5 matches
-
păru să-și aducă aminte de ceva care-l făcu s-o zbughească după ei ca din pușcă. Am ieșit și eu În urma lui și mi-l arătă pe unul din târla aia de puradei strânși În fața blocului, un brotac buburos la vreo patru ani, doar În chiloți, ca tăvălit prin cenușă și spoit tot de dâre de muci uscați pe obraji și pe pântecul bombat. Îmi spuse că ăla-i al lui Pepino, iar ceilalți păreau ceva mai răsăriți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dă vaca la păscut, să vezi, paște ? Nu paște !... Lângă coșuri de nuiele deșertate pe un petecar, se ridicau movile de castraveți, ceapă și ardei. într-un genunchi, alături, ședea precupețul cu fața lungă, galbenă, din care atârna strâmb și buburos un nas vânăt ca porumbrica. Cu albeață pe un ochi belit cu pleoapa roșie, din celălalt ochi privea verzui și rece, cu o privire de gânsac. - Dăm patru la franc ! striga el femeilor ce se perindau pe lângă țol. - Ceapa cât-îi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cazul ăsta, să-mi găsesc gazdă - dar convenabilă. Până să se mute la gazda convenabilă... Eu țin la ea. O găsesc frumoasă și când e urâtă, adică toată vremea. Săraca de ea, pe lumină i se vede rău obrazul bine buburos. Și merge ca un bărbătoi. Și-i tare slabă, picioarele i-s ca fusele, Încolo curu’ i-i destul de lărguț. Și are, cum se spune, un ochi la slănină - Însă dacă te uiți la ea dintr-o parte, nu bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se înfingea în noroiul drumului. La rampă se strângeau lopețile, și gunoierii, băuți, ciupeau muierile, înghioldindu-le spre camioanele deșertate. Făcuseră focuri alături, și fumul atârna destrămat peste crestele gropii. Aglica pierise. Mai rămăsese o creastă de ciulini uscați și buburoși. - Uite câinii, Paraschive! spuse ăl bătrân. Dulăii urcau în goană poteca. Erau ogărîți și mușcați. Atârnau floacele de pe ei. Trecură. - Și ce soare! zise pungașul. Urât e la pârnaie, Treanță! Ridică un bolovan și-l aruncă după ceată. Codoșul se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În cazul în care la strigarea colindătorilor nu ieșea nimeni ca să-i răsplătească, ei se simțeu în drept să strice ceva din curtea gospodarului sau chiar să pronunțe o contra urare care suna așa: „Câți fulgi pe cocoș, Atâția copii buburoși”. Spre dimineață cetele se retrag acasă cu traistele pline. Numărau cu mare bucurie covrigii primiți. În zori, după ce colindărorii mari se retrăgeau, apăreau noi cete de colindători, formate din copiii mici, de câțiva ani, conduși de câte una din mamele
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]