42 matches
-
de care cei din jur își bat joc și îl folosesc drept sursă de amuzament (Le Diner de cons/ La cină cu un gogoman), pe care îl disprețuiesc și încearcă să-l evite (La Chčvre/ Norocul ghinionistului), pe care-l bruftuluiesc, dar de care nu se pot descotorosi. Un fel de căpușă sentimentală, ghinionistă, pisăloagă, neîndemînatică, tînjind după o prietenie adevărată, cînd plîngăcioasă, cînd fudulă, mereu în contratimp și, mai presus de orice, extrem de vorbăreață. Un nătărău, dar nu un tîmpit
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
la pian, - și e dominat de problema de a scrie toate astea, frumos și literar. La 31 Iulie, vă notă din nou, "poetic": "L'on s'apprčte ŕ entrer dans un long tunnel plein de sang et d'ombre". își bruftuluiește însă nevasta fiindcă îl "împiedica să citească". (în toate paginile, demonul literaturii. Gîde e oare insipid aici pentru că nu mai are ce spune, toata substanță fiindu-i epuizata în literatura organizată? De altfel, aceeași organizare, aceeași grije pentru cuvînt, pentru
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
asistenței care ne-a aplaudat frenetic, am fixat ochii pe bagheta domnului Fusulan și am început să răcnim „trăiască regele / în pace și onor”. Vă închipuiți amuzamentul celor de față când le-am agresat urechile cu țipetele speriate ale celor bruftuluiți de „mămica”.Dar bucuria cea mare am produs-o când am ajuns la refren. Domnul Fusulan a insistat: „Fie-n veci”! Însă noi am urlat din răsputeri: “ă-ă-ăă!” Asistența a izbucnit în hohote de râs. Domnul Fu-sulan a repetat puternic
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
credința lor în această fățarnică frumoasă pasăre, ca aducătoare de noroc, de veghetoare a timpului și de alungătoare a spiritelor malefice. Simbol al poligamiei absolute, se pare că și cocoșul se auzea râzând în bătăile vântului. Palele răcoroase râdeau infantil, bruftuluite de vâjâielile bătrâne, furioase că nu dărâmă o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie. Ceasornicarul ridică mirat din sprâncene și întrebă ceva, dar tocmai atunci din locuință se ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că stătea de vorbă cu oameni necunoscuți, femeia îl trase tare de mână înăuntru și trânti ușa după ea. Din dosul ușii se auzi glasul copilului protestând, urmat de pliciuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Jean-Christophe Maillot abordează subiectul cu un ochi persiflant. Curtea Prințului și cea a Frumoasei sunt gândite contrastant, dar amândouă în cheie parodică: cea a Prințului e dominată de monstruos, mama Prințului fiind din neam de căpcăuni își hărțuiește și își bruftuluiește fără încetare și soțul, și copilul, în timp ce la curtea Frumoasei e o veselie ușor tâmpă, dar foarte colorată, prin costume, chiar și tristețea împăratului și împărătesei că nu au un copil, fiind o dulce lamentație. Problema este însă că o
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
Emil Brumaru Interpretează Mircea Rusu Cu o înverșunare demnă de ridicarea unei catedrale, curios, viclean, dedat la descompus eternitatea, bruftuluiam, dezmembram, aneantizam orice orologiu. Ajuns la un monumental aparat cu pendulă (deja săltasem în copilărie), suit pe un taburet vopsit lilial în alb, înălțîndu-mă în vîrful picioarelor pirpirii, am spart mai întîi sticla groasă, șlefuită-n fațete creatoare de curcubeie
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
de la supărare la dispoziția contrară, azi te călca în picioare (cu vorbele) și mâine îți întindea prietenește mâna, convocându-te la o bere. Nu spunea, dar simțeai că nu-ți mai poartă pică și-i pare rău că te-a bruftuluit. Cine se oprește numai la mâniile lui Fănuș Neagu, la înfurierile lui spectaculare, la acele izbucniri ale sale ce pot să treacă drept agresivitate de nedomolit, incurabilă, se va mira, desigur, citind ce a scris Nichita Stănescu despre prietenul său
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
