19 matches
-
Dunăre și Marea Neagră, punând în calea tătarilor tabere de mercenari secui, de la care au rămas toponimice ca Mikloshély (Miclăușeni), Vàrhély (Orhei), Kis-Jenö (Chișinău) sau Csupor (Ciubărciu, azi Ciobruci). Dar și până la Dragoș, multe seminții au trecut peste daci / bolohoveni / volohoveni / brodnici: pecenegi, cumani, slavi, tătari, unguri ... lăsând urme, materiale și spirituale, în evoluția autohtonilor. Astfel, Principatul Moldovei a fost stat european timp de peste cinci veacuri. În timpul lui Roman I (1391-1394), pe care hrisoavele îl numesc voievod al Moldovei de la munți și
ŢARA MOLDOVEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_1404410570.html [Corola-blog/BlogPost/374436_a_375765]
-
deosebi părțile nefiresc despărțite ale voievodatului de odinioară” și fiindcă „Basarabia” întinsă spre nord până la Hotin, era o numire rusească (Basarabia desemna, până în 1812, doar actualul Bugeac). Primele date istorice sunt legate de românii (vlahii) numiți bolohoveni (sau volohoveni) și brodnici. Bolohovenii traiau la nord est de Nistru. Brodnicii ocupau un teritoriu situat la sud de țara bolohovenilor. Ultimele informații despre bolohoveni sunt din anul 1257., Moldova a fost stăpânită de slavi, pecenegi, cumani și în final de tătari. În secolele
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
i erau un popor menționat în secolul al XIII-lea în Moldova. Sunt fost considerați români de majoritatea istoricilor ,, dar sunt și alte opinii: româno-alani (Iași), româno-slavi, româno-ceangăi sau turco-slavi. Cele mai precise date despre brodnici au venit sub forma unor diplome acordate de papa de la Roma și de regii maghiari. În 1222 regele Andrei al II-lea al Ungariei a colonizat cavalerii teutoni în Țara Bârsei, aceștia ajungând vecini cu brodnicii. Un decret al papei
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
brodnicii. Un decret al papei a confirmat în același an existența lor, însă în copiile oficiale aflate la Vatican termenul "„Brodnicorum”" este înlocuit cu "„Blacorum”" (în latină: „a/al/ai/ale vlahilor”). Din această cauză, unii istorici au considerat că brodnici erau subînțeleși valahii (românii), în timp ce alții susțin că modificarea etnonimului a fost doar o greșeală de redactare comisă de Vatican. Totuși, sinonimia brodnici-valahi a mai apărut în alte documente, maghiare, ceea ce vine în sprijinul ipotezei că brodnicii erau valahi. În
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
Choniates care, în "Istoria" lui, îi descrie ca fiind "taurosciți" adică Sciți din Taurida, termen aplicat și slavilor orientali din statul "kievean rus" (dintre care se trag rușii). În același document, Choniates a făcut distincția între cumani și vlahi. Denumirea "brodnici" a dispărut pentru totdeauna din izvoare odată cu marea invazie mongolă din 1241). După Spinei, teritoriul brodnicilor acoperea spațiile aflate astăzi în sud-vestul Bugeacului (astăzi în Ucraina) și județele Vrancea și Galați și probabil coasta dintre Nistru și Nipru. Istoricul A
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
infideli față de catolici (creștini ortodocși și nu păgâni) și că originea românească este acceptată de Nicolae Iorga, Romulus Cândea, A. Bunea și Radu Rosetti. Boldur mai semnalează că Nicetas Choniates a scris despre ajutorul militar dat de "bordoni" adică de brodnici, românilor și bulgarilor din sudul Dunării la sfârșitul secolului al XII-lea în lupta cu Imperiul Romano-bizantin. Cel mai cunoscut brodnic a fost voievodul Ploscânea, care a participat cu oștenii lui la bătălia de la Kalka (31 mai 1223), de lângă Marea
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
o cronică bizantină, ceea ce poate fi considerat dovadă pentru teza istoricului Onciul. Ilarie Mintici credea că etnonimul brodnic ar fi provenit din slavul „brodeaha”, brodnic înseamnând „a umbla necontenit”, „ciobani cu turmele de oi”. În 1216 erau semnalate cete de brodnici în serviciul cnezilor din Suzdal. Mai mulți autori fac diferența între brodnicii de pe Prut și cei de pe Don
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
lui Basarab se mărginea la nord cu Transilvania, la vest cu Regatul Ungar, prin Banatul de Severin, la sud cu Bulgaria, la est cu Dobrogea lui Balică și mai târziu a lui Dobrotici, iar spre nord-est cu tătarii și moldovenii brodnici. Banatul de Severin s-a aflat până în 1330 în stăpânirea lui Basarab. Constantin C. Giurescu socotește că această situație dura din 1291, de când nu mai este pomenit nici un ban de Severin în documentele ungurești (exceptând pe cel din 1324, Paulus
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
consacrată "a lua legea". Continuitatea se poate demonstra și cu ajutorul onomasticii. Astfel numele de Brudur (un strămoș din sec. al XIV lea a ilustrului P.P. Carp) trebuie pus în legătură cu slavul Ђ РО ЗІ (BROD) VAD, ce ne amintește și de brodnici, vechii români din Moldova veacului al XII lea și al XlII -lea, locuitori ai vadurilor . Un obicei care verifică continuitatea în comuna Ț ibănești este cel specificat de Strabon, de jugănire (castrare) a cailor. Datorită acestei practici utile în stăpânirea
