166 matches
-
opt ani pentru a duce la bun sfîrșit acest proiect și este cert că fără pasiunea pe care o pune în interpretarea focoasei mexicance filmul n-ar fi ceea ce este; dar absolut antologic este mai degrabă Alfred Molina ( Rivera), comunisto-capitalistul bucălat, bonom și afemeiat care, deși nu i-a fost fidel Fridei, i-a fost loial pînă la moarte... El, împreună cu acea imaginație pe care Taymor o lasă să explodeze, surprinzător, pe ecran - vezi scena de după accident, cu doctorii ca niște
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
putem zări Prin ceață lin căzută-n zori de zi Ce ține, grea și deasa, pînă-n noapte. Și-atunci, si osteniți și pe-ntuneric, Visăm globuri plutind, cu zîne-n miez, Ce-nvîrt pe-un deget, ca pe-un titirez, Rodul preafraged, bucălat și sferic: Oh! dosul lor voios, de carne tare. Și ne lovim la tîmpla de lămpi moi, Unde fitilul plescăie-n oloi Și flacăra se-ndoaie a-ncintare Spre Dumezeu, să lumineze Valea Placerilor și să ne-arate-aievea Calea!
Mereu ne punem moartea mai departe… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6778_a_8103]
-
Roger Cîmpeanu, apoi singur, după ce colegul lui mai vîrstnic se îmbolnăvise grav. I-am cunoscut pe amîndoi în anii’80, cînd am fost colaborator frecvent (într-o vreme - săptămînal) al revistei. Mihai Pascu era un munte de om: înalt, masiv, bucălat, cu un aer de urs pașnic, de bunic blajin (deși cred că n-avea pe-atunci decît vreo patruzeci de ani). Discret, retras, tăcut. Serios, de încredere, fidel, din specia rară a celor pe care te poți baza fără nici o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
aceeași emoție adolescentină pe micile noastre ecrane, precum Scurta întîlnire, în original, Brief Encounter sau Un bărbat și o femeie - Un homme et une femme!? În plan politic, imaginea senatorului american cu părul grizonat care aplică un pupic pe obrazul bucălat al unei fetițe alese la întîmplare din mulțime sub declicul aparatelor de fotografiat ale reporterilor însoțindu-l pas cu pas în campania electorală este la fel de kitsch, îndrăznesc să spun, ca și aceea a unui conducător comunist adresîndu-se la 1 Mai
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
Acolo unde am fost, unde sus pe albastrele tăpșane ale cerului pasc oi albe, bucălate, acolo unde haita cenușiilor, sumbrilor lupi boreali nu poate ajunge, ei și suflarea lor de ghiață rămânând dincolo de crenelurile albe și Înalte până la cer ale zidului Alpilor, acolo se află un vechi castel și lângă bătrânul castel se află un
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
băi, dar n-are bani, pentru el și nevastă. ”N-am, să moară fimea, se jură cel cu BMW! Știi că nu te refuz, n-am...” ” Da mă, știu. Dă să te pup.” Și îl cuprinde cu palmele de obrajii bucălați. ”Păi, vezi mă, dacă nu te lași de d'alea.” Când Nelu își caută partida La interior, o priveliște neclară. Aburi, apă curgând într-una la dușuri și pe jos, umezeală, pereți îmbrăcați în faianță, și burtoși în pielea goală
Agățat în Baia Griviței. Vizită la ultimul spa comunal din Capitală by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/21400_a_22725]
-
din viața de zi cu zi. „Îngenuncheat la picioarele mele, agățat de mine și suspinînd ca și cum i s-ar fi rupt inima în piept, era Nicky, am simțit niște brațe în jurul gîtului meu, am văzut ochii imenși ai Ilenei, fața bucălată a lui Mignon scăldată în lacrimi, Lisabeta, cu părul ei roșcat, lung și cu trăsăturile, ca într-o pictură, înghețate într-o durere mută - toate acestea ca într-un vis, un vis îngrozitor, dar pașnic, un vis din care știam
Un nou volum al Însemnărilor zilnice ale Reginei Maria [Corola-blog/BlogPost/99421_a_100713]
-
te chema Lebădă era altceva! Dar nu cred că pe prietena mea o interesa asta. Ea l-a iubit pe nepotul doctorului din sat, în adolescență! Rupea podelele pe la căminul cultural cu el! Și cum avea în copilărie doi obraji bucălați, ca două mere Ionathan, de o parte și de alta a nasului ei puțin cam mare, ca al bunicii după tată, vă imaginați cum arăta după o învârtită ce dura câteva minute? Dar el fusese dragostea ei! Nici nu durase
CINCI MINUTE ŞI ATÂT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383664_a_384993]
