunci însă îi ceream mamei să-mi citească iarăși și iarăși fie una, fie cealaltă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sub cupola bisericii. Arsenie Boca spunea că Sfânta Liturghie este ca o scară. O scară pe care Dumnezeu se coboară printre noi oamenii, iar noi putem urca atunci spre Dumnezeu. Am început să înțeleg puțin, vag acest lucru deschizând o broșurică mică, cum sunt cărticelele de rugăciuni numită: ”Sfânta Liturghie”. Acolo am aflat că prima Liturghie a fost...Cina cea de Taină. Și că participarea la Sfânta Liturghie înseamnă, de fapt, viețuirea în anturajul lui Hristos. Cine nu descoperă pecetea Creatorului
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și a trântit o mână grea pe umărul amărâtului, expediindu-l în strada căreia îi aparținea. Afară, bătrâne. De ce? Pentru că așa au hotărât banii. Am luat trei sticle de șampanie franțuzească. La casă mi-au verificat cartea de credit în broșurica în care sunt trecute fraudele bancare și autorii dovediți. Apoi mi-am făcut o intrare zgomotoasă în următoarea încăpere a palatului, unde o gagicuță aflată într-un fel de colivie onorează cecuri 24 din 24, serviciu pentru care încasează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
faimoasa Gionea) și nu mi-a mai dat-o înapoi. Cariera mea de scriitor părea compro misă definitiv. Ironia sorții face ca azi să întregesc, dacă nu prin talent, măcar prin ciudățenii, șirul lung al autorilor maniaci din almanahuri și broșurele. M-a ajuns și pe mine blestemul faraonilor. Un mic obiect, care sigur nu figura în etalarea mea inițială (pentru că am intrat în posesia lui cinci ani mai târziu, în primăvara lui 1973), mi-a devenit și mie la fel de indispensabil
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
permis ca să conduci o mașină, dar cu un bebeluș se așteaptă de la tine să Înveți din mers. Să devii părinte e ca și cum ai Încerca să construiești o barcă În timp ce ești pe mare. Ne-au dat Însă ceva de la spital: o broșurică Într-o mapă albastră de plastic cu mai multe desene pe pagină În care apăreau doi părinți stilizați. Părinții stilizați Își Înmuiau ezitanți coturile În formă de unghi În apa pentru baie sau probau temperatura laptelui pe dosul palmelor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o vineri, în autobuzul de unu și jumătate, dăduse de o cărticică uitată de vreo călătoare evlavioasă, Scopul vieții creștine. Cum drumul era lung și autobuzul abia mergea, avu timp să studieze în amănunt ceea ce se vădi a fi o broșurică cu viața Sfântului Serafim de Sarov, însoțită de memoriul lui Motovilov. Cărțulia avea chiar și o ilustrație cu sfântul, la coliba lui din taiga, tăifăsuind cu o namilă de urs. Așa aflase Sandu, de la Sfântul Serafim citire, că e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a trecut,ca mulți alții, la liberali. în 1907, după moartea lui Take Leca, a candidat, din partea acestora, pe postul rămas vacant la Colegiul II de deputați din Bacău. A fost „lucrat” în „culise” de „ocultă”, atacat, „pieziș”, „printr-o broșurică de ocazie”, imputîndu-i-se că ar fi „cămătar”, „un nemilos exploatator al nevoiei și ignoranței altora”.14) Bazîndu-se, ca și odinioară, numai pe „însușirile sale”, a pierdut cu o diferență de 91 de voturi (399 - Ștefan Șendrea, adversarul său, 308 - el
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acum, ce rar ne întâlnim!/ Uneori în calde seri, târziu,/ Vara toată, nu suntem alături/ Iarna, pașii noștri pe omături/ Urme-alăturate nu înscriu. Era oare nevoie ca Almanahul literar să reînvie moda romanțelor ieftine, care se tipăreau cu zecile în broșurele de cântece, acum două sau trei decenii?(...) Cu uimire am citit poezia lui V. Felea Iubește sportul: Iubește, tovarășe sportul,/ nu lenea și somnul, - tristețea;/ Și nu te mai plânge-n zadar./ Prea iute s-a dus tinerețea/ Și mușchii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]