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Iurie Domajirici și Derijicrai Volodislavici, venite în 1000 de luntri, pe Nistru apoi pe Marea Neagră și cu hoardele sale. Acestea din urmă erau formate din cumanii de la Nipru, din acei din Moldova de Sus, numită pe atunci Cumania (Neagră), din brodnici, în frunte cu voievodul lor Ploscânea din Moldova de Jos, cunoscută din actele emise de Coroana Ungară și bulele papale Terra Brodnicorum. Nu lipseau, desigur, nici românii de sub dominația cumană din Moldova, numiți vlahi la 1164 și 1166 în izvoarele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1164 și 1166 în izvoarele bizantine, blaci sau valati în textele latine din anii 1210 și 1222, referitoare la Episcopia cumană din Țara Românească, ori caraulaghi (călăreții negri) în cele orientale. Doar mai luptaseră alături de pecenegi în 1070 și de brodnici și de cumani, în 1199, ori sub numele de berladnici (în număr de 6.000) în ajutorul lui Ivanco Rostoslavici împreună cu aceiași cumani, în 1159, în contra Haliciului. Într-un act din 1250, se arată că țările de unde veneau ei, Cumania
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
două ciocniri cu străjile și de fuga necontenită a acestora, Daniel Romanovici cu oastea sa și o avangardă alcătuită din cumani, fără să-și odihnească oamenii și să-i aștepte pe Matislav de Kiev cu grosul forțelor sale și pe brodnici, trece, la 16 iunie 1223, pe malul răsăritean al acestui râu, urmat îndeaproape de Matislav de Halici și socrul acestuia, Kotian, marele han al cumanilor. Înainte, însă, de a-și fi regrupat trupele, deodată s-au văzut înconjurați de tătari
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
români, alții ostași cu platoșe și alții cumani. Dacă lăsăm la o parte ipotezele și teoriile, numai de dragul de a fi neapărat originali, și venim la informațiile izvoarelor narative și la textele documentelor, din acestea reiese clar că denumirea de brodnici apare în cronicele rusești odată cu știrile despre și alături de cumani, observație făcută de A. V. Boldur, și dispare îndată după desființarea Imperiului Cuman, în 1241; ultima mențiune o avem în scrisoarea lui Bela al IV-lea din anul 1250 către
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
un trib al cumanilor, denumiți și berindei și nu români, rămâne astfel în picioare. Ea e confirmată, de altfel, și de textul a două documente, unul dinainte de 7 mai 1222 și altul după 30 noiembrie 1223, care conțin ambii termeni brodnici și blaci „usque ad terminos Brodnicorum” și „per terram Balcorum”, demonstrând încă o dată deosebirea etnică dintre brodnici și români. Probabil că, brodnicii și românii, care au fost cu ei, au avut aceeași soartă, ca și rușii și ceilalți cumani, și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de altfel, și de textul a două documente, unul dinainte de 7 mai 1222 și altul după 30 noiembrie 1223, care conțin ambii termeni brodnici și blaci „usque ad terminos Brodnicorum” și „per terram Balcorum”, demonstrând încă o dată deosebirea etnică dintre brodnici și români. Probabil că, brodnicii și românii, care au fost cu ei, au avut aceeași soartă, ca și rușii și ceilalți cumani, și că puțini se vor mai fi înapoiat în Moldova inferioară și Țara Românească, după bătălia de la Cacea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ipoteză neconfirmată. În plus, nu-i putem considera români pe berladnici, mai curând ei aparțin unei populații nomade sau seminomade.21 Brodnicii. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, diplomele papale și ungurești fac referire la o populație numită brodnici, în aceleași regiuni din sudul Moldovei. Astfel, în actul din 1222 al regelui Andrei II, confirmat de papa Honoriu III, se preciza că teritoriile acordate Ordinului teutonic ajungeau "până la hotarele brodnicilor". În 1227, un document al cancelariei papale menționa Cumania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
considerați slavi seminomazi (precum cazacii), români, cerkezi, berladnici, pecenegi, berendei, obodriți, chazari amestecați cu ruși, o populație mixtă alcătuită din elemente slave, române și turce sau doar slave și române. Ipoteza că brodnicii ar fi români pornește de la eroarea că brodnici ar fi aceiași cu blaci. Brodnicii aveau legături strânse cu cumanii, erau vecini, iar amănuntul că ei sunt semnalați în sudul Moldovei, apoi dincolo de Nipru, indică faptul că duceau o viață seminomadă sau nomadă, ca și cumanii. Dealtfel, numele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1222 al lui Andrei ll către teutoni, întărește privilegiile acestora cerîndu-le să se întindă pînă la hotarele brodnicilor ,,ad terminos Prodnicorum” și Dunăre fiind amintită în text și ,,terra Blacorum”. În lupta de la Kalka din 1223, principii ruși cheamă pe brodnici în sprijinul lor dar aceștia în frunte cu voievodul lor Ploscînea, au luptat de partea tătarilor, trădîndu-l pe cneazul Mstislav. În letopisețul kievean se precizează că voievodul Ploscînea era creștin. Bun sau rău vodă Ploscînea este de-al nostru și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
dreaptă a Siretului pentru împiedicarea atacurilor cumanilor care erau foarte curioși să privească în ograda vecinilor. În anul 1222 regele Andrei ll întărește privilegiile cavalerilor teutoni și spune să extindă expansiunea răsăriteană pînă la ,,hotarele brodnicilor și Dunăre” adică acești brodnici erau sigur în est undeva alături de cumani cum spune în alt hrisov. Cumanii așezați alături de români nu au format niciodată o structură de tip hanat sau regat ci trăiau pe clanuri conduse de cîte un șef iar cînd venea pofta
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]