46 matches
-
de doc, scurți, descolorați de soare, și sandale fără șosete. Are genunchii juliți. îi simt genunchii juliți, undeva în ființa mea. E bronzat ici și colo, cum sunt bronzați băieții, vara, când joacă fotbal pe stradă. Buzunarele pantalonilor îi sunt bucșite cu obiecte băiețești, din care identific o crăcană de praștie. Mi-amintesc senzația praștiei, strânsă în mâna stângă, cu degetele mâinii drepte înmănuncheate ca să tragă de gumă. Trăgeam cu praștia, amândoi, el mult mai bine ca mine, lovea vrabia în
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
cu surprize, ba și franjuri de-ale tale pe deasupra, hm!, de chichiri-michiri... A scrie e o treabă păguboasă, o muncă de zădar, un efort cu fîs și harcea-parcea? Zi-i cum vrei, dar pricepe, omule! că prejudecățile, fantasmagoriile cu poeți bucșiți de micșunele-n bidinele, prozatori tumultuoși, vînjoși (primul, al doilea, al treilea tom etc.), critici infatigabili, eseiști nonstop, mă rog, părerea că "ăștia", adică, scuză-mă, scuză-mă, scriitorii ar fi niște fluieră fluturi divini e fumată pîn'la chiștoc
Fluturii au meserie (Scuză-mă, scuză-mă...) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14674_a_15999]
-
Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Viitor vândut în vorbe și trecut scos la mezat albatros ieșit din ciorbe timp rănit taman la sat Trecut scos iar la mezat și prezent bucșit cu bube îngeri scoși vai la arat ulii dresând doar hulube Prezent burdușit cu bube albatros plutind în ciorbe unde este al meu nume viitor vândut în vorbe Și trecut scos la mezat viața mea moarte la sat Costel Zăgan
LA SAT VEȘNICIA MOARE-N FIECARE ZI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382272_a_383601]
-
cum într-o zi, mergând cu tramvaiul, îl vede pe tovarășu' Perju urcând grăbit, în stația din fața redacției: „Nu voia să-l prindă ora 14 pe drum, ora lui de somn zilnic.” Se caută prin buzunare, deschide tacticos servieta diplomat, bucșită cu pipe, pachețele și cutioare de tutun, dar nu găsește nici un bilet. Atunci înalță capul, își rotește ochii larg, fără a privi pe cineva anume, și spune cu un zâmbet de circumstanță: „Măi, oameni buni! Cine are un bilet pentru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Când intri, simți mirosul plăcut de mangal. Pereții și băncile sunt acoperite de funingine și curând te trezesti și tu la fel. Dogoarea este formidabilă. Sudoarea ți se prelinge pe trup râuri-râuri. — Lăsând dare în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia, cu soldurile lipite unul de celălalt, arătând că niște sălbatici vopsiți în culorile războiului și mirosind ca niște costițe afumate. Erau bărbați și femei laolaltă? — Nu. Finlandezii erau surprinzător de pudibonzi pe tema asta. Nu tocmai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mei, de-a lungul apei Zeletinului, încă de la Ștefan Vidră, primul meu străbun, un boiernaș, doamnă Loredana, nu prea știu despre el, prin toată Răchitoasa de alături, prin Vatra Satului, prin Oprișeștii de Sus și Gunoaia, prin Dealul și Valea Bucșii - până la Podu Turcului - adică pământ, pași, pălmi, cum se zicea odată -, pe acolo pe la noi, moldovenii vechi, se zice că o femeie trebuie să fie albă, grasă și frumoasă, vedeți, trebuie să fie întâi albă, apoi grasă, de-abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dinții, am îngăimat și eu ceva în franceză (nu știam engleza). Ca vârf la toate, doi „pretini”, Gioni Vidoni, cel la care venisem cu gânduri mari, să facem afaceri împreună și Ion Pârgaru șeful agenției economice din Montreal, m-au bucșit cu „șopârle” și la canadieni și la români. Și mai aveam o cocoașe imensă, în 1963 cred, s-a înființat la Ministerul Chimiei un nou department, al Științei și Tehnologiei și regula era că trebuiau trei candidați din care se
MICHELL TURCOTT SECURISTUL CANADIAN de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349154_a_350483]
-
Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei > POEME IN LUMINA SI CULOARE Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 806 din 16 martie 2013 Toate Articolele Autorului MINODORA DOBROVĂȚ BÎZGĂ - pictor, grafician 1951 - S-a născut la 11 ianuarie, Bucșești - Poduri, județul Bacău. 1970 - Absolvă Liceul de Artă ,,Octav Băncilă” din Iași. 1976 - A finalizat studiile artistice la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității Iași. 1976 - 1980 Este membră a Cenaclului ,,Ștefan Dimitrescu” Iași. 1994 - Este membru fondator al grupului
POEME IN LUMINA SI CULOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345281_a_346610]
-
