4 matches
-
pe nimeni în lungi decenii de presă, cînd a scris și sub pseudonim, ci și un fel de apel la normalizare. Închiderea ușii fără zgomot, spune Cosașu, poate fi o formă de manifestare a unei furii care în loc să explodeze, prin bubuirea ușii, face implozie prin închiderea ei cu cea mai mare grijă. * La Tîrgoviște, la comemorarea lui Mihai Viteazul, președintele Iliescu a găsit de cuviință să se răstească la istoricii care își permit să scrie istoria altfel decît o vor politicienii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
vedere și înțelegere asupra lumii românești postrevoluționare. O perspectivă reacționară (dar putea fi și una progresistă, era același lucru), din care realitatea iese mult simplificată, schematizată, setată prin concluziile deja date ale romancierului. De toate s-a ales praful după "bubuirea" din decembrie '89. Fabricile au fost falimentate și cumpărate pe nimic de niște șmecheri. Ogoarele patriei au fost făcute harcea-parcea. O sărăcie lucie s-a întins peste tot. Nimic nu mai este cum ar trebui să fie: agricultura nu mai
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
turbă el d. e. în mari momente tragice, ca în Carol Moor, după recunoașterea tatălui său, "cum îl doboară simțământul monstruozităței, cum pierde vocea, cum suspină, irupe-n râset, cum se întreamă scrâșnind asupra slăbiciunei sale, cum dau din el (sunete) bubuiri de tunet nemaiauzite până acum" (Tieck, Phantaszis, partea III, p. 504 și așa mai departe), cine-ar putea să potențeze chiar această descripțiune plină de esitațiune la un tablou viu care să corespundă cât de puțin celor întîmplate contimpuranilor. Chiar daca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Faust și Mefistofeles din celebra litografie a lui Delacroix. Afară din comun, oricât ar deveni mecanică, este virtuozitatea onomatopeică, ușurința de a aduna laolaltă, fără silnicie, cu folosirea chiar a cacofoniei, toate zgomotele cu putință, tropotul, fâșâitul, sforăitul, hohotul, bubuirea, într-o febră nebună, cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină; Mihnea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]