mică, sau ești și proastă?, îi zise el. Anisia se supără, se strâmbă la el și scoase limba și coborî scara. Văzându-se iar singur, pe Ștefan îl pufni râsul. Râse o vreme, înveselit și părându-i rău că a bruftuluit-o pe Anisia. Mai trase o dată din țigară și o aruncă dându-i un bobârnac și urmărind-o cum cade din pod într-un nor de cenușă și fum și scântei. Hei, tocmai ca o cometă îi păru că ar
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Nici un leuț mai mult. --Te înșeli, nea!.. --Cred că tu te înșeli, Nae! Ți-am lansat oferta, te las să te mai gândești. Te salut! Și a ieșit din magazin, simțind că nu mai rezista la negociere. Acasă l-a bruftuluit madam Firuța: Referință Bibliografică: Fragm.1- nuvela CHIOȘCARII / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1391, Anul IV, 22 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
șters-o de capul nostru. Să ținem bine minte asta!... N-am rămas afară, blestemată să fie de treabă! L-am urmat, tot rugându-mă de el să se lase păgubaș. Hai, nu te mai scăpa pe tine, m-a bruftuluit. Catâr ai fost și catâr ai rămas! i-am răspuns. Și tot ciorovăindu-ne noi așa, am pătruns pe poartă. ...Acolo m-au prins. O învălmășeală de întâmplări derulate în câteva clipe. Succesiunea lor aproape că am uitat-o. Mult
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
agresivitatea mizeriilor în avalanșă, dozate când savant, progresiv, când grosolan, brutal de torționari. Paginile cărții se precipită, se contorsionează, se zbat, respiră în sincope, sunt o biciuire neîntreruptă a nervilor. O disperare fără întoarcere: „Dimineața, la orele cinci, scularea. Hai! Bruftuluiește-ți trupul. Dă-te jos din pat, obligă-l să lase căldura adunată... Scoate-ți cămașa... Încălzește-te cu lovituri de pumni și palme. Tratând cu dispreț milițianul care, adesea, își ține ochiul lipit de vizetă...” Infern dantesc, străfulgerat de
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
-și țin scuturile deasupra ca petelor... — Așa e mai bine, îl întrerupe posac instructorul. Nu au tru purile descoperite... — Ba nu! se împotrivește Pusio. Își scutură cu putere pletele. — Noi le țineam întinse, după obiceiul celor care luptă. În loc să-l bruftuluiască, Rufus exclamă înăbușit: — Nu e deloc o idee rea! Se plesnește cu palma peste frunte: — Cum de nu mi-a trecut prin minte? Cuprins de o agitație febrilă, se pune la rândul său să scrije lească cu unghia pe jos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
di dimult! Brava doamnă, câ să vedi câ n-aț uitat vremea când v-aț încalțat cu ochinci! - Taci fa din gură că vorbești numa prostii, că doamna îi di la oraș șâ nici n-o văzut în viața ei ochinci! - o bruftului doamna Maria, ca să nu ne supărăm cumva. - Ei, m-am gândit io câ n-o ci luat dom' profesăr vo țarancâ, de, doarâ îi om cu carti! - se grăbi să dreagă busuiocul țața Maranda. Apâi sâ mă iartaț di am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pierduseră urma, iritarea lui Balamber se transformă în furie nestăvilită. îl luă imediat la rost pe burgund: Unde i-ai găsit pe tâmpiții ăștia? Au stricat totul. Livid la față, Gualfard își luă ochii de la el și începu să-i bruftuluiască pe cercetași, acoperindu-i de ocări și blesteme. Unul dintre ei, ridicând mâinile ca să se apere, reuși să strecoare: — Probabil că au luat-o pe un drum lăturalnic; sunt o mulțime pe aici. Noi eram doar patru, iar... Departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de câțiva centimetri, zgomotele orașului, roțile de tonga și clopoțeii de la biciclete, strigătele negustorilor. Locul este foarte curat, dar spartan, singura facilitate modernă fiind un ventilator montat în tavan. — Trebuie să i te adresezi nevestei mele pe numele ei, îl bruftuluiește pastorul. Nu vreau să te mai aud folosind acel nume pe care l-a adoptat. — Da, domnule pastor Macfarlane. — Este doamna Macfarlane. Nu-i nevoie să folosești alte apelative, care să-i mai dea vreo idee. Și nici ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de bărbat era el? Wilt habar n-avea. Un bărbat micuț și insignifiant, supus jocului întâmplării, pentru care viața era un șir neîntrerupt de umilințe. Tipografii îl pocneau cu pumnii în față, iar el era cel scos vinovat. Soția îl bruftuluia, iar soțiile altor bărbați făceau din el