399 matches
-
colecția Căsuța fermecată în cadrul căreia s-a evidențiat Adela Dobran cu „Bucuriile iernii”, ilustrate de Anda Cofaru, volumul „Iarna cu Moș Crăciun”, autor Aurora Georgescu, ilustrații de Șerban Andreescu și, bineînțeles, deja binecunoscuta serie dedicată tuturor vârstelor, „O inimă de Broscuță”, de Gheorghe Vîrtosu, ilustrată de Ciprian Ovidiu Dudaș. A încântat copiii făcându-i să-și dorească să o ia cu ei acasă cartea în limba engleză „Sarinne & Elenore and their splendid first adventure”, autor Andreea Chirica, ilustrații de Anda Cofaru
Top vânzări Adenium la Gaudeamus 2015 by http://revistaderecenzii.ro/top-vanzari-adenium-la-gaudeamus-2015/ [Corola-blog/BlogPost/339396_a_340725]
-
Dar să te uit îmi pare imposibil.... VI. PLANETA OAC, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017. Planeta Oac de Nicolaie Tony DINCĂ Într-o noapte liniștită, Pe un plaur tolănită, În mijlocul unui lac, O broscuță năzdrăvană Își cânta, ca o soprană, Aria în nota... oac. Deodată, văzu surprinsă, Pe lacul ‒ oglindă-ntinsă, Toată bolta înstelată Și, nedumirindu-se, Se prinse gândindu-se Că lumea e răsturnată. „ Doamne, cât am fost de proastă! Ceru-n jurul
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
stea?!... Oare, ce-i cu mintea mea?!... Cred că a plecat hai-hui... Eu sunt soarele-ntre stele, Cea mai... vie dintre ele- ... Citește mai mult Planeta Oacde Nicolaie Tony DINCĂÎntr-o noapte liniștită,Pe un plaur tolănită,În mijlocul unui lac,O broscuță năzdrăvanăîși cânta, ca o soprană,Aria în nota... oac.Deodată, văzu surprinsă,Pe lacul ‒ oglindă-ntinsă,Toată bolta înstelatăși, nedumirindu-se,Se prinse gândindu-seCă lumea e răsturnată.„ Doamne, cât am fost de proastă!Ceru-n jurul meu adastăIar eu mă
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
una dintre lansete, dar nimic nu perturba neclintirea lor. Pe baltă, lișițele au iesit la plimbare. Pluteau cât mai departe de noi, parcă să nu ne tulbure contemplația asupra suprafeței de apă neclintite. Nicio adiere nu tulbura oglinda lacului. Iar broscuța țestoasă, pe care o văzusem anterior, parcă se răzgândise și nu mai ieșea la suprafața apei. În păduricea de pini din spatele nostru, așezată pe o pantă abruptă, începuse să se simtă mișcarea. Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
altele? Mai ales într-un an electoral când toți au nevoie de voturi. Subscriu cu toată răspunderea asumată, Anonimul. (sper să nu-mi recunoașteți scrisul. De fapt l-am rugat pe Ham-Ham să dactilografieze lucrarea pe mașina de scris a broscuței Oac) Referință Bibliografică: Prezumția de nevinovăție / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1470037312.html [Corola-blog/BlogPost/382535_a_383864]
-
actualităților”. Când vrea doar blonde...când doar profe...când peste 40 de ani...când dansatoare oltence...acum e la... dentiste! “Hai, ține degețelele frumos!“ Mie, îmi face mereu el, personal, mărțișorul ... de când ne știm. Anul acesta mi-a făcut o broscuță țestoasă, cu șnur de piele. Are un desen frumos pe carapace. E verde și are un clopoțel la codiță. “Prietenia cu tine e ... de sute de ani, broscuțo! E verde...ca ochii tăi! Are un desen sofisticat, măi! Și clopoțelul
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 by http://confluente.ro/Un_martisor_de_dor_corina_lucia_costea_1330446651.html [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
el, personal, mărțișorul ... de când ne știm. Anul acesta mi-a făcut o broscuță țestoasă, cu șnur de piele. Are un desen frumos pe carapace. E verde și are un clopoțel la codiță. “Prietenia cu tine e ... de sute de ani, broscuțo! E verde...ca ochii tăi! Are un desen sofisticat, măi! Și clopoțelul...că ești zgomotoasă !!!!!!!!” Râde și mă sărută ca un copil obraznic. Râd și eu, pentru că-mi place jocul ăsta...la 12 noaptea !!!!!!! “Hai să vezi ce-am adus
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 by http://confluente.ro/Un_martisor_de_dor_corina_lucia_costea_1330446651.html [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
ambientală are în ea toznituri de foc vârtos de lemne...Lumânărelele parfumează a mosc...Las cana și mă întind leneșă pe blana de urs. Abia acum observ că plafonul e o mare oglindă... Aud zgomotul fin al aparatului de fotografiat. “Broscuțo, porți al 4-lea mărțișor făcut de mine!” Așa e...sunt deja 4 ani...de mărțișoare... și de dor. Suntem doi oameni care țin mult unul la celălalt, dar fiecare și la libertatea lui. „Fir de mărțișor / Dulce fir de