oi cârpi!”); la teatru, nu se dumirește cum de nu curg luminile din policandre. Și iarăși se înnegurează horinceanul dinaintea statuii lui „conu Lascăr”, Lascăr Catargiu, boier din alte vremuri, căruia tare i s-ar plânge de „mișelia” din țară. Bucșit de resentimente, bombănitorul unchiaș, cu toată trena lui de pitoresc, nu e neapărat un erou simpatic. Nuvela Rătăcirea din Stoborăni prevestește romanul Răscoala al lui Liviu Rebreanu. G. Călinescu o consideră chiar „un strălucit izvor”. E o narațiune vie, cu
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
eu aproape cerându-mi scuze. — A, nu! Astea nu sunt bune deloc! Așteaptă să mergi la alea de-afară! Francie s-a tras mai aproape de mine și a continuat să ciripească: —E plin de tipi. Plin! DA e o chestie bucșită de bărbați. Nici unul nu are peste treizeci de ani și toți sunt înnebuniți după îmbrățișări. Poți să alegi. AA nu e nici pe departe la fel de mișto. Sunt prea multe femei și boșorogi. Până atunci, întâlnirile DA nu mă impresionaseră prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zi, dis-de-dimineață. Trezit în cap cu zorile, Bursucul Trei-Coițe năvălește în vizuina Iepurelui Alb și Pufos. Văgăuna aceluia se găsea nu departe de a sa, pitită la poalele unei movilițe încărcate de vegetație arborescentă pitică și de pungi de plasic bucșite cu resturi menajere, în zona mărginașă dinspre bariera Oborului de animale al orașului, pe o parcelă rămasă nedefrișată, dintr-un petic de pădure mai vechi, parcelă brăzdată de șanțuri și de mușuroaie, într-un loc îndeobște numit peiorativ, de către cetățenii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de cutreier muzeistic pe zi. De data asta ne-am lăsat îmbătați de seria Rembrandt și de cei trei sublimi Vermeer de la Rijksmuseum, frumuseți pe care ni le doream sub ochi încă de la 20 de ani, pe când Ioan Alexandru venea bucșit de albume somptuoase la cursurile „Eminescu“, învățându ne rostul umbrei pentru lumină, magia chipului ca icoană și sacralitatea gesturilor domestice, odată cu ardoarea așteptării revelației, subli mul nunții și liniștea dăruirii de sine ca împlinire. Firește că am poposit apoi la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dă într-o curte interioară, pavată cu pietre de râu, care dispare sub frânghii cu rufe colorate. La catul clădirii urcă un păienjeniș de scări exterioare, acoperite cu o șandrama din scândură vopsită în care sunt tăiate gemulețe. În încăperile bucșite de ploșniți veșnic se aud certuri și gălăgie de copii. O mulțime amestecată, ovrei și mahalagii, umplea ulița care, strânsă între vechi zidiri, ocrotea viermătul omenesc. Negustori galițieni ridicaseră de-a lungul ei urâte clădiri galbene, cu scări către foișoarele
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
spre delegat; se privesc; delegatul privește spre familie și Mihai face și el un pas spre delegatul care, însă, îi abandonează punînd rezoluția pe masă; se îndreaptă spre ieșire, apoi se oprește) V-am adus și corespondența... Cutia poștală era bucșită... (lasă un maldăr de plicuri și cîteva ziare; se instalează un moment în care fiecare îl privește pe fiecare) Mihai: Ei, sper că acum ați înțeles ce aveți de făcut. Trebuie să plecați. Așa scrie în rezoluție... Vreți s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
agresiv. De ce credeți că v-am povestit despre acești doi Tarzani ai noștri? Erau vremuri aspre și câinii noștri erau pe măsura vremurilor. Pe atunci oamenii din mahalaua noastră, și cred că nu numai ei, mergeau la moară cu căruța bucșită de saci cu boabe de porumb sau de grîu, măcinau și veneau acasă ușor chercheliți, dar mulțumiți și veseli, făceau datorii la brutărie, măcelărie, pescărie, la prăvăliile de mărunțișuri de tot felul, crâșmele nu făceau excepție, și la salar plăteau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
moșii și strămoșii lor au fost răzeși pomeniți în uricele lui Alexandru cel Bun, Petru Aron și Ștefan cel Mare, cu o viață plină de zguduiri războinice, așa cum arată uricul 1456, octombrie 18, cậnd Ștefan Voievod întărește lui Muranciu satul Bucșești și Cernu, cumpărat cu 68 zloți tătărăști de la Patrașcu-Voievod, unchiul acestuia. Se arată hotarul pậnă la gura Pậrậului Frența în sus, la o dumbravă ce este “în vậrful dealului unde s-a împlinit la fậntậna lui Nanu”. Nu știu de ce
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși de puțin: el se prăvăli pe omătul moale, începând să sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la orizontală, în culcușu-i de voiajor. Sforăind avan, își strivea, în strânsoare de menghine, la piept, maleta-diplomat, bucșită de milioanele de lei vechi, ce-i condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă ochii seci, cu privire tulbure, lipsită de orice pătrundere, Mesalina, pe care copii nemiloși o hărțuiau pe străzi poreclind-o în cor Slănina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