-
La mijloc de săptămână Ai apărut, iubito, ca o zână. În zi de joi, în zi cu soare Ai răsărit tu, mândră floare. În miezul zilei veniși țipând Făcându-ți loc, intrând în rând, Cea mai voinică dintre fete Dolofană, bucălată și cu plete. Cu două zile până-n Sfântul Valentin Ai generat adevărat festin. Atâta de mai așteptai Aceeași zi de naștere aveai Cu bunicul tău patern Care-i tot vărsător și el. Ești pentru noi cea mai frumoasă Podoabă scumpă
MULT DORITA de IONEL GRECU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377286_a_378615]
-
Știuse de la început. Erau tot ce-și dorise. Îl apăsau. Îl sufocau ca o bucătărie îmbâc sită de carne arsă. Fiecare moment tihnit, de... să fi fost fericire?, îl apropia puțin de moarte. Fiecare suflare a copilului lui cu obraji bucălați îi aducea aminte că într-o zi, poate peste un an, poate peste zece, poate peste cincizeci, el, Ivan, nu va mai sufla deloc. Ei doi îl vor găsi într-o dimineață țeapăn, încovrigat și rece. Finitudine. Fi-ni-tu-di-ne. Îl vor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tine Eram mici. Pierduți într-o cameră cu pereți făcuți parcă din pagini și titluri. Din volume groase, anevoios extrase din pântecele bibliotecii, ne făceam cazemate, ca-n revistele franțu zești de benzi desenate. David mă urma peste tot, vesel, bucălat și zâmbitor - scutier, aghiotant, geamăn mai mic. La doi pași de noi, țăcănitul unei mașini de scris. Egal, nervos. Egal. Adormeam uneori, cu capul pe câte-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple coșurile grele! Te lauzi în zadar, rosti para, de pe o creangă a părului vecin. Noi, perele, suntem mari, zemoase și parfumate. Vom umple coșuri și mai multe decât voi, merele cu obrajii bucălați. Bunicul ne va culege cu mâna, ne va ordona în cămară pentru iarnă, iar din celelalte surate ale mele va face compot, gem și chiar va pune feliuțe la uscat pentru zilele grele de iarnă. Ba noi suntem mai importante
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
limba română are ochii albaștri și seamănă teribil cu mine/ mă și mir că nu i s-a spus și ei/ limbuța românică/ sau limbișoara românuță/ în copilărie/ cum mi s-a pocit mie numele/ probabil pentru faptul că/ eram bucălat/ tocmai bun de smotocit/ și de tras de obraz ce mai faci găbișor/ horățel etc. [...] apoi îi trag ghionturi uneori/ îmi scapă câte-o vorbă mai tare/ retroversiuni de genul/ quid pubula mea/ dar amândoi știm că e doar o
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
Trase cu coada ochiului și văzu ușurat că ușa nu era Încuiată. Ar fi fost posibil ca bătrâna japiță să-l Închidă Înăuntru și să ascundă cheia. Dar nici un semn al neliniștii și dezgustului nu i se citi pe fața bucălată și roză. — Eh? Ea zâmbi și expiră lung, șuierător. — Oh, Anton! El sări În picioare, iar ea lăsă prosopul să cadă și veni spre el, cu pasul firav al unei păsări, În ciorapii ei negri de bumbac. — Un moment. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cîteva zile, cînd vom fi scoși de aici, înghețați, cui îi va mai păsa că l-am refuzat pe Mihai?... Măcar acum aș fi avut la ce mă gîndi cu drag. Rămîne totuși fetița, chiar dacă-i mai mult departe. Mică..., bucălată..." Adoarme ghemuită, ascultînd prin somn viscolul ce se aude tot mai slab prin stratul gros de zăpadă, în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nici ea nu respiră când vorbește! Deși mai pițigăiat, debitul Alinei Mungiu e comparabil cu al lui Pruteanu. În vreme ce viermele mecanic o agresa verbal continuu și o amenința cu citate despre condiția de prostituată a „doamnei Mungiu”, intelighenta rozalie și bucălată, scăpând și o lacrimă, îl numea, cu suav accent moldav, „George...”. Ceea ce m-a făcut să mai înțeleg un lucru: Pruteanu, în fine încopciat cu C.V. Tudor, nu e o creație a acestuia din urmă. Cei care au oploșit, moșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
