39 matches
-
zi. Ora 7. La Motte Picquet metrou → Plaçe de la Concorde → Orangeria în dreapta intrării în Grădina Tuilleries (uriașul ansamblu al Nimfelor lui Monet + alte 144 de pânze semnate de Renoir, Modigliani, Fragonard, Cézanne, Matisse, Derain, Picasso... din colecția Walter-Guillaume) → Cheiul Tournelle (buchiniști; ilustrate vechi)→ Podul Concordiei → Adunarea Națională - Camera Deputaților → Quai d’Orsay (gara fluvială) → Podul Alexandre III (privire spre Domul Invalizilor ș.a.) → Biserica Americană → La Tour Eiffel (ultimele cumpărături)→ Hotel. Ora 13. Bagaje. La Motte Picquet, metrou cu schimbare la Cluny-La
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Fost_am_la_paris_5_zile_si_4_jumatati_de_noapte.html [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
nimerit în fața unui carton pe care cineva mâzgălise cu un marker: Am intrat mai mult intrigat de obrăznicia librarului care mâzgălise cartonul. Privită de afară, “librăria” era un simplu depozit ticsit cu cărți, cu nimic mai special decât hruba unui buchinist din Paris sau din București. Prima pisică, pe care am găsit-o torcând la intrare, am luat-o că pe o stridenta scenografica. Urma să apară și altele. Cărțile erau aranjate într-o dezordine atent studiată, secțiunile nu erau clar
Carte la Venezia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83039_a_84364]
-
Dragoș Bucurenci În liceu și în facultate, făcusem poteca prin fața buchiniștilor de la Universitate. Cumpărăm tot ce mi se părea “esențial” și credeam că voi avea cândva vreme să citesc. Aveam un plan de “lecturi obligatorii”, inspirat de referințele erudite ale eseiștilor români în vogă la acea vreme. În paranteză fie spus
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]
-
nimic pentru a-și satisface poftele sexuale. În numai câteva zeci de pagini, multe dintre ele pedepsite și astăzi de legea penală. Dar ceea ce m-a șocat în ediția pe care mi-am cumpărat-o în anii liceului, de la un buchinist, nu au fost partidele de sex în sine, ci limbajul folosit de traducător pentru a le descrie. În loc să-mi inducă excitație sau repulsie, atunci când traducătorul pomenea de „ștromeleagul” prințului Mony sau de „fofoloanca” vreuneia dintre partenerele sale. Volumul era, de
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
sora sa mai mică, "Île Saint-Louis", care este ocupată de edificii construite în secolul XVII și XVIII. Caracteristicile majore ale Parisului sunt cheiurile străjuite de copaci de-a lungul Senei - în special malul stâng cu vânzătorii ambulanți de cărți (faimoșii "buchiniști"), podurile istorice care traversează Sena, celebrele bulevarde precum "Champs-Élysées" precum și numeroase alte clădiri și monumente reprezentative, dintre care multe sunt înscrise în Patrimoniul Umanității stabilit de UNESCO. Parisul a fost ocupat de un trib galic până când au ajuns aici romanii
Paris () [Corola-website/Science/296639_a_297968]
-
continuat îndeletnicirea tatălui lor, după înființarea Tipografiei Buciumului Român în anul 1850. Apoi, la rândul lor, fiii lui Ihil Șaraga, Samoil Șaraga (1857-1906), Elias Șaraga (1859-1939), și Aizic Șaraga (1871- ?), au urmat această profesiune. Elias Șaraga a început meseria ca buchinist - vânzător de cărți în iarmaroace și pe străzi - așezând o măsuță într-o boltă din dughenile Pașcanu, unde aduna vechi manuscrise, tipărituri și timbre. Librarii Șaraga colindau târgurile și iarmaroacele pentru a vinde cărți de literatură populară, înființând în anul
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
registrul comerțului 65. 2.2. Comerciantul persoană fizică Comercianții persoane fizice, cei adevărați, în sensul clasic al noțiunii sunt puțini pe piață și insignifianți ca cifră de afaceri. Avem în vedere pe cei care lucrează în întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, buchiniști, micii comercianți din piețele agroalimentare, agenții de valori mobiliare sau brokerii de asigurări care lucrează în mod independent. 2.2.1. Aspecte generale privind comerciantul persoană fizică Sediul materiei îl constituie, așa cum deja am văzut, dispozițiile art. 1 art. 2
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
