39 matches
-
nimerit în fața unui carton pe care cineva mâzgălise cu un marker: Am intrat mai mult intrigat de obrăznicia librarului care mâzgălise cartonul. Privită de afară, “librăria” era un simplu depozit ticsit cu cărți, cu nimic mai special decât hruba unui buchinist din Paris sau din București. Prima pisică, pe care am găsit-o torcând la intrare, am luat-o că pe o stridenta scenografica. Urma să apară și altele. Cărțile erau aranjate într-o dezordine atent studiată, secțiunile nu erau clar
Carte la Venezia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83039_a_84364]
-
a-ți da seama că argentinianul nu e departe de adevăr. În lungile mele peripluri prin anticariate - un mai vechi viciu al meu - mi-am dat seama că se poate face un fel de top al prezențelor autorilor pe rafturile buchiniștilor și că acest nevinovat calcul poate fi un posibil barometru al preferințelor cititorilor, al politicilor editoriale dintr-o anume perioadă sau al schimbărilor de canon. Astfel, trei motive explică, în primul rând, numărul ridicat din anticariate al unor cărți sau
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]
-
spune că nu se găsesc - din varii motive - aproape deloc: Agopian, Bacovia, Blecher, Brumaru, Cărtărescu, Livius Ciocârlie, Cosașu, Crohmălniceanu, Dimov, Doinaș, Foarță, Negrici, Nichita Stănescu, Mircea Martin, Virgil Mazilescu, prozatorii târgovișteni... N-am luat în calcul speculanții care-și zic buchiniști, adică aceia care vând cărțile (pe stradă sau în dughene) cu prețuri ce întrec cu mult prețurile noilor apariții din librării și unde, evident, oferta este selectă și redusă. O carte intresantă de prin anii ’50 peste care am dat
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]
-
artistică și redacțiile, cele două spații care acționau asemenea unor fermenți ai creației literare. În schimb, vizitam cu regularitate asiduă anticarii de la Vama Poștei, un microcosmos pe malul Dâmboviței de altădată, mai modest, dar asemănător ca farmec cu acela al buchiniștilor de pe Sena”. Acea lume literară evocată totuși cu retrospectiv fior era dominată de așa-numita „generație a războiului”, asupra căreia s-a oprit frecvent în interviurile d-sale. Componenții săi: Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Ioanichie Olteanu, Ion Caraion
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
cu buzunarele pline cu știri decupate, ca la arhiva ambulantă a unui muzeu al perisabilului, peste ce dau la pag. 108!? Cititorul anterior al cărții, poate chiar ultimul proprietar al ei, înainte de a o culege eu din vraful prăfuit al buchinistului, își lăsase notate părerile cu creionul pe marginea cărții. De la acea pagină, lectura s-a complicat plăcut. Ca într-un roman postmodern, îl citeam pe Cosașu urmărind în paralel reacțiile cititorului anonim și, la rîndul meu, îmi scoteam fraze din
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
nimic pentru a-și satisface poftele sexuale. În numai câteva zeci de pagini, multe dintre ele pedepsite și astăzi de legea penală. Dar ceea ce m-a șocat în ediția pe care mi-am cumpărat-o în anii liceului, de la un buchinist, nu au fost partidele de sex în sine, ci limbajul folosit de traducător pentru a le descrie. În loc să-mi inducă excitație sau repulsie, atunci când traducătorul pomenea de „ștromeleagul” prințului Mony sau de „fofoloanca” vreuneia dintre partenerele sale. Volumul era, de
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
Dragoș Bucurenci În liceu și în facultate, făcusem poteca prin fața buchiniștilor de la Universitate. Cumpărăm tot ce mi se părea “esențial” și credeam că voi avea cândva vreme să citesc. Aveam un plan de “lecturi obligatorii”, inspirat de referințele erudite ale eseiștilor români în vogă la acea vreme. În paranteză fie spus
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]
-
la noi, toate aceste revelații pot părea chestiuni banale, dar vă asigur că în urmă cu mai bine de douăzeci de ani lucrurile stăteau cu totul altfel pentru români), comorile aflate la îndemână în biblioteci, în librării și pe rafturile buchiniștilor, șansa de a putea da oricând o fugă pentru a vedea Gioconda sau tablourile lui Van Gogh, spectacolele intrate în istorie, în distribuții de vis, au fost tot atâtea porți deschise gândului către o normalitate la care, în perioada comunistă
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
Gallery înseamnă arhitectură, artă și... magnet pentru turiști; un spțiu expozițional neconvențional, reconfigurabil și multifuncțional O stradă fără nume e un loc fără identitate. O pată albă pe harta burgului, în chiar inima lui. Un spațiu locuit doar de-un buchinist și de poveștile din cărți. O simplă idee ar putea schimba strada fără nume în punct-magnet pentru artiști, investitori și turiști. Ideea aparține grupului Tripleheaded și Fundației FORMAT, are aprobarea Consiliului Local, binecuvântarea arhitectului-șef și chiar un nume: Light
