194 matches
-
din categoria acelora care, ca și "sărmanul Makar Alexeevici Devușkin, v-ar scrie scrisori chiar dacă ar locui în același bloc, la ap. 33, să zicem! Da, Dinescu este cam ca Nadia cea care a căzut de la paralele și s-a bușit dizgrațios la "sărituri, ca apoi să ieie aur la sol și bîrnă! Tăria de-a fi campion! Oricum și oricînd! Să ating, în sfîrșit, un punct negru. Am numerotat și voi numerota scrisorile, pentru că, vai, am senzația (și uneori certitudinea
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
și de anu nou nu-i la fel? Dacă prietenul tău conduce echivalentul unui tanc, poate să omoare liniștit o jumatate de București; nici o instanță nu îl va condamnă pentru asta; dacă ar fi condus o dacie și ar fi bușit un hidrant ar face vreo 2 ani de închisoare... Mama proștilor e mereu gravidă! Să ții minte asta în orice moment! Felicitări Dragoș pentru dusul rece! Îl merită toți inconștienții. Din păcate nu se trezesc decât dacă trăiesc aceste experiențe
Crăciun fără victime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82660_a_83985]
-
Coracoide întrebări, la care Niscai soluții doxa ta nu are, De-ar fi vieți să traversezi o mie. Pen^ că răspunsuri nimenea nu știe Să le sloboadă-n pricini ca atare. Deci nu-ți mai fă muștruluieli amare Când nu bușești așa o ananghie. Menirea ta-i abia de lumânare: Fotoni să iști, ca steaua cilibie, Chit că incaltea chiar și ea dispare... îmbracă-te-n costum de modestie, Dar nu și-n parpalac de resemnare Sau în giubea țâfnoasă. Pace
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
anumit mod de a filma, iar pivotul său, e cameramanul amator de experimente. Firește e un umor,meta": spectatorul e familiarizat cu convențiile unei emisiuni, iar atunci cînd junele le încurcă și le taie personajelor jumătate din cap, firește, îl bușește rîsul. Cameramanul are și el părerea lui - care, extinsă, servește și de "închidere" a filmului - cum că, lăsînd instrumentul pe trepied, personajele și-ar rupe gîturile în cadru. Mare atenție, de altfel, la acest cameraman: servește și de "alter-ego" al
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul în ea. A iesit din tătâni. Intru în bucătărie. Butelia e sub masă. N-au luat-o. O clatin. Mai are ceva încărcătură. O iau și o aduc la mine. Am un aragaz de voiaj. Cu asta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
joc pe care i-o aplică destinul îi poate avea drept subiecți pe vecinii mei, dar faptul că implicarea mea în urmărirea filmului a rămas netulburată înseamnă că nu m-am lovit de vreun obstacol de veridicitate. În schimb, am bușit un prag de insatisfacție odată cu Piscina lui François Ozon (2003). Un regizor care, după gustul meu, joacă un soi de alba-neagra cu spectatorul. Mai exact, o peliculă bună, alta slăbuță, și tot așa. În ceea ce privește filmul de față, primul în engleză
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul în ea. A iesit din tătâni. Intru în bucătărie. Butelia e sub masă. N-au luat-o. O clatin. Mai are ceva încărcătură. O iau și o aduc la mine. Am un aragaz de voiaj. Cu asta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cât unghia." Materia este prezentă ori la nivelul lucrurilor mărunte, ori e vorba de vârtejul amețitor al frunzelor: "Cenușa furtunoaselor// imperii de frunze!", al lavei: "Pieptul fierbinte al pământului". Obsesia scrisului apoi, "poemul desfigurat" având "urme de masacru", cu "cerneala bușind pe gură", sunt imagini puternice, violente suprarealiste. Toate acestea fac emoția vie, dură, transformată în viziune constituindu-se în poeme unitare interior, cu ecouri și influențe "bine temperate", cu un limbaj poetic stabil și matur ce face poezia Ioanei Diaconescu
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
Din punct de vedere editorial, n-ar fi deloc rău s-o lovesc, aș avea ce scrie. Plus că m-aș afirma de-adevăratelea. Păi, cine, dintre personajele care au testat mașini pentru revista Top Gear, a mai adus înpoi bușit exemplarul de test? Nimeni, nu? Din punct de vedere “marketing și vânzări”, ar fi însă o idee proastă. Deci mai bine fac tot posibilul să n-o lovesc. Gata! Curaj! O să fie bine! Păi, ce, m-au făcut pe mine