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 by http://confluente.ro/Un_martisor_de_dor_corina_lucia_costea_1330446651.html [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
nerăbdare vacanța. Era fericită și o săruta pe mama ei, de câte ori intrau în apă împreună. Îi plăcea să o vadă cum se scufundă, să îi urmărească ghidușiile. Apoi o strângea și mai tare la piept. Erau sirene, apoi balene, erau broscuțe și apoi pluteau împreună, până când le trezea la realitate câte un val răzleț. Adunaseră pietricele și scoici, suveniruri pentru prelungirea în eternitate a acelor clipe frumoase. Briza mării le ostoia trupurile fierbinți. Prilej de visare, de suspin surd, acoperit de
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1468906215.html [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
negre și cu o pată albă între ochi, având carnea comestibilă.( DEX)] au iesit la plimbare. Pluteau cât mai departe de noi, parcă să nu ne tulbure contemplația asupra suprafeței de apă neclintite. Nicio adiere nu tulbura oglinda lacului. Iar broscuța țestoasă, pe care o văzusem anterior, parcă se răzgândise și nu mai ieșea la suprafața apei. În păduricea de pini din spatele nostru, așezată pe o pantă abruptă, începuse să se simtă mișcarea. Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423849293.html [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Monstrul_stan_virgil_1388388015.html [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
cu 3000 de spectatori: „Am văzut aseară la TELEJURNAL/ O bucată de cașcaval...!”! Și când îmi aduc aminte că Ion Luchian Mihalea, venea la spectacol, de la București, pe cheltuiala lui, fără să primească niciun ban de la organizatori, cu mașina lui broscuță, cu trei membri ai grupului Minisong, și, privind din culise, publicul din sală, exclama: „Și cum, domne, mai pot veni 3000 de oameni, în Iovacra, la un spectacol de umor?” Notă: GALA UMORULUI a fost organizată de Centrul Universitar Dolj
Gala umorului concediat, de Liviu Florian Jianu by http://revistaderecenzii.ro/gala-umorului-concediat-de-liviu-florian-jianu/ [Corola-blog/BlogPost/339385_a_340714]
-
cumpărături, iar după amiază mai bag niște rufe în mașină. M-am învățat minte, nu mai spăl duminica. Mai am de plătit întreținerea și de cumpărat mâncare de cățel pentru Codiță. Aoleo, să nu uit, trebuie să schimb apa la broscuțe. Cu ocazia asta mi-am dat seama că "dorul", cuvântul atât de plin de lirism, are și o latură mai prozaică. Dar te rog, nu-i spune lui Leni, să nu și-o ia în cap. Abia aștept să mă
BURLACUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1408514870.html [Corola-blog/BlogPost/364818_a_366147]
-
Fie și pentru asta, dacă sănătatea ta este pe locul doi, după prietenia noastră... Important este să ai apă la tine, e clar? - Firește, draga mea! Pentru a-ți demonstra acest lucru, îți promit solemn, astăzi mă voi transforma în broscuță! Simona s-a prefăcut, pentru o clipă, bosumflată. Nu a reușit, însă, pentru mult timp, buna-dispoziție transmisă de Emanuela a făcut-o să izbucnească în râs. De fapt, amândouă au început să râdă zgomotos, ca-n vremurile bune... * Dragoș, așezat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1431289119.html [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
participă la acest târg, prin Ministerul Culturii, cu o selecție din cele mai noi titluri pentru copii. Fie că este vorba de benzi desenate, poezii sau povești pentru copii de toate vârstele, cărți de colorat sau seria O inimă de Broscuță, toate cărțile pot fi admirate la standul Ministerului Culturii. Continuă să citești → Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
- Part 63 by http://revistaderecenzii.ro/author/jonescus/page/63/ [Corola-blog/BlogPost/339915_a_341244]
-
2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului -Ce faci duminică la prânz? N-ai vrea să înotăm un veac prin lanul mirosind a spânz și prin oglinda unui lac? În iazul proaspăt degivrat, Poți să asculți admirativ, Cum fac broscuțele oac-oac și stuful stă contemplativ, În mâlul straniu și lucios ca pielea ta de liliac. Te-aștept în raiul specios, Să facem dragoste-n caimac. Și-n lapte crud de turturea în care s-a-necat un mânz. Și apropo
CE FACI DUMINICĂ LA PRÂNZ? de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1472224740.html [Corola-blog/BlogPost/375387_a_376716]
-