călimări cu cerneală albastră, fluidă, într-însa cu limbi pofticioase să lingă hârtiile dalbe. Tocul cu rezervor de cauciuc mi l-am umplut cu osârdie. Foaia de dictando, ruptă bezmetic dintr-un vechi registru comercial, întinsă-i, pe masa mea bucșită de hărți, și globuri terestre, și sextane, și busole de aur, tolonită-i cu supușenie și evlavie dulce. Cafeaua fierbinte, nealintată de zahăr sau lapte, îmbibată cu mirodenii afrodiziace, izbește statornic în malul ceștii de teracotă. Iar zațul e hărăzit, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
mini-sintezelor și acuratețea încărcăturii de informație. Or s-o facă, sper, specialiștii, deși simplul interes științific, fără a fi dublat de alte mobiluri, mai lumești, nu prea cred că-i de-ajuns pentru a parcurge și comenta sutele de pagini bucșite de erudiție multidisciplinară. Din postura nespecialistului, aș putea, mai întâi, remarca senzația de exhaustivitate ce ți-o lasă Dicționarul pășcănean, ca și impresia generală că, în pofida extinderii și adâncirii investigațiilor, creerul continuă să-și păstreze o bună parte din tradiționala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se făcuse cadou o mașină de lux, pentru apropiatul bacalaureat, pe care-l avea în curând de dat era un mare patron. S-a lansat și îmbogățit după 1989. avea acum o duzină de plăcintării și cofetării. Era un cineva. Bucșit de relații. Câștigase și cea mai grasă dintre licitații activitatea de curățenie, de salubrizare a orașului. El, babacul, a acționat, deopotrivă, atât la poliție, cât și la justiție și a rezolvat totul fiind înarmat cu ... iarba fiarelor, adică, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nr. 44, județul Bistrița-Năsăud. 98. Palade Tiberiu, născut la 25 iulie 1972 în localitatea Moinesti, județul Bacău, România, fiul lui Teodor și Teodora, cu domiciliul actual în Olanda, 3328 CM Dordrecht, Schuilenburg 119, cu ultimul domiciliu din România în satul Bucșești, comuna Poduri, județul Bacău. 99. Lindhl Ioana-Daniela, născută la 1 februarie 1974 în București, România, fiica lui Vasile Constantin și Matilda, cu domiciliul actual în Suedia, 274 31 Skurup, Lavendelvegen 6, cu ultimul domiciliu din România în București, Sos. Olteniței
HOTĂRÂRE nr. 704 din 19 iulie 2001 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135985_a_137314]
-
Bihor, România, fiica lui Kiss Adalbert și Ileana, cu domiciliul actual în Austria, 2870 Aspang-Markt, Shulgasse 13/ A/4, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Oradea, str. Pascal nr. 5, bl. PB71, sc. A, ap. 5, județul Bihor. 94. Bucși Gabriel, născut la 21 februarie 1967 în localitatea Cluj-Napoca, județul Cluj, România, fiul lui Andrei și Ana, cu domiciliul actual în Austria, 8652 Kindberg, Eisengasse 7/14, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Cluj-Napoca, str. Azuga nr. 5, ap.
HOTĂRÂRE nr. 1.026 din 19 septembrie 2002 privind aprobarea renunţării la cetă��enia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144727_a_146056]
-
februarie 1967 în localitatea Cluj-Napoca, județul Cluj, România, fiul lui Andrei și Ana, cu domiciliul actual în Austria, 8652 Kindberg, Eisengasse 7/14, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Cluj-Napoca, str. Azuga nr. 5, ap. 25, județul Cluj. 95. Bucși Marinela, născută la 26 septembrie 1976 în localitatea Turda, județul Cluj, România, fiica lui Socea Alexandru și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 8652 Kindberg, Eisengasse 7/14, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Valea Florilor, Str. Principala nr.
HOTĂRÂRE nr. 1.026 din 19 septembrie 2002 privind aprobarea renunţării la cetă��enia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144727_a_146056]
-
în spatele geamului de cristal, în spațiul aproape obscur, farmaciștii țin captiv câte un suflet de om; da, așa credeam și asta ne speria atât de tare, încât doar din ochi îndrăzneam să comunicăm această grozăvie. De aceea, cu toate că farmaciile erau bucșite de tuburi și sticluțe colorate, nu prea îndrăzneam să ne ducem la farmacie. Astăzi nu mai cred în această poveste. Am pierdut candoarea, dar nu am nici curajul de a ajunge la gradul necesar de obtuzitate. Poate că în vechile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spunea „moș Tăutu”. În penuria de specialiști de după război, acest învățător a ajuns profesor la Liceul Național fiind totodată director de internat. Cariera și-a încheiat-o ca îndrumător la Casa pionierilor. Simple, înfățișarea și intelectul lui Dumitru Tăutu erau bucșite de-o moralitate ghidată de tot felul de principii. La fel de otova, acestea priveau comportamentul semenilor săi: lui moș Tăutu nu-i plăceau vorbele triviale și nici scuipatul pe jos; elevii trebuiau să fie ordonați și să aibă șervețele de hârtie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]