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
ar putea duce la concluzia greșită că se citesc după regulile ortografiei românești: Amnesty International, Lauren Bacall, Francis Bacon, Barbizon etc. Alteori accentul lipsește: Boutiere, Apollinaire; nu se înțelege de ce e indicat uneori în cuvînt (Boulanger), alteori în transcriere (Boucher - bușe). Indicațiile parțial corecte, parțial greșite sînt cu deosebire periculoase. Dacă la Art Nouveau e indicată doar pronunția finalei (o), cititorul va deduce că primul element se citește pur și simplu art. La Boccaccio, indicația "cc pronșunțatț k" este valabilă, evident
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
se afla. "Era să ajung la spital. A venit o mașină să mă ducă la aeroport la Cluj și pe drum mergeam și în fața noastră se bagă o doamnă cu număr de Germania, cu o mașină din 1984 și ne bușește. Am ieșit de pe carosabil și dacă nu era șanț ne-am fi răsturnat. Și femeia pleacă! Dă-i claxoane, dă-i flashuri, ne-am dus după ea să o oprim. Am filmat-o cu iPhone-ul și i-am zis
Daniel Buzdugan, implicat într-un accident rutier () [Corola-journal/Journalistic/80972_a_82297]
-
pe care îl bănuia de nu mai știu ce (prima ceartă fusese declanșată de un film despre J.F.K., vizionat la Tismăneanu în casă, și el en froid cu Mihai, asupra valorii căruia nu căzuseră de acord. Ce copii!). L-a bușit plânsul la telefon. O lămurire e necesară și privitor la evoluția lui Mihai după revoluție. L-am întâlnit în SUA de fiecare dată când m-am dus acolo, și m-am dus de cel puțin zece ori la începutul anilor
Câteva observații personale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3913_a_5238]
-
sâni mari. Celelalte colege au niște mici umflături acolo. Până acum nu i-am răspuns la nici un bilețel, dar Roxana e o fată care știe să insiste. Rup o hârtie și îi scriu și eu. Roxana citește bilețelul și o bușește plânsul chiar în mijlocul orei. Profa o întreabă ce e cu ea. Roxana plânge și sânii ei se zbat de ciudă. Profa insistă. Roxana arată cu degetul spre mine. Profa mă ridică în picioare și mă întreabă ce i-am făcut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un nod în gât cât China și îmi vine să urlu și să-mi smulg de pe gât toată pielea pe care mi-a atins-o nenorocitul. Mă bag repede sub jet de apă și mă spăl violent. Isteric de violent. Bușesc în plâns și înjur. Înjur cum n am știut că pot și știu să-njur. L-am visat în noaptea aia. Era pe casa scării. A fost atât de real coșmarul, încât mi-a fost groază să ies din apartament
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
culc capul pe pernă, să dorm. Să dorm acum, că o să fie bine. Să dorm acum. Ioan Claudiu Todoran Psihostomatologie La jobul de la grădi totul mergea strună: turnurile din cuburi de lemn se ridicau de treișpe etaje, mași nuțele se bușeau artistic de pereți, războaiele cu soldăței izbucneau pe sub mese și tanti Tuți - CEO-ul meu de atunci - îmi spunea că sunt brânză bună în burduf de câine. Eu o luam ca pe „ăl mai tare din parcare“. Bucuria cea mare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
parcă știind că-i în sală, strigă tare numele iubitei lui, al Irinei. De unde-o știa? Unde se cunoscuseră? Când? Imposibil! Scoase un geamăt. Descleștă mâinile. Se desprinse de balustradă. Pipăind ușor cu vârful piciorului, căută ușa de la cabină. Se buși în ea cu umărul. Se proiectă dincolo, într-o beznă nesuferită, izbindu-se de scaune, stâlpi și de tot felul de obiecte colțuroase, care începuseră să se-ngrămădească în calea lui. La sfârșitul acestei lupte, când răzbi în capătul scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
acum vede că sala e pustie. Publi cul a plecat să prindă ultimul tramvai. Dar totuși, ea mimează succesul, continuă să facă plecăciuni și să le trimită bezele spectatorilor invizibili. Partenerul ei de scenă e siderat. Cred că o să mă bușească râsul. Iar eforturile nebunei sunt evidente. E clar că a pregătit îndelung seara asta și că n-o să accepte un eșec. Abia ce a ieșit din baie. Părul ei miroase a curat. A parfum. A șampon de lux. A nu știu ce
