142 matches
-
și mateloții se masturbau în timp ce lingeau păsăricile fetelor goale, lăsate pe vine deasupra lor. Sub mesele din fața sălii, ce dădeau spre podiumul imens al orchestrei, erau gagici care o luau la cioc. Un tip costumat în Satana îi dădea la buci unei umflate întinse pe o saltea. Alături stătea un măgăruș cu coarne de drac din catifea roșie prinse de urechi, care mânca fân dintr-un castron așezat pe podea. În dreapta scenei un gringo în frac fredona la microfon: — Roseanne, bogata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cureaua din cataramă. Își lăsă nădragii să alunece armonică pe ciment. Meșteri cu briciul cu care bărbierise și urechea Ierbii Fiarelor, la găitanele ce aveau un sistem complicat de petrecere pe sub bijuterie. Retezând legăturile, Genel își trase înapoi pantalonii peste buci, strîngîndu-și cureaua până la refuz, cât mai jos pe șolduri, pentru a nu-i aluneca slipul roșu, de atlaz, pe drum. De data aceasta, îndepărtat fiind de obiectele metalice, pendulul se porni să alerge pe suprafața hărții voios ca un caniș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descântată în față. Ședea liniștit și insensibil în șezut, ca un oligofren al Sanatoriului "Mociornița", mătura, cu privirile sale tâmpe, carosabilul și nu înțelegea cum de nu se poate descleia din patul acesta de boală, să-și sfâșie pijamalele de pe buci și, doar în nădragii de uniformă de liceu și într-o geacă, să-și croiască pârtie prin fundul gospodăriilor de pe lângă Șoseaua Olteniței și să răzbească neobservat până către străduța binecuvântată Radu Calomfirescu, peste care parcă mai picase o dată (era vis
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi spus, știam că nu o pot scoate dintr-ale ei. Era docilă, supusă, urmând un drum trasat întotdeauna de alții. — Ai să ajungi inspectoare-șefă, i-am spus cu năduf. Poate chiar ministereasă, dacă-ți pune Ceaușescu mâna pe buci. Credeam în vremea aceea că Ceaușescu trebuia să fie curvar, să aleagă întruna femeile pe care le-ar fi procurat aparatul de partid instruit special pentru așa ceva și multe alte bazaconii din astea. Credeam că-l imită pe Carol II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de toate zidurile scorojite iadul e ferecat raiul are flori de hîrtie oare ajunge să-ți oprești bicicleta cînd trece o căruță pe lîngă tine ca să fii un sfînt ajunge pălăria aruncată În praf și piciorul acela lovindu-te Între buci cu o deosebită condescendență pietricele În pantofi ca dinții de viperă una mai ascuțită decît alta bei ceaiuri de ghimpe Îți cresc ghimpi În tălpi și În palme ești un martir obligat afrontul de a nu-ți putea alege singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vrăjit de lumina moale a răsăritului, răcorit de aerul dimineții. M-am Întors În cele din urmă Înăuntru, nu era În prima cameră, am găsit-o În dormitor, dormind cu poalele În cap și cu tanga la vedere, Între niște buci imaculate. Nu știam ce să fac, eram poticnit, am tot admirat-o vreme de câteva minute. Dar știam că trebuie să fac ceva: i-am dat chiloții jos, i-am strecurat o mână Între picioare, i-am adulmecat pulpele, fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
direct nepoți până se uită o așa tigroaică la tine. - Ia da-ți-vă, bă, la o parte, să văd și eu sclava, să-i arăt un mascul teroare, râgâie Baronul. Da, mă, e sclavă de sclavă! Hei, blonda, ce buci, ăăă, ce blugi trăsnet ai! Crezi că ne încap pe amândoi? Blonda privește mirată spre gaura din care se zgâiesc la ea hălcile de carne transpirată. Nu se sperie. Vine mai aproape și-l privește pe Baronul între ochi: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aduci aminte cum zicea Victor că făceai tu chiftelele? - Hai nu fi nebun, nebunule! rânjește tanti Cucu. - Cică: nevastă-mea scoate chiflele pe bandă: face grămăjoarele de carne tocată, le tăvălește în făină, le aruncă-n sus, le prinde-ntre buci, le strânge și de acolo, pac, în tigaie. - Hă hă hă! - Bun bărbat! Atâta că mă cam chelfănea la beție, da’-n rest pâinea lui Dumnezeu. A meritat să mă scol douăj de ani să apretez și să calc perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au expediat-o la București. Acolo