150 matches
-
stradă. Îmbătrînită, neîngrijită, nefardată. N-am mai văzut-o de 15-17 ani,... de cînd, la mare, pe plaja pustie, încă luminată de soarele amurgului, îi adusesem dintr-o vie de pe coasta îndepărtată a falezei un ciorchine mare de strugure negru, brumat, proaspăt rupt dintr-un arac doborît. Ca orice femeie privită după atîția ani, și ferindu-se, încercînd să-și ascundă fața, vrea să alunge din mintea mea orice comparație posibilă cu fata frumoasă din trecut, bronzată, cu pîntecul supt de
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
mie Îmi pare că viața-i frumoasă. Sub pomi, pe-o bucată de scară Fasolea se-ntinde uscată; E toamnă și satul în seară I-o filă de basm, fermecată ! Bunicul mă cheamă și-mi pune În mână trei prune brumate, Iar soarele-n vie apune În boabele roz, parfumate. Referință Bibliografică: E TOAMNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1730, Anul V, 26 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
E TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378209_a_379538]
-
cărui glugă se pleoștise somnoroasă pe-un umăr. Venea spre mine și nu-mi dădeam seama dacă mă vede ori dacă se uită prin carnea mea ca prin geamul trenului în viteză. Și privindu-l, oprită fără motiv pe trotuarul brumat, m-am trezit luată de pala unui vânt încins. Gura lui de foc în miezul dimineții de iarnă a fost ca becul lui Pavlov. Toată povestea s-ar fi putut sfârși cu o noapte secretă, în care aș fi mototolit
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
a plecat încolo, în păduri. N-am mai văzut-o. Am trăit singură cu frate-miu, crescuți de bunica. Într-o noapte își luară și păsările zborul. Adăstaseră pitite în cuiburi, în frunzișul pomilor, supraveghind din gămălia neagră și ușor brumată a ochilor forfota și zbaterea de jos, apoi, la urmă, răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe care-i întindea pe sfoară ca pe ardeii roșii, săltându-i în lada din pod; coarne dulci-acrișoare și măcieșe din care făcea ceaiuri și vin; coacăze pentru dulcețuri, ca și frunze de măcieș pentru înăcrit borșul; zmeură și mure brumate, strecurate de sub nasul ursului Tudor, pentru siropuri și dulcețuri. Câte și mai câte! Avea o cămară ca-n povești! Mere murate, mânătărci, chitoarce; slănină de proc mistreț și cârnați de urs; păstrăvi marinați și borcane cu oțet de mere; putini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stării de ebrietate: lovit, atins, ciupit, abțiguit - pînă la rupt de beat sau împușcat în aripă. Eufemismele ironice prezintă amețealea băuturii ca pe o ușoară voalare a imaginii - atingere a fumului, a apei (sfințite), a aburului: tămîiat, afumat, aghesmuit, aburit, brumat. Seria pare logică, chiar dacă cuvintele pot avea evoluții semantice diferite, după cum se pornește de la băutură (aghiasma fiind o metaforă ironică pentru băutura alcoolică) sau de la efectele ei, de la percepțiile incerte, neclare. Ambiguu e și termenul prăfuit: imagine a voalării, dar
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
și poate numai frunza din vie, verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă deopotrivă ele visau bărbați în haină militară toți căpătând fețele imprecise din fotografiile boțite, ținute sub pernă... Era plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea praful scuturat din butuci, foșnetul uscat aproape metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din strada Lozonski, peste drum de seminarul Veniamin, nu avea decît vinuri acătării ("de la Grasă pîn' la Otonel"), exact cum scria pe firmă. Și ce scrumbie! Gureșa coană Catinca îi primea la "Trei sarmale", cu Cotnar natural ori cu pelin brumat. Și mai fuseseră serile la "Viață lungă", cu Victor Iamandi ori prolonjeurile la capăt de Copou și de linie de tramvai, în bodega lui Anton Vidrașcu. Lumea asta pe veci apusă turna atîta tristețe pe linia gurii lui, atîta amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
