8 matches
-
dracii! comentează malițios Dănuț. M-hm, dacă nu te-aș cunoaște, Boss, aș jura lejer că ești un tip romantic. Sau... că ești pe invers! Pompa-te-aș! Ai vreun gând...?! He, he, he, he, heee! Vierme nu-i răspunde, brobonat din cap până-n picioare, pe sub pardesiul lui mini-jupist, de molton lustruit și se căznește sisific să respire, înghițind strepezit, în cușca toracică îngustă, gură după gură dureroasă de oxigen, avid, cu eforturi susținute, ca un biban pe uscat. Adriaaan...! Adiii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
felul În care mi-a strâns mâna: nu observasem oare niciodat) c) mâna Îi era mutilat)? Dou) degete Îi fuseser) amputate. Figură Îi e la fel inteligent) și plin) de energie că Întotdeauna. Are nasul cam umflat, c)rnos și brobonat, un fel de nas topografic. Seam)n) cu tipul de om pe care cei din anii ’20 Îi numeau „petrec)reți”, cei care caut) numai distracțiile - cei care, cu p)l)riile lor de pâsl) cu boruri largi, frecventau saloanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
culmea: "La Lilieci e o carte tânără, echivalentul răzbirii la niște izvoare mult căutate, al izbăvirii de existențialemele cam prea lesnicioase câteodată, produse ale unui mod de meditare ce amenința să devină tic." (p. 65). Iar dacă un peisaj "se brobonează cu dramele învăluite pe care le-a adăpostit" (p. 75), "dispoziția, de sorginte romantică fără îndoială, de a debita năstrușnicii" (p. 82) e o adevărată perlă de umor involuntar. Mănoasele virtualități, principiul zăbavei, filozofeme și mediteme, diverse modalități de glăsuire
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
nevoi observă pe omul din stînga lui. Își dădu seama că în ultimele două-trei zile îi simțise mereu prezența. Acum îl și recunoscu: își scosese capela și o pusese turtită pe parapetul de pămînt, lîngă armă. Capul chel îi era brobonat de sudoare. "Dar ăsta e fricosul, se gîndi, fricosul care se dusese să facă pe el lîngă uluci. Se ține de mine, pe semne, fiindcă numai eu l-am văzut și știu ce-i poate osul". Se răsti cu glas
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
marele dragoman că trebuie să fiu atent. Fel de fel de idei sinistre îi împânziră mintea. Începuse să măsoare odaia în lung și-n lat cu pași repezi. Frământa între degete mânerul hangerului de la brâu și o sudoare rece îi brobonă fruntea. Nu, nu se poate, dacă beizadea Ștefan și Constantin bei în tot acest răstimp au mințit, firea omului este cu adevărat păcătoasă. Asurzitor, dangăt de clopot stăpâni deodată tot văzduhul. Toate clopotele bisericilor, dar Selin pașa era convins în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neagră și de mânjită de noroi uscat ca și a bivolilor. Degetele picioarelor atârnând fără scări erau îmbrăcate într-o coajă de tină. Noroiul în care intrase i se lipise în țurțuri de perii fluierelor. Sudoarea, îngroșată cu colb, îi brobona fruntea adăpostită sub o pălărie mică, ardelenească, foarte unsuroasă, și semănând cu tichia lui Mercur. Părea Hermes însuși, rătăcit prin nămoluri, cu caduceul rupt. - Tu ești, măi Lepădat! zise Pascalopol. Unde îi duceți? - D-apăi îi mânăm mai sus, la jgheaburi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era Întotdeauna divorțul Celuilalt.” Doctorul Wagner, chiar când vorbea, zicea Întotdeauna „Altul“ cu A mare. Fapt e că am sărit În sus, ca mușcat de o aspidă vicontele tresări ca mușcat de o aspidă o sudoare rece ca gheața Îi brobona fruntea baronul Îl privea țintă printre rotocoalele leneșe ale țigărilor lui fine, rusești „Vreți să spuneți, am Întrebat, că se intră În criză nu din cauza divorțului de propriul partener, ci din cauza posibilului sau imposibilului divorț al celei de-a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele, aruncând în țărână un chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de sudoare. Își mișca repede spatele ca de mâncărime șrse uita drept în ochii lui Bozoncea. Acesta apucă oasele îngălbenite și tocite pe margini. Între picioarele caramangiilor se strânseseră o grămadă de piese de aramă, la care trăgeau cu coada
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]