Agenda2004-27-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282597_a_283926]
-
pe care se va construi Light Box Gallery, este o stradă îngustă, necirculată. Are aproape patruzeci de metri lungime și șapte metri lățime. Din când în când, e folosită ca loc de parcare. În capătul dinspre linia de tramvai, un „buchinist“ își vinde cărțile. El e, în fapt, primul, singurul, locuitor/stăpânitor diurn al străzii. Light Box Gallery nu-i va încurca activitatea. Ba dimpotrivă, obiectul neconvențional ce urmează a fi construit în spatele rafturilor stradale cu cărți ar putea să-i
Agenda2004-27-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282597_a_283926]
-
pictate de maeștrii europeni, la mâinile, gâturile și piepții impunătoarelor personaje regi, regine, duci, ducese... Așa era! Felicitări, Clody, pentru ideea genială! După atâta pioșenie și cultură, se gândi să se "oxigeneze" puțin, bătând câteva zile cheiurile Senei populate de buchiniști, în căutare de rarități. Avu noroc să găsească un exemplar din prima ediție a Istoriei literaturii lui Călinescu și două volume frumos legate din Panait Istrati. Mai găsi și un disc cu Maria Tănase. Sărbători achizițiile cu un "beaujolais", "molanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
merg la sigur! Ieșind din Rue de la Huchette și ajungînd pe cheiul Senei, unde sînt buchiniștii, am întins pasul de-a lungul tonetelor cu cărți. Ați citit "Saludos". Totul pornește de la o carte pe care naratorul o cumpărase de la acești buchiniști. "Eseuri" de Montaigne. O ținea pe masă, în bistrou, cînd a apărut - necunoscutul, atunci - Sey Mondy. Acum, după ani, eram la fața locului. Treceam prin dreptul tarabelor pline cu cărți fără să mă opresc. Apoi am rămas locului în fața uneia
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
doar puțin mai încolo, la parterul hanului Șerban- Vodă. O altă librărie cu ștaif era Alcalay, care se găsea, la sfârșit de secol XIX, la parterul Grand Hôtel du Boulevard. Alcalay era ceva mai tânăr decât Socec și începuse ca buchinist. Și librăria Alcalay îi supraviețuiește fondatorului ei, care se stinge în 1920. E locul unde se oprește Lovinescu și unde, de altfel, își publică opera. De dragul picanteriei, o ultimă potrivire, în această poveste cu destule coincidențe. Legătura dintre cele două
Librării de altădată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5185_a_6510]
-
Mircea Lăzăroniu Capitală europeană cu pretenții, Bucureștiul a dus pînă de curînd lipsa unei librării de carte franceză, dar s-a salvat parțial prin anticariate și tarabele buchiniștilor, adăpost pentru nenumărate volume demne de tot interesul în limba cîndva cunoscută de orice român cultivat. Din spectacolul miilor de titluri, nu este greu să reconstitui cu nostalgie portretul unei pături rafinate a societății, pentru care lumina venea de la Paris
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
Vinci”, au oscilat între „Îngeri și demoni”, au zâmbit în fața unor „Comédii la porțile Orientului” și, „Singur(i) sub duș”, s-au întrebat „De ce iubim femeile”. Timișorenii nu și-au pierdut gustul pentru cartea scrisă, asaltul librăriilor și al tarabelor buchiniștilor reintroducând în acest an termenul de best-seller. Acum aproape două decenii, timișorenii care traversau Piața Operei asistau contrariați la o imagine ciudată nu prin ea însăși - coada la carne, lapte și, în general, la orice, fiind de ani buni de
Agenda2005-48-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284433_a_285762]
-
zi. Ora 7. La Motte Picquet metrou → Plaçe de la Concorde → Orangeria în dreapta intrării în Grădina Tuilleries (uriașul ansamblu al Nimfelor lui Monet + alte 144 de pânze semnate de Renoir, Modigliani, Fragonard, Cézanne, Matisse, Derain, Picasso... din colecția Walter-Guillaume) → Cheiul Tournelle (buchiniști; ilustrate vechi)→ Podul Concordiei → Adunarea Națională - Camera Deputaților → Quai d’Orsay (gara fluvială) → Podul Alexandre III (privire spre Domul Invalizilor ș.a.) → Biserica Americană → La Tour Eiffel (ultimele cumpărături)→ Hotel. Ora 13. Bagaje. La Motte Picquet, metrou cu schimbare la Cluny-La
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