Târgurile de carte sunt pline de ciudați. Pe unii îi îmbată mirosul hârtiei tipărite, îi hipnotizează frumusețea coperților, iar sentimentul că sunt și ei de-acolo, din lumea cărților, îi ține în viață. La cum arată aceștia când mișună prin preajma buchiniștilor pe la lansări și prin biblioteci, nici nu poți să bănuiești alt motiv decât credința tainică, însemnată de viciu, că s-au dedicat unei cauze care va aduce cândva și răsplata. Poate că scriu și ei cărți. Poate că au și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îți este adus volumul ce te interesează. Începe apoi târguiala și vânzătorii, cărțile, arborii bătrâni, soarele generos, răcoarea apelor portului, mirosurile îmbietoare de la terasele restaurantelor din apropiere și muzica orchestrelor, creează o atmosfera de boemie care concurează pe cea a buchiniștilor de pe malurile Senei. Făcându-mi "rondul" prin zonă, unde deja eram cunoscut ca un cumpărător avizat, care avea avantajul în fața vânzătorilor de a vorbi spaniola, dar și dezavantajul de a se tocmi "la sânge" nu de dragul prețurilor ci de dragul tocmelii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în port ca să trimit sau să primesc corespondență. Ars amatoria La drept vorbind, nici măcar acum și nici aici nu cred că sunt complet liber; încă sunt condiționat negativ de scrierile mele. De curând, Aia a cumpărat Ars amatoria de la un buchinist grec din port și de fiecare dată, când citește câte un fragment din ea, se preface că-mi cere explicații cu privire la practicile iubirii libertine. Pe de altă parte, îmi spune că toate astea sunt firești, că le știe oricine, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai degrabă „flegmatici” - dacă acceptăm cele patru mari categorii temperamentale, strict teoretice, iar „fantaștii”, adepții acelei tabula rasa, sunt „sangvinii”, uneori chiar „sangvino-colericii”. (În splendida carte a lui C.G. Jung, Tipurile psihologice - pe care am descoperit-o Încântat la un buchinist pe malurile Senei când, În anii ’82-’83, tot acolo, la Paris, Încercam să „tratez” cazul unui erou, Castor Ionescu, care vrea să-și „educe”, să-și tempereze firea sangvino-colerică Într-una flegmatică -, autorul, preocupat de „misterele” temperamentelor umane (despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe rue de Seine, zona celebră, intelectuală, universitară și artistică a capitalei, Sorbona, Panteonul, Medicina, le Jardin de Luxembourg, la doi pași de apartamentul mansardat al lui Cioran și de teatrul național francez, Odeonul, de malul Senei și de pitoreștii buchiniști etc. Dar am locuit și pe rive droite, În al VIII-lea, la doi pași numai de Champs-Élisées, celebra arteră unde ani la rând Îmi făceam cumpărăturile la un mare Monoprix, dar pe care nu am iubit-o niciodată pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Limba japoneză îmi sună la fel: ritm sacadat, scurt, icnit. După ce ghidul își încheie prezentarea, turiștii japonezi se filmează și se fotografiază, pe rând, lângă statuia frumoasei... VITALIE CIOBANU: Pe rive gauche, asiști la un adevărat spectacol înfățișat de tarabele buchiniștilor - faimosul trib parizian al traficanților de bunuri simbolice, cărora îți este peste putință să nu le faci hatârul dacă treci pe acolo. Au de toate sub umbrarele lor ponosite: gravuri medievale și contemporane, cărți rare, obiecte de artă, curiozități numismatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rituri și protestanți de de diferite denumiri să fie ferment de unitate și de concordie în interiorul patriei voastre și în însuși continentul european (CORV: 281). În contextele în care antecedent este pronumele nedefinit tot, ce este unica opțiune: Pe taraba buchinistului constănțean găsești absolut tot ce te interesează în materie de beletristică sau carte tehnică (Rlib, 6.VIII.2002) Puteți să căutați peste tot, ce vreți dumneavoastră, tot ce vreți, zic, dar mașina nu. (IVLRA: 58). De asemenea, ce este preferat
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
doar puțin mai încolo, la parterul hanului Șerban- Vodă. O altă librărie cu ștaif era Alcalay, care se găsea, la sfârșit de secol XIX, la parterul Grand Hôtel du Boulevard. Alcalay era ceva mai tânăr decât Socec și începuse ca buchinist. Și librăria Alcalay îi supraviețuiește fondatorului ei, care se stinge în 1920. E locul unde se oprește Lovinescu și unde, de altfel, își publică opera. De dragul picanteriei, o ultimă potrivire, în această poveste cu destule coincidențe. Legătura dintre cele două
Librării de altădată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5185_a_6510]
-
Gallery înseamnă arhitectură, artă și... magnet pentru turiști; un spțiu expozițional neconvențional, reconfigurabil și multifuncțional O stradă fără nume e un loc fără identitate. O pată albă pe harta burgului, în chiar inima lui. Un spațiu locuit doar de-un buchinist și de poveștile din cărți. O simplă idee ar putea schimba strada fără nume în punct-magnet pentru artiști, investitori și turiști. Ideea aparține grupului Tripleheaded și Fundației FORMAT, are aprobarea Consiliului Local, binecuvântarea arhitectului-șef și chiar un nume: Light
Agenda2004-27-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282597_a_283926]
-