ex.aequo): Moldovan Radu, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Lăcrămioare” - planșă hârtie colorată cu aplicații și lucrarea „Ghiocel” - desen acuarelă Săbădean Sebastian, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Păsărele pe ram” - planșă origami Premiul lll: Matei Darius, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Barza și broscuțele” - planșă origami Mențiune: Moldovan Philip, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Gogu” - păpușă din rumeguș cu grâu încolțit SECȚIUNEA Creație literară Premiul l: Rașcu Antonia, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Cartea care se scrie singură” - proză Premiul ll: Creța Cezara, Tg.Mureș, pentru
REZULTATELE CONCURSULUI PENTRU TROFEUL ARIPI DE PRIMĂVARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1462525088.html [Corola-blog/BlogPost/380695_a_382024]
-
DORCESCU PORTIȚA VISELOR Pentru Leonard Într-o seară, când toți se risipiseră care-ncotro și-o lăsaseră singură în grădinița din fața casei, Octavia văzu, la un moment dat, cum înaintează spre ea, pe alee, desprinzându-se din umbra scării, o broscuță nemaipomenit de ciudată. De ce era ciudată broscuța aceea? Ei bine, mai întâi fiindcă venea nu în salturi, ca orice broscuță, ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta spre banca Octaviei mergând aidoma unui
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
seară, când toți se risipiseră care-ncotro și-o lăsaseră singură în grădinița din fața casei, Octavia văzu, la un moment dat, cum înaintează spre ea, pe alee, desprinzându-se din umbra scării, o broscuță nemaipomenit de ciudată. De ce era ciudată broscuța aceea? Ei bine, mai întâi fiindcă venea nu în salturi, ca orice broscuță, ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta spre banca Octaviei mergând aidoma unui om, aidoma unui băiețel sau unei fetițe
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
din fața casei, Octavia văzu, la un moment dat, cum înaintează spre ea, pe alee, desprinzându-se din umbra scării, o broscuță nemaipomenit de ciudată. De ce era ciudată broscuța aceea? Ei bine, mai întâi fiindcă venea nu în salturi, ca orice broscuță, ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta spre banca Octaviei mergând aidoma unui om, aidoma unui băiețel sau unei fetițe. Nu-i uimitor? Eu cred că da. Dar și mai uimitor este că
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
pe alee, desprinzându-se din umbra scării, o broscuță nemaipomenit de ciudată. De ce era ciudată broscuța aceea? Ei bine, mai întâi fiindcă venea nu în salturi, ca orice broscuță, ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta spre banca Octaviei mergând aidoma unui om, aidoma unui băiețel sau unei fetițe. Nu-i uimitor? Eu cred că da. Dar și mai uimitor este că broscuța avea grai omenesc. Într-adevăr, o dată ajunsă în apropierea Octaviei, se
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta spre banca Octaviei mergând aidoma unui om, aidoma unui băiețel sau unei fetițe. Nu-i uimitor? Eu cred că da. Dar și mai uimitor este că broscuța avea grai omenesc. Într-adevăr, o dată ajunsă în apropierea Octaviei, se opri și zise: — Te miri? Ai și de ce! Recunosc. Nu ți se ivește prilejul să vezi în fiecare zi o broscuță care umblă în două picioare... Tăcu și o
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
că da. Dar și mai uimitor este că broscuța avea grai omenesc. Într-adevăr, o dată ajunsă în apropierea Octaviei, se opri și zise: — Te miri? Ai și de ce! Recunosc. Nu ți se ivește prilejul să vezi în fiecare zi o broscuță care umblă în două picioare... Tăcu și o cercetă pe Octavia cu ochii ei bulbucați și melancolici. — Ei, fetițo! continuă ea, suspinând. Te minunezi, desigur. Dar te vei minuna și mai tare când vei afla ce soartă mi-a fost
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
și eu sufletul... Octavia o privea și nu putea scoate un cuvânt. Dar nu fiindcă s-ar fi speriat sau ar fi rămas mută de uimire, ci fiindcă era fermecată și bucuroasă. — De ce să mă mir? răspunse ea. Știam că broscuțele pot merge oricum și pot vorbi. E drept, tu ești prima pe care o văd umblând și o aud glăsuind. Dar asta nu schimbă lucrurile. Dimpotrivă. Cât despre povestea ta, aș fi tare curioasă s-o știu... În timp ce Octavia i
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
și pot vorbi. E drept, tu ești prima pe care o văd umblând și o aud glăsuind. Dar asta nu schimbă lucrurile. Dimpotrivă. Cât despre povestea ta, aș fi tare curioasă s-o știu... În timp ce Octavia i se adresa astfel, broscuța se lăsa când pe un picior, când pe altul și ochii îi scânteiau, plini de duioșie. — Cum te cheamă? întrebă ea. — Octavia... — Frumos nume, zise broscuța. Pe mine m-a chemat Lina. Cândva. Demult. Fiindcă acum nu mai am nume
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]