12 matches
-
din sistemul de protecție. În mijlocul casei se găsește un salon mare, care oferă posibilitatea desfășurării unor întâlniri. Vila are și subsol. În el se coboară printr‑o scară în spirală din fier forjat și trepte din sticlă groasă colorată și brobonată pentru a nu se aluneca. Atrage atenția prin felul cum este realizată. Lățimea ei nu depășește un metru. O încăpere de la subsol, destul de mare, a fost gândită pentru a funcționa cu rol de cramă. Aici și‑au găsit locul multe
Vila Lac 3, informații din interior de la Dej până la Băsescu și Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/103289_a_104581]
-
cercetează mai întâi să nu fie în capela Sfântului Mormânt nimic de aprins, nici chibrit nici alte materiale care să aprindă lumina, spre a vădi tuturor că nu e lumină de pe pământ. Lespedea de marmură roșiatică este acum o pânză brobonată de sudoare. E sudoarea de sânge a Mântuitorului. Un fulger de lumină care coboară de sus prin cupola de sticlă a Sfântului Mormânt și care este văzut aievea de cei credincioși aprinde vata pe care patriarhul o ține în mână
Celebrarea Săptămânii Sfinte în lume. Paștele este eternitate by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105628_a_106920]
-
pe rând, toate compozițiile! Clopotele, dragele de ele, m-au scos din impas. Și n-am mai căutat nici o soluție pentru ca muzica mea sa fie auzită. Soluția mă găsise ea pe mine!>> Cunoscutul meu se opri din povestit, cu fruntea brobonată de sudoare și cu ochii mijiți de concentrare. Ca și cum din vorbele mele i-ar fi sosit salvarea, mă întrebă puțin nesigur ce părere aveam despre asta, dacă ar trebui să fie motiv de îngrijorare pentru el... Îmi spuse apoi că
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1423305557.html [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
Ea știe că rugămintea asta e numai un șiretlic, dar se făcea a nu pricepe, se făcea a nu vedea și se lăsa tot mai mult pe vine, până ce spuza gurii îi aburea fața de sac fiert a Conului Mișu, brobonată de picuri de sudoare, care fornăia subțire, de plăcere și-i căuta cu nările mirosul de azimă ce se ridica dintre sâni. - "Mă, mă, bestie!", spunea el înduioșat deodată, vrând parcă să se ridice dintre brațele ei, care-l prindeau
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
se rostogolise peste taluz, tăind o brazdă în pojarniță înainte ca mașina să se fi răsturnat și continua să facă larmă ca un copil care nu se mai astâmpără. Când l-am găsit acolo tata era palid și cu fruntea brobonată de sudoare. — Știi că eu chiar am fost „dus“, spuse el, așa, fără nici o durere. Și acolo, în bezna aia, în sfârșit nu mai exista, constrângerile și fricile luaseră sfârșit, pereții fisurii din gheață se puteau mișca încălecându-se unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Ce mai aștepți? Și vodă rămase singur în cămășoiul alb din pânză de in, sprijinit în perne, sub velințele grele din lână țigaie. Prima care se întoarse fu doamna. Se sperie când îl privi atentă. Dormea. Avea fruntea palidă și brobonată de sudoare, la fel și obrazul stâng, în timp ce obrazul drept era roșu ca focul. Se apropie în vârful picioarelor și puse mâna pe mâna domnului. Ardea. Stinse câteva lumânări din fața oglinzii și îngenunche în fața icoanei Maicii Domnului. Așa i-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a arăta cu mâna în dreapta și în stânga, pretinzând a distinge o floare dintr-un miliard. Câteva berze își plimbau pașnice picioarele înalte. Pascalopol opri brișca, înnodînd hățurile în jurul manivelei de frânare, și coborî jos, unde începu să adune, cu fruntea brobonată de sudoare, albăstrele pentru un buchet. Felix se dădu și el de partea cealaltă și începu să culeagă flori. Când se apropie de brișcă, văzu că, din partea opusă, Pascalopol venea cu un buchet gros, pe care-l depuse apoi în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nexialistă dezvoltă și rezistența la hipnoză, printr-o cunoaștere nemijlocită a fenomenului. Dar te rog, domnule Korita, să-mi răspunzi la întrebarea pe care ți-am pus-o: în ce stadiu al istoriei se află aceste ființe? Fruntea arheologului era brobonată de sudoare. - Prietene, nu-mi poți cere să fac de pe acum generalizări. Ce știm noi despre aceste ființe? Grosvenor înjura în gând: înțelegea nevoia arheologului de a discuta, dar timpul trecea în mod primejdios. - Niște ființe capabile, ca acestea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
așezate câteva lucruri: scaune, mai multe tablouri și un raft de cărți. Chiriașul ajutase căruțașului să descarce. Veta se nimerise prin curte. Se uitase la necunoscut. Acesta era bine făcut, înalt, cu priviri vesele, îmbrăcat în haine călcate. Pe fruntea brobonată de sudoare îi cădeau vițele negre ale părului. Tânăr, să fi avut douăzeci și cinci de ani. Tânăr și serios, c-abia o privise în treacăt, și ea fugise în casă, rușinată. Până seara îl pândise pe după perdele. Îl văzuse cum își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cele mai intime. Am văzut o dată la morgă cadavrul unei tinere; pe o masă de piatră un corp gol, Înțepenit Într-o poziție obscenă, cu picioarele desfăcute, unul Îndoit În sus, celălalt Întins Într-o parte; sfîrcurile erau tari și brobonate ca niște castraveciori, dacă le-ai fi mușcat ți-ar fi pîrÎit În gură. Masca grotescă și tragică a desfrînării! Era ceva atît de ațîțător În moarta aceea Încît cred că toate spectacolele de striptease din lume nu fac doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine un om mort... Presupun că de asta mă Învinuiți, dar nu l-am ucis eu. Îți mai amintești cum arăta la față omul acela? — Cred că da. — Beavis, adu repede dosarul. În odăiță era din ce În ce mai cald. Fruntea detectivului era brobonată de sudoare, iar mustăcioara lui blondă părea umedă. — Poți să-ți scoți haina dacă vrei, Îi zise el lui Rowe, și, scoțîndu-și-o pe-a lui, rămase Într-o cămașă gri cu manșetele fixate de niște butoni de argint. Arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sînge. Cei doi frați păreau atît de uniți, Încît ai fi zis că au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt. — Te rog, nu mai vorbi! Îi spuse Anna lui Rowe. Nu folosește la nimic. Frunțile le erau brobonate de sudoare. Rowe se simțea stingherit și neajutorat. — Promite-mi măcar că n-o să-l lași să fugă, o rugă el. — Promit, zise ea, ridicînd din umeri. Iar cînd el ieși, Anna Încuie ușa. Mult timp după aceea, Rowe nu auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]