8 matches
-
rog în gând s-apară măcar un colț de soare... N-am noroc, e dusă ziua și cu ea, a mea speranță Că pe malul apei, astăzi, voi fi ca într-o vacanță. Plec grăbită și speriată de un groaznic bubuit. Marea asta e bolnavă, cred că a înnebunit...! Referință Bibliografică: FURTUNĂ PE MARE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1422, Anul IV, 22 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FURTUNĂ PE MARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1416672199.html [Corola-blog/BlogPost/372038_a_373367]
-
frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoapte când e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilor când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de
ADINA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/adina_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
nu dănțuiește aer frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoaptecând e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilorcând gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecuteiar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de bradcând poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greiercând ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de
ADINA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/adina_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoapte când e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilor când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1484377383.html [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoapte când e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilor când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1483178232.html [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
afară stropii, care vin de sus. O întrebare mă-nfioară și pe gânduri m-am tot dus... Nostalgia mă apasă, plouă acum cu amintiri. Timpul zboară și nu-mi pasă! Plouă-n suflet și-n simțiri! M-a trezit din reverie bubuit,ca un oftat. Ce să fie,ce să fie?! Doar un tunet, depărtat. Iată,se înseninează luminând și gândul meu. Curcubeu în zări așază legământ cu Dumnezeu. DADO Referință Bibliografică: Moment / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942
MOMENT de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1461585079.html [Corola-blog/BlogPost/380502_a_381831]
-
se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mîna unui străjer clincăniră de două-trei ori, alandala. „Amin“, șopti tînărul terminîndu-și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă-mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mâna unui străjer clincăniră de două‑trei ori, alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]