pe care se va construi Light Box Gallery, este o stradă îngustă, necirculată. Are aproape patruzeci de metri lungime și șapte metri lățime. Din când în când, e folosită ca loc de parcare. În capătul dinspre linia de tramvai, un „buchinist“ își vinde cărțile. El e, în fapt, primul, singurul, locuitor/stăpânitor diurn al străzii. Light Box Gallery nu-i va încurca activitatea. Ba dimpotrivă, obiectul neconvențional ce urmează a fi construit în spatele rafturilor stradale cu cărți ar putea să-i
Agenda2004-27-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282597_a_283926]
-
artistică și redacțiile, cele două spații care acționau asemenea unor fermenți ai creației literare. În schimb, vizitam cu regularitate asiduă anticarii de la Vama Poștei, un microcosmos pe malul Dâmboviței de altădată, mai modest, dar asemănător ca farmec cu acela al buchiniștilor de pe Sena”. Acea lume literară evocată totuși cu retrospectiv fior era dominată de așa-numita „generație a războiului”, asupra căreia s-a oprit frecvent în interviurile d-sale. Componenții săi: Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Ioanichie Olteanu, Ion Caraion
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Mircea Lăzăroniu Capitală europeană cu pretenții, Bucureștiul a dus pînă de curînd lipsa unei librării de carte franceză, dar s-a salvat parțial prin anticariate și tarabele buchiniștilor, adăpost pentru nenumărate volume demne de tot interesul în limba cîndva cunoscută de orice român cultivat. Din spectacolul miilor de titluri, nu este greu să reconstitui cu nostalgie portretul unei pături rafinate a societății, pentru care lumina venea de la Paris
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
cu buzunarele pline cu știri decupate, ca la arhiva ambulantă a unui muzeu al perisabilului, peste ce dau la pag. 108!? Cititorul anterior al cărții, poate chiar ultimul proprietar al ei, înainte de a o culege eu din vraful prăfuit al buchinistului, își lăsase notate părerile cu creionul pe marginea cărții. De la acea pagină, lectura s-a complicat plăcut. Ca într-un roman postmodern, îl citeam pe Cosașu urmărind în paralel reacțiile cititorului anonim și, la rîndul meu, îmi scoteam fraze din
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
Vinci”, au oscilat între „Îngeri și demoni”, au zâmbit în fața unor „Comédii la porțile Orientului” și, „Singur(i) sub duș”, s-au întrebat „De ce iubim femeile”. Timișorenii nu și-au pierdut gustul pentru cartea scrisă, asaltul librăriilor și al tarabelor buchiniștilor reintroducând în acest an termenul de best-seller. Acum aproape două decenii, timișorenii care traversau Piața Operei asistau contrariați la o imagine ciudată nu prin ea însăși - coada la carne, lapte și, în general, la orice, fiind de ani buni de
Agenda2005-48-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284433_a_285762]
-
merg la sigur! Ieșind din Rue de la Huchette și ajungînd pe cheiul Senei, unde sînt buchiniștii, am întins pasul de-a lungul tonetelor cu cărți. Ați citit "Saludos". Totul pornește de la o carte pe care naratorul o cumpărase de la acești buchiniști. "Eseuri" de Montaigne. O ținea pe masă, în bistrou, cînd a apărut - necunoscutul, atunci - Sey Mondy. Acum, după ani, eram la fața locului. Treceam prin dreptul tarabelor pline cu cărți fără să mă opresc. Apoi am rămas locului în fața uneia
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
Rodica Bin Vara anului 1949... Diet Kloos, o tînără olandeză studentă la Conservatorul Regal din Haga își petrece la Paris vacanța împreună cu o prietenă. Traseul turistic tradițional le poartă pe cele două călătoare pe malurile Senei unde cumpără de la buchiniști o carte pentru copii, după care se așează la o masă, pe terasa cafenelei „Dupont” din Saint Germain de Près. Diet scapă proaspăt achiziționatul volum pe jos. Un tînăr de la masa vecină se grăbește să-l ridice și să-l
Paul Celan și tînara olandeză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14341_a_15666]
-
la noi, toate aceste revelații pot părea chestiuni banale, dar vă asigur că în urmă cu mai bine de douăzeci de ani lucrurile stăteau cu totul altfel pentru români), comorile aflate la îndemână în biblioteci, în librării și pe rafturile buchiniștilor, șansa de a putea da oricând o fugă pentru a vedea Gioconda sau tablourile lui Van Gogh, spectacolele intrate în istorie, în distribuții de vis, au fost tot atâtea porți deschise gândului către o normalitate la care, în perioada comunistă
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
a-ți da seama că argentinianul nu e departe de adevăr. În lungile mele peripluri prin anticariate - un mai vechi viciu al meu - mi-am dat seama că se poate face un fel de top al prezențelor autorilor pe rafturile buchiniștilor și că acest nevinovat calcul poate fi un posibil barometru al preferințelor cititorilor, al politicilor editoriale dintr-o anume perioadă sau al schimbărilor de canon. Astfel, trei motive explică, în primul rând, numărul ridicat din anticariate al unor cărți sau
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]