își lărgea încet, încet alimentația, mai o brânză dulce făcută-n casă, mai o supă pasată de morcovi și pui, mere rase cu biscuiți, înțelegeți, câte-un ou fiert pe săptămână, ușor, câte puțin din toate, ca să-i rămână obrăjorii bucălați, să fie zdrumpeș când îl hâțânam seara și să vă scrie vouă acum povești frumoase, care să vă placă. S-a născut în aceeași zi cu Adi Mutu (detaliu pe care atunci noi, familia, n-aveam cum să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mereu o mare confruntare (Rahaaaaan!) și, cu o ură monstruoasă, insuportabilă la privit pentru orice ființă vie înzestrată cu rațiune, să se repeadă în raftul înțesat cu făpturi nevinovate și gingașe (fete și fetițe cu fuste și rochițe, cu obraji bucălați și ochi galeși, cu gene lungi, tremurătoare, pe care vederea înfricoșătoare a pilei de unghii ațintite asupra lor nu le va împiedica să clipească inocent, poate pentru ultima oară, toate aceste făpturi, Arădeanca, Oana, Luana și Sânziana, condamnate să piară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
chiar țara. Ajunge doar să semnezi și să ai încredere, să te rogi pentru cei ce vor face ce este de făcut!" Devenind brusc sibilinic, maiorul Artur Stavri se înroși mai tare decît era de obicei și trăsăturile feței sale bucălate se aspriră puțintel, atît cît să devină îngrijorătoare. Radul Popianu își arătă sincer nedumerirea. "Domnilor ofițeri, după cîte înțeleg eu, acțiunea dumneavoastră are un caracter, ca să spun așa, destul de deschis, v-ați adresat la un număr de oameni importanți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și ceafa. Eleanor încă era o damă bine, plăcută privirii până și la această oră a dimineții, când încă nu se spălase și nu-și făcuse toaletă matinala. Părul ei ondulat, fin, vaporos și vopsit discret, încadra o fată rotundă, bucălata, cu ochi căprui, mari, cu buze senzuale și bărbie fermă. Își păstrase dantură sănătoasă și chipul tineresc. În clipa aceea de afară se auzi motorul unei mașini care viră pe aleea cu pietriș din fața vilei. — Cine-o fi? se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
zăpada cristalină și jucăușă ca un lan de diamante. Se aude fluieratul prelung al vântului. Gerul amar și cumplit a adus cu el zilele babei cele scurte și nopțile vegherii cele lungi. Moș Crivăț suflă cu putere și pișcă obrajii bucălați ai copiilor. Casele dorm sub cușme de nea sclipitoare. La geam au înflorit flori de gheață care zâmbesc trecătorilor. Oamenii zgribuliți se îmbracă cu haine mai groase și mai călduroase. Mamele cântă doine și spun povești copiilor la gura fierbinte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
privesc la frumosul salcâm din medean. Îmi imaginez că este un frumos cireș copt. Deodată, parcă prin vis, adorm. Ajung lângă o casă care seamănă perfect cu cea a lui Ion Creangă, cel mai mare povestitor român. Văd un copil bucălat, îmbrăcat într-un genuncher și ițari. La început am crezut că-i Nică, dar apoi nu prea mai credeam același lucru. Totuși, l-am urmărit pe ascuns. S-a dus la o casă țărănească, să-l ceară pe Ion, vărul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să mențină un front comun. Când ajung în centrul scenei, se înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă, fac un pas în față, pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lăcașuri săpate frumos pentru tocul cu peniță, altele pentru creioane și gumă de șters, de fapt pentru muștele moarte, fluturi, cărăbuși, coropișnițe și greieri. Se mai știe ceva de clasica pereche? El, soldat în permisie, îmbrăcat în soldat, ea, fată bucălată, cu picioarele roșii de epilat cu penseta, cu rochie cloș, întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de strânsă la mijloc, el gesticulând cu dreapta, ea ținând la piept cu ambele mâini o garoafă ofilită de culoare incertă, asemenea gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și a bunătății sale sufletești și pe nesimțite gândurile copilăriei se Îndreptau către Cățălești, mânuța sa grăsuță mângâia duios alunița mare din obrazul admirabilei sale bunicuțe, care Îi lua căpșorul În palme, Îl strângea la piept și-i acoperea obrajii bucălați cu calde sărutări, iar când o lacrimă izvora tainic din ochii pe care Îi ascundea de privirile copilului, Ochenoaia rostea cu un glas plin de jale și iubire, cu un ton inimitabil, sugrumat și plin de durere: -’Muța mamii, ’muța-mamii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]