l-a cunoscut pe Victor ospătaru’, mare proprietar de cocioabă din paiantă pe Muzicuței nr. 2. Pe ăsta l-a ținut împărătește toată viața, cu perdele apretate și chiftele în sos, rotunde ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nește În adeveriu giocuri cu cuvintele ca cu bărbații de-a giur Împregiuriul. Înfuriată pe Buduca c-a apucat el o poiată „cu fruntea Înaltă și frumoasă” s-o beștelească pă prin gazetă, Îi zice dela obraz bucă-n sus, buci În jos, dară giaba Își zguduie dicționaru’ de limbă frumoasă cinste cui te-a scris, că văz că Florica nu știe că „bucă” chiară Înseamnă cuvânt frumos, cari desemnează aceia parte a trupului omenesc mult Îndrăgită de poiatici și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o dorință arzătoare s-o iei la goană și s-o părăsești. Acum ea ți se pare așa cum spun ceilalți, o infirmă, o handicapată. Dar prietenul tău Dermott spune că e normal să te simți așa după ce ai dat la buci. Substanțele chimice din tine s-au consumat și le ia o vreme să se formeze la loc. Și totuși În nici un caz n-ai fugi vreodată fiindcă ea e beteagă. Crezi că o iubești. Stai treaz noaptea și nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-o? L-o fi dorit pe el? Ea să-l fi vrut pe ăsta? Nu. Niciodată. Cum de a crescut sămînța nemernicului ăsta Înăuntrul ei din cauza unei biserici cretine și de rahat, condusă de puțoi care nici măcar nu dau la buci? Sau oricum nar trebi să dea. E Împotriva reglementărilor. E Împotriva reglementărilor ca un prizonier din categoria asta să fie lăsat singur cu un ofițer, ca să nu mai vorbim de un polițist În vizită, dar gardianul era un tovarăș de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de umor, valorificînd comicul de situație (în fapt, comic de caracter), de la televizor: Uite-te pe "7" și, alternativ, pe Tele Next. Pe Tele Next, Turcitu își exprima energic mîndria de-a fi contemporan cu Bush (pronunțat, din cauza protezei delabrate, Buci) și cu "vizita istorică". Reporterioasa avea pălărie de sudistă. "Supremația modelului american e netă". Tot n(i)etă era supremația modelului sovietic. Și, cum lui Turcitu îi mai scăpa sensul cîte unui cuvînt, s-a trezit spunînd: "Pentru mine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
comunismul românesc e un amestec de Caragiale cu Stalin. Parcă numai comunismul. Președintele Iliescu n-a numărat morții "revoluției" ca Pristanda steagurile, să-i iasă peste mie? Campaniile pentru colectivizare îi terminaseră, în '62, pe "chiaburani": "Să fie bătuți la buci de miliția populară". Am citat dintr-o "dare pe față" executată de Mistrie sub pseudonimul lui Ilici, Iacob Richter. Sintagma "viermii de chiaburani" nu era decît copia celei leniniste: "viermii de kulaci". "O tradus poemul Harașo di Maiacovski? Ei șî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... — Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Cât vedeai cu ochii, până la marginea orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care este percepută curgerea ireversibilă, irecuperabilă, salutată înșelător cu un Bravo-bravissimo!: "Bravo-bravissimo! dar tu/ privind prin toba spartă a trecutului/ ți-ai permis un respiro, ai surprins/ cum prezentul se apropie bălăbănindu-se/ de mireasa viitorului și o mușcă de buci". Chiar și o exclamație aparent glumeață ca cea care se repetă în Trăiască poezia și marii visători nu poate ascunde ceea ce traversează în filigran întreaga lirică a lui Ioanid Romanescu: regretul marii treceri, ciuda nemascată pentru pierderea iubirii, a prietenilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Descrierea fetei depășește idilismul obișnuit literaturii medievale, îndreptându-se spre realism, notele licențioase dovedind ca sursă posibilă un fabliau al vremii: „De douăzeci de ani, nemăritată/ [...] Era huidumă-n lege feticica,/ Cu nasul cârn și ochi verzui ca sticla,/ Cu buci bogate și bogată-n piept,/ Dar păr bălai frumos, ce-i drept e drept.”930 Nu este foarte delicată sau manierată, ci bea bere și sforăie alături de părinții ei, însă își apreciază „asediatorul”, pe diacul Allan, căruia îi mărturisește furtișagul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]