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
oralitate. De unde venea ea? Cum era posibilă? Că Dumnezeu se răfuia cu mine ar fi o variantă. Așa-mi plăcea să cred. Că îmi luase auzul pentru a nu mai putea io dovedi ceva. Proba. Amușinasem ceva și Dumnezeu mă bușise, mă pedepsise pentru impertinență. Că Dumnezeu are un plan cu mine - e o altă variantă. Ia adu-ți tu aminte tot ce ai auzit în cei douăzeci de ani cât ai trăit! De-acum înainte, oricum, tot ceea ce vei auzi
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
prietenul lui Peter, redevine ce-a fost și chiar mai mult decît atît, un super Green Goblin și un prieten desăvîrșit, și după un caft spectaculos unde surfează cu skateboard-ul printre zgîrie nori și conducte vînîndu-l pe Spiderman este bușit serios de acesta din urmă și își pierde memoria și cu ea furia, but not for long. Toate aceste rocambolești amnezii și flashback-uri, racourci-uri, mutații și dezmutații fac filmul un simplu joc cu măști, gen uite popa nu e
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
Când ieșim de-aici, o să-ți dăruiesc Rusia. — Păstreaz-o, tovarășe, e neguvernabilă, răspunse flegmatic omulețul. Napoleon Își fixă privirea pe figura americanului. Acesta Își dădu jos ochelarii fumurii și-l răsplăti cu același rânjet țeapăn ca o capotă de autocamion bușit Într-o parte. — Cum Îți merge? Întrebă americanul, jovial. Ça va, Elvis, ça va, răspunse calm corsicanul, recâștigându-și stăpânirea de sine. — Ei, băieți, ce ziceți? Ne lăsați și pe noi la baie? intonă Presley. — Noi am fost primii, răspunse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
câte o pauză și ieșea pe balcon, unde stătea cu coatele sprijinite pe balustrada de fier, ca un păpușar deasupra scenei. Pufăind din pipă, mai trăgea cu urechea la discuția unor bătrâne, mai urmărea cearta dintre doi șoferi care-și bușiseră mașinile sau flirtul unor tineri, Întorcându-se apoi la computer. La prânz mânca, iar pe urmă profita de acalmia În care cartierul se scufunda pentru două ore, când până și circulația turbată a mașinilor se domolea, și se culca. După-amiaza
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un pistol din interiorul hainei, pe care l-a depus pe bord. Politica firmei. — E o bucată de hârtie, meștere, nu un evadat. — Ehe, habar n-aveți ce surprize poa’ s-ascundă o foaie de hârtie, a spus el, În timp ce bușea ușurel cu bara din față un mocăit care ezita să se dea la o parte. Ascultați aici. Într-o zi, un fost cunoscut al meu găsește un plic În cutia poștală. Înăuntru, un mesaj cu litere decupate din ziar Îl
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noi, nu-i așa? O să vin imediat la tine să te fut curvă mare și grasă. — Așa cred, spune ea cu vocea Întretăiată, dar n-o să stau niciodată În calea carierei tale, n-o să fac niciodată nimic să ți-o bușesc. — Bunty, nici n-ai idee cît de mult Înseamnă pentru mine să te aud că-mi zici asta. Toată viața am simțit că sînt sortit să fac lucruri mărețe, dar Întotdeauna ceva m-a tras Înapoi, o piesă care lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
privește În jos. Simți o apăsare pe inimă și Îți dorești să fi fost suficient de puternic Încît să-i distrugi pe toți, să distrugi pe oricine ar răni-o. Dar ei nu te-au văzut, par cu mințile total bușite de lipici și vin ieftin. Așa că te Întorci pe șosea și treci printr-un alt gard din sîrmă pe terenul de golf. Entuziasmat că ai scăpat În cel mai bun caz de niște insulte nasoale, tu iei bățul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vremea asta! Haiso căutăm! Te tîrăsc afară din adăpost În ploaie, pe pod și apoi pe poartă. Tu Îi duci la locul unde așteaptă ea. — Toarnă cu găleata... sigur nui aci... zice un tip. — Ba da, poate că și-a bușit picioru. Treso ducem acasă. — Unde e? Tunetele s-au oprit, dar ploaia v-a udat pe toți fleașcă. — Acolo... În spatele obstacolului... le zici tu. Meldrum fuge pînă acolo. — Hei iubito... hei... se oprește pe marginea bunkerului. Ce mama dracu... futui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]