jocheul cu broboane de transpirație În jurul năsucului și În marginea bretonului În dezordine, adormise. Dorița luă hotărârea să ocolească un pic și să intre cu Va prin spatele casei lor, prin Hotar, cu un dublu scop, să mănânce câteva prune brumate și să-i arate copilului oarece gâze, flori, fluturi, spre a-i abate mai lesne atenția În cazul În care acesta s-ar trezi, eventualitate care o speria cumplit. Norocul nu a ocolit-o și Va a rămas sechestrat În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care privindu-l cu duioșie, Îl hrănea cu atenție instinctuală În timp ce gândurile sale cutreierau zone de mare tristețe despre care se discuta la masă cu subînțeles și cam cu jumătate de gură. Masa Îmbelșugată ca-n povești și vinul ghiurghiuliu, brumat, cu dâre de spumă fină și sifonat (din totdeauna mândria lu’ Ghiorghi a dască’lui), care erau de fiecare dată suficiente pentru declanșarea unor adevărate avalanșe de veselie cu cântece și jocuri, snoave, romanțe, doine și balade, de această dată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
planifice și să lege aceste petreceri de anumite zile care erau, fie sărbători religioase, fie că aveau musafiri sau se nimereau rude ori prieteni de-ai lor cu care, În tinerețile lor, petrecuseră multe clipe frumoase. Stropite bine cu vin brumat și sifonat, petrecerile se transformau invariabil În niște trăiri de mare complexitate. În care politica și schimbările din țară și din lume erau depănate și Înțelese total diferit, cum diferite erau interesul și gradul de cunoaștere al fiecărui mesean. În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fel de șantiere, spre deosebire de ce-i relatam eu umflînd isprăvile, ca să mi dau importanță cu orașele prin care ajunsesem cu școlile mele fără de sfîrșit. Acum Însă, În anul acumulării lente a cărții de față, o fi simțit și Ionel respirația brumată a amurgului generației noastre și o fi legat picatul meu ca din cer de regăsirea la fel de neașteptată a gustului vieții, atunci, demult, la desprinderea chinuită din Îmbrățișarea galbenă a Măriei. Cărțile bătrînului Weisz Într-adevăr, pe Ioan Caița l-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
necontenită în volum. Cea mai frumoasă, poate, poezie, scrisoare spre un țărm îndepărtat, spre ultimul (oare?) pământ, e Acolo unde cred că ești: „Acolo unde cred că ești,/ Nici trenurile nu străbat,/ Acolo ca de sticlă par/ Pădurile de lemn brumat. (...)// Mi-e milă și să-mi amintesc,/ Dar nici să uit nu mă îndur,/ Câtă părere-i în destin,/ Câtă greșeală-i împrejur.// Cu degete de frig adun,/ Ca sub un șal înzăpezind/ Sufletul nostru încă bun,/ Mișcarea lui către
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
atîtea rînduri, în vremea lui Conachi", pentru a se opri „în fața unui grilaj din celălalt veac". Într-o casă cu parfum de epocă se servește „șerbetul de trandafir: lingurițele de alpaca, pline vîrf cu minunea roză, atîrnă frînte în paharele brumate". O frumoasă își pierde tocul de la pantof, pe stradă, înfipt în șina tramvaiului, determinîndu-l pe un ins „galant" a-l extrage din „capcană" și a-l oferi proprietarei „ca pe-o floare". În unele locuri (nu puține) se insinuează un
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
el însuși, se înnoiește de prin 1957, cînd apare și Fluxul memoriei. Sugestia trecerii care e de fapt nu zădărnicie, ci o împlinire a destinului are pregnanță: "Flori tîrzii, flori de toamnă-/ De aramă, de purpură steme/ Peste paloarea grădinii brumate/ Un sentiment nelămurit mă-ndeamnă/ Să vă iubesc mai mult decât pe toate"/ De la intimitatea grădinii, poetul va trece la mai amplul peisaj al pădurii, al turmelor, etc.deocamdată nu insistăm, pe acest peisaj hieratic, cețos, nordic, tipic baconskyian. Poate
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
ar fi să vorbim despre un anume bacovianism. Nu, de bună seamă, cel cunoscut îndeobște, din Plumb sau Lacustră, ci acela idiomatic defect, care se instaurează abia la maturitate și care se manifestă în câteun „Și-o păsărică în grădina brumată/ În liniștea rece, a iarnă-a făcut” (Belșug) sau „Te voi aștepta într-o zi sau într-o noapte oarecare/ Pentru ca să văd dacă mai pot să am o preocupare” (Vae soli...). Același efort al emisiei verbale, același tremur al sclerozei
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
mea să o aline... Vântul toamnei, șturlubatic, mă gonește pe cărare, Cu-al meu păr se joacă-n treacăt, apoi pleacă liniștit. Toamna-ascunsă printre dealuri cheamă vântu-n depărtare, Să culeagă dintre ramuri frunzele care-au murit. Și pe trena ei brumată strânge frunzele-amorțite, Dorul meu de vara dusă cu toți macii din câmpii, Ia cu ea tristețea lumii lăsând iarna să mă-nghețe, Să mă ningă cu colinde și cu glasuri de copii. Te privesc cum pleci tăcută, toamnă, tu, cu-