Nu știam dacă epitetul se potrivea, dar patul meu mi se părea suficient de fastuos, după cum fastuos era și tot ce Îmi dădea posibilitatea să fac, nu În pat, ci În spatele lui... Devenisem onanist așa cum cineva devine pianist, ebenist sau buchinist, din vocație, din gust, din nevoia de a exercita o meserie sau de a prelua succesiunea tatălui, deși nu s-a citit niciodată pe hîrtia cu antetul unei firme: „Onaniști din tată-n fiu“. Eram În stare să apreciez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ridicolă. Preț de câteva secunde, strângându-i mâna, Își spuse că momentele pe care le trăia erau de un ordin superior; apoi Își spuse că e foarte obosit; apoi se Întoarse și o luă de-a lungul cheiului, pe lângă tarabele buchiniștilor. Timp de un minut-două, Djerzinski Îl privi pe omul care se depărta În lumina asfințitului. 2 A doua zi seara, cină la Annabelle și Îi explică foarte clar, sintetic și precis, de ce trebuia să plece În Irlanda. Pentru el, programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
încît în fiecare clipă privirile noastre să poată aluneca pe parcursul lui Victor, pe ceea ce văzuse el și ne împărtășea cu atît generozitate și nouă. Moment de meditație pe plajele de debarcare din Normandia... Traseu renascentist pe Valea Loarei... Vizită la buchiniști pe cheiurile Senei... Uluitor este faptul că Victor nu se repeta, formula aceste rînduri fără emfază, dar cu un spirit metodic, marele mesaj transmis de el constînd în dorința sa de a ne avea continuu cu el, de a ne
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
văzând cum alții din generația lui se aranjau, fără meritele sale. Smărăndache ar fi gustat îndeosebi un loc în diplomație, fie măcar ca simplu atașat de presă, spre a se putea plimba în străinătate, ca să "flaneze", cum zicea el, "pe la buchiniști". Nu-și putea imagina că Pomponescu, așa de familiar cu el, mai ales în ultima vreme, putea sa-l ignoreze. Toată lumea considera pe Smărăndache ca și plecat. Cu toate astea, Pomponescu nu făcu nici o aluzie și nu trădă nici o dispoziție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
registrul comerțului 65. 2.2. Comerciantul persoană fizică Comercianții persoane fizice, cei adevărați, în sensul clasic al noțiunii sunt puțini pe piață și insignifianți ca cifră de afaceri. Avem în vedere pe cei care lucrează în întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, buchiniști, micii comercianți din piețele agroalimentare, agenții de valori mobiliare sau brokerii de asigurări care lucrează în mod independent. 2.2.1. Aspecte generale privind comerciantul persoană fizică Sediul materiei îl constituie, așa cum deja am văzut, dispozițiile art. 1 art. 2
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
greu... Sandu vrea să demonstreze că nu pierde timpul degeaba În fața televizorului, iar prietenii au o rămășiță de respect În priviri. Aznavur, artiști, luvru, mona lisa, sena, pictori, buciniști... Eeee, sena, fraților... Gicu nu se lasă nici el mai prejos - buchiniști, Sandule, buchiniști, scuze că te contrazic, din ce-ai zis tu iese altceva... Sandu nu-l bagă În seamă, dă din mână În semn că tot aia e. Și cum stăteam eu așa, benoclându-mă pe antena a treia, hop și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vrea să demonstreze că nu pierde timpul degeaba În fața televizorului, iar prietenii au o rămășiță de respect În priviri. Aznavur, artiști, luvru, mona lisa, sena, pictori, buciniști... Eeee, sena, fraților... Gicu nu se lasă nici el mai prejos - buchiniști, Sandule, buchiniști, scuze că te contrazic, din ce-ai zis tu iese altceva... Sandu nu-l bagă În seamă, dă din mână În semn că tot aia e. Și cum stăteam eu așa, benoclându-mă pe antena a treia, hop și madam Udrea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
altă navă, cu ajutorul unui cablu“. În română, termenul a fost împrumutat relativ recent din fr. amarrer; prima sa atestare este în DEX. În franceză însă, a fost împrumutat, în secolul 13, din olandeză, unde aanmar(r)en însemna „a lega“. Buchinist este, în română, un franțuzism de dată recentă; apare abia în DEX2. Fr. bouquiniste, care apare la 1752 (DL și DR: 1723) cu sensul de „vânzător de cărți vechi, anticar“, este un derivat de la bouquin „carte veche“, cuvânt împrumutat de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ci cum se fac un romancier și un cititor deopotrivă, cu roluri interschimbabile, și anume tribulațiile lui U. Jugo de la Raza (nume sub care, potrivit chiar explicațiilor lui Unamuno, se ascunde însuși autorul): acesta, rătăcind prin fața șirului de tarabe ale buchiniștilor de pe cheiurile Senei, găsește o carte care, de la început, îi oferă un avertisment fatidic și înspăimântător: cine o va citi va muri odată cu ultimul ei cuvânt. Cum să continue și cum să-l scoată pe eroul său din această provocare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]