obiectul batjocurii lor. Wilt colindă străzile din suburbie, trecând pe lângă locuințele semidetașate și grădinile micuțe, simțindu-se cuprins de un val de dârzenie tot mai puternic. Se săturase să fie mereu victima circumstanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Ți-am interzis să ceri ceva, orice, orice, orice! Pe loc, tata ar putea să devină unul dintre acei oameni cu atât mai greu de suportat când se enervează cu cât de obicei se strigă la ei, sunt Împinși, repeziți, bruftuluiți de toată lumea și În tot acest timp ei surâd, fac glume, Își cer singuri scuze și, când se dovedește a fi mai puțin cazul, Încep dintr-odată să urle cu glas răgușit, pițigăiat, mâinile tremurându-le, obrajii congestionându-li-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
las-să mă zgârie crengile, să mă ràgile rugii de mure; las-să mă dezbrace de tot, să mă omoare de tot țânțarii, să mă găsească mama mort de tot atunci Îi pare ei rău, dar e prea târziu... De ce m-a bruftuluit, când cu Ileana și când cu rochia, când cu-aici? De ce m-a bătut, când cu Duda și fărărochia de jos? Duda, care-i caldă și spune atât de bun: Uită-te-n sus!, la urma urmei, nu-i nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ești fi-tu. Și el și-a cerut scuze din cinci în cinci minute. Aseară m-a certat rău de tot la telefon. David a luat o gură de ceai. Sincer să fiu, mi s-a părut straniu să fiu bruftuluit de fiul meu, care e încă un adolescent. Numai că tot ce mi-a spus era logic și, mult mai important, m-a făcut să-mi dau seama ce prost am fost. — Ar trebui să-l ascultăm mai des. Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
toată averea lor fiind vârâtă în cele două moșii. Firește, nu pomenea nimic despre rezervele în monetă bună ce le avea la banca din București. Asta îl privea. De altfel, el se află foarte bine cu țăranii. Nu i-a bruftuluit niciodată, nu i-a bătut, așa că n-are nimeni de ce să-l urască. Bietul Chirilă Păun s-a supărat pentru întîmplarea fetei cu Aristide, dar și pe el are să-l împace. Pentru proprietatea Lespezi s-a învoit perfect cu oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de jandarmi își mușcă buzele strivind o înjurătură, iar Boerescu îl apostrofă nervos: ― Ce vrei tu, băiete, ce? Pe Petre întrebarea parcă I-ar fi pălmuit. Adică același prefect, care a ascultat strigătele și batjocurile celorlalți, numai pe el îl bruftuluiește, ca și când el ar fi cel mai ticălos om din sat, tocmai el, care... Răspunse încruntat, în glas cu zvâcniri bolovănoase: ― De ce-a mai venit cucoana aci? De ce ne batjocorește cucoana?... Nouă nu ne trebuie, să se ducă de unde-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-l lăsa pe el să explice, deși el s-a străduit mai mult de i-a ridicat și i-a adus pe toți aci. Cum și mulți alții păreau a fi de partea lui, bombănind că de ce să-l bruftuluiască boierul și nici nu-i dă voie să vorbească, Trifon mai rău se umfla și se înfuria. În sfârșit, bătrânul Iuga nu mai avu putere să asculte bâiguielile cu porunca regelui și, tăindu-le vorba cu mâna, întoarse fața spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acuzat că mă proteja. Era în spiritul lui. Prin anii '50, când, înlăturat de la "Spiru Haret", ca "reminiscență burgheză", ajunsese să predea la o școală elementară din cartierul Tei, l-a avut elev pe fiul lui. L-a lăsat corigent, bruftuluindu-l în fața clasei, după care, acasă, i-a explicat că a vrut să dea un exemplu de intransigență. Oricum, grija "unchiului George" de a mă ignora (îmi zicea "Paler" când îmi făcea vreo observație) a fost, inutilă. După o vreme
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mine, o ignoram mergând ca un urs acolo unde trebuia să înaintezi ca o vulpe. Ceea ce a urmat n-a fost de aceea decât un șir de gafe. Am ajuns la azil tocmai când, pe coridorul de la intrare, Moașa o bruftuluia pe Laura, care o asculta tăcută, fără să schițeze nici un gest de împotrivire. Mi s-a urcat un val de sânge la creieri și am înfruntat-o pe Moașa ca pe o servitoare, făcînd-o de două parale sub privirile îngrozite
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]