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
-mi rănesc trupul. (Regizorul/ pag. 29) Poeta surprinde lucrurile, limbajul, într-o continuă metamorfoză, atribuind adesea alte sensuri: chiar și aici/ amiaza are trup de cruce/nici rug măcar/ poate un gând..., rătăcește prin templul subfebril/ ce-n nopțile curând brumate/va rugini exuberant/inutil. (Rug/ pag.41) Dacina Dan folosește tehnica ingambamentului care dă o notă mai personală poemelor. indicibilă e sâmânța cuvântul un copac în care atârnă strâmb două inimi albastre în timp ce una bate cealaltă-nmugurește sărbătorind tăcerea dintre
POETA DACINA DAN, CU INIMA PE-O FRUNZĂ DE VIE de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382956_a_384285]
-
nu-l mai vezi niciodată pe acest cineva, mai ales într-o seară moscovită ca aceasta când cade prima zăpadă, când simți că obrajii ți-au luat foc și când pe cer, sus, liniile telegrafului se întind ca niște odgoane brumate? Am întrebat-o cum o cheamă și încotro merge. Se numea Zinocika și nu mergea „undeva“ anume, „pur și simplu mergea“. La colțul străzii stătea un birjar într-o sanie înaltă, ca o cupă, la care era înhămat un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și-l veți vedea, slăvitul sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El va deschide Și veți cunoaște-ntr-însul extazul infinit. Iar cetele, stufoase de tirse și nebride, Vă vor purta pe-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de incendiu, în direcția Sauna. Intrară în primul pavilion de sub mall, dotat un promontoriu pe mijloc, înalt până la tavan. Se urcară pe vârful movilei de unde trebuiră să coboare printr-un orificiu de la a cărei buză începea o scară în spirală brumată, apoi un tobogan din plastic prăfuit, multicolor, pentru copii. Foarte ușor alunecară pe un tobogan jos, în cel de-al doilea pavilion mult mai mare și tot în formă de con, ale cărui pardosele duceau în centru, spre un orificiu
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
început. Cu sufletul te aștept la poarta cerului, Să-mi aduci iubirea uitată-n piept la tine. Eu îți voi da promisiunea sărutului, Pe lacrimile revărsate din suspine. Din ceața iubirii îmi ninge în poeme, Cu stele argintii de amintiri brumate, Speranța revenirii ducă-n troiene, Pe cărări stelare de doruri inundate. Îți aștept raza privirii calde-n cuvinte, Ce le-am zugrăvit cu cerneala ochilor mei, Să-ți amintească de iubirea mea cuminte, Ce-n taină sufletească o voi duce
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
soarta Însă mă-ntorc cu drag și iar îți deschid poarta. Când vocea ta șoptită mă cheamă în pridvor Izvorul bucuriei din roua ochilor. Imagini de mătase cu tot ce-a fost odată Cu dragoste le porți pe tâmpla-ți azi brumată. Sfioasă-ți lași amprenta ce-ai presărat prin vremuri, Aceeași ți-e iubirea, duioasă, în refrenuri. Pe-o filă de poveste - cu dor în orice ceas - Un zâmbet s-a topit, o lacrimă a rămas... Paula Diana Handra Referință Bibliografică
UN ZÂMBET S-A TOPIT, O LACRIM-A RĂMAS de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362297_a_363626]
-
Însă mă-ntorc cu drag și iar îți deschid poarta. Când vocea ta șoptită mă cheamă în pridvor Izvorul bucuriei din roua ochilor. Imagini de mătase cu tot ce-a fost odată Cu dragoste le porți pe tâmpla-ți azi brumată. Sfioasă-ți lași amprenta ce-ai presărat prin vremuri, Aceeași ți-e iubirea, duioasă, în refrenuri. Pe-o filă de poveste - cu dor în orice ceas - ... Citește mai mult Un zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămasCând am plecat, bunico
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
îmi urmez soartaînsă mă-ntorc cu drag și iar îți deschid poarta.Când vocea ta șoptită mă cheamă în pridvorIzvorul bucuriei din roua ochilor.Imagini de mătase cu tot ce-a fost odatăCu dragoste le porți pe tâmpla-ți azi brumată.Sfioasă-ți lași amprenta ce-ai presărat prin vremuri,Aceeași ți-e iubirea, duioasă, în refrenuri.Pe-o filă de poveste - cu dor în orice ceas -... XVI. DIAMANTUL CE INIMA NU-L VINDE, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]