5 matches
-
se produse un incident bizar. Aflat la poarta noii sale vile pe când se străduia să formeze codul de acces, deoarece nu prea vedea cifrele, Ghiocel fu răpit de niște indivizi cu cagule, aruncat brutal într-o mașină, legat la ochi, bruftuluit bine și depozitat într-un beci de ciment. Răcoarea acestuia dar și răcorile morții îi alungară aburii vodcii din cap și umplură golul cu spaime îngrozitoare... Un firicel de urină scăpă cam de capul lui din sistem, semnalând astfel starea
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1407255724.html [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
reacții de moment. Cenzorul Elena Doxănescu (cu complicitatea căreia au putut să apară multe din cărțile "Junimii") este când apreciată ("E.D. îmi spune că primește asemenea indicații, încât pur și simplu îi este rușine să le transmită în edituri"), când bruftuluită ("lucrează ca o perfectă securistă buna Lenuța"), drept pentru care cititorul neavizat nu știe ce să mai creadă. De-a dreptul monumentale sunt câteva portrete înfiripate din două-trei tușe: Suzana Gâdea (care a condus o ședință dedicată debuturilor convinsă fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
înfățișare. Nu rareori manevra mea reușea, iar concesivul vecin dădea semne de acceptare, ba chiar de colaborare, ceea ce mă umplea de adevărată fericire, sporită de teama ce mi-o furișa în trup conștiința riscului de a fi respins, poate și bruftuluit. Această teamă mă împiedica să-mi privesc partenerul când se reaprindea la sfârșit lumina și mă ridicam, plecând de acolo comme si de rien n’était... Cinematograf, ca teren de acțiune, aveam în apropiere, pe strada Paris: cinematograful Edison. Mă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ochiii în pământ, suporta dojenile spânilor, după ce femeile, petrecându-și basmalele peste ochi, se retrăgeau rușinoase. Singura soluție rămânea ca Spilka să se lapede de diavol, mergând de bunăvoie la felcer să scape de povară. Amărâtul asculta, tăcea, se lăsa bruftuluit, își cerea iertare, dar de renunțat la podoabă nici vorbă. "Mai bine mort!" Dar nici după capul lui nu se puteau lua. Speranța a dat-o proprietarul nostru, gospodin Gherasim Șutoțkin, un bătrân care, deși paralizat pe jumătate, scăpase cu
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
GUFI: Nu-i nimic. Putem da ceasul înapoi... Pentru ce avem ceas? ARTUR: Credeți că e posibil? GUFI: Vă dau cuvântul meu. ARTUR: Mă bucur. GUFI: Să zicem... o oră. Sunteți mulțumit? ARTUR: Sunt. GUFI: Înțeleg că ați fost tracasat, bruftuluit. E vina mea. De aceea am venit aici. Ca să îndrept totul. ARTUR: Fiți binevenit. GUFI: Știu că ați suferit... Dar n-o să vă pară rău... Îi vedeți pe mocofani, pe maimuțoi? ARTUR: Uah! GUFI: Nu vi se pare că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]