256 matches
-
aceasta s-ar cuveni să-i deschidem ușile amândouă pentru a-l primi între noi. dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii și sunt originale. Din punct de vedere clasic - prin urmare esențialmente academic - «Eneida» și «Bucolicele» lui Vergiliu sunt monumente; «Odiseea», tradusă (...), reprezintă o sforțare intelectuală de necrezut, în fine, «Divina Comedie» este cea mai perfectă versiune a acestei celebre poeme”. Participând la prima ședință a Academiei, la intrarea sub cupolă este primit cu aplauze și
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” by http://uzp.org.ro/cosbuc-150-de-ani-de-la-nastere-cel-care-a-cantat-toate-vitejiile-neamului/ [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > BUCOLICĂ Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului BUCOLICĂ Pădurea izbucnește-n primăvară: Potecile se zvântă-n frunze vechi, Mijesc albastru pajiștile-n soare De toporași, brândușe, tămâioare, Adună cuiburi păsări în perechi
BUCOLICĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1459448627.html [Corola-blog/BlogPost/381372_a_382701]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > BUCOLICĂ Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului BUCOLICĂ Pădurea izbucnește-n primăvară: Potecile se zvântă-n frunze vechi, Mijesc albastru pajiștile-n soare De toporași, brândușe, tămâioare, Adună cuiburi păsări în perechi A câta oară? Izvoarele au izbucnit în cântec: Și-aruncă-n vale unda cristalină, Ce-n șipot proaspăt
BUCOLICĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1459448627.html [Corola-blog/BlogPost/381372_a_382701]
-
Să le pețească. Și toți se pregătesc în zi senină De Paște cu-a lui Sfântă Înviere: Când ouăle sunt îmbrăcate-n roș Și păști și cozonaci așteaptă-n coș; Pioși s-asculte slujba în tăcere, Luând lumină. Referință Bibliografică: Bucolică / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
BUCOLICĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1459448627.html [Corola-blog/BlogPost/381372_a_382701]
-
la sporirea luminii cunoașterii! Personalitatea complexă a filosofului german Martin Heidegger mai este ilustrată și în eseul intitulat „Nostalgia lui Martin Heidegger după esența anistorică a omului”- din care se desprinde concluzia că filosoful aspira spre întoarcere în frumusețea idilică/bucolică. În eseul dedicat lui Nietzsche, intitulat „Nietzsche între răsăritul zeilor și amurgul lor”, se trece în revistă evoluția gândirii acestuia de la apoteozarea, la abolirea zeilor, pendularea între adorație și respingere. In partea finală a acestui eseu se trage concluzia următoare
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Prefata_la_volumul_de_eseuri_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
străfunduri vocea Ființei în momentul în care încetăm s-o mai auzim. Rentoarcerea la paradisul pierdut,cu nuanțe și implicați teologice, ( dezvoltată în gândirea lui Heidegger, în ultima perioadă a vieții sale), este „construită“ din nostalgia după întoarcerea idilică și bucolică la natură și impulsul spre trezire a surpinzătroarei forțe secrete a limbajului supus receptării Ființei.Filosoful ridică esența și funcția cuvântului până la mistica pitagoreică a numerelor.El substituie apologia limbajului prin apologia tăcerii , lansându-se într-un paradox în interpretarea
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nostalgia_lui_heidegger_dupa_esenta_anistoroica_a_omului.html [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
să dărâm orice vis ce se cuibărește în inima mea, orice altar barbar ce-mi aruncă pocalul în haos, se sparge de cer un corn de lună când râzi tu și noaptea devine poveste care-și întinde clipele pe lințolii bucolice sub țârâitul gingașilor greieri. cu genele tale lungi strângi cu privirea seninul cerului albastru și mi-l faci cadou într-un poem de dragoste. . duminică, 16 august 2015 Referință Bibliografică: poem de dragoste / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEM DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1473231581.html [Corola-blog/BlogPost/375828_a_377157]
-
fereastră micuță cu gratii se-adăpostea îndărătul unei verzi perdele străvezii. Sclipirea mătăsii da privirii curioase frumusețea deplin-a grădinii de-afară. De-a lungul unui perete, patul cu tăblii vopsite în culoarea aguridei îți arăta din medalioane aurite poze bucolice, odrăslite în culori de curcubeu, prelungind mii de tonuri în ochi și în minte. Pe lângă peretele din fața crivatului, o ladă-nflorată cu lalele și maci îi ținea tovărășie acestuia, ascunzând sub capacu-i încrustat cu scene diurne adevărate simboluri ale vieții
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1466317107.html [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
casa natală. Păstoritul, ocupație ancestrală a poporului român, este o expresie a vitalității, a hărniciei, a legăturii omului cu natura și cu frumosul artistic revărsat în glasul fluierului, al valorificării unui teritoriu binecuvântat de Dumnezeu: “Atunci îmi vin în minte bucolice scene/ Cu ciobănași șezând în culcușul ierbii,/ Cu spatele proptit de o tulpină rugoasă,/Mușcând din de brânză,/Privind la odihna fluierului...” (Până adorm, p. 45) Căsuța natală, cuibul copilăriei, impresionează prin frumusețe vegetală, cromatică vie și relaxantă: “Căsuța albastră
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1395169273.html [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
mirosul acestora rămânând doar în memoria sa, zări în vârful unui stâlp de telegraf o barză, a cărei salivă spulberată de vânt, se chinuia să scoată afară peștii și broaștele din gușă, hrănindu-și puii înainte de lăsarea întunericului. Imaginea aceea bucolică, pe care-o văzuse la intrarea-n sat, după ani de absență, îl făcu să-i dea lacrimile. Aceea avea să fie până la sfârșitul vieții singura tresărire sentimentală pornită din hainul său suflet. Fusese luat prizonier, avea să povestească mai
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxiv.html [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
de o frumusețe aparte, chiar dacă locuitorii sunt socotiți niște înapoiați. -,,Et in Arcadia ego.”...mărite procurator spun grecii. -Oh! da! oftă Ponțiu Pilat. ,,Et in Arcadia ego”, Iocentus! Dulcia linquimus arva! ( lăsăm în urmă cu regret, ogoarele noastre dragi). Vergilius! -,,Bucolicele”, preamărite procurator! -E trist Iocentus, e trist! Ce mult ne lipsesc ogoarele noastre dragi! Tăcură un timp și cei doi păreau a se gândi fiecare cine știe unde, poate către alte timpuri sau locuri. Procuratorul își mai roti încă o dată privirea peste
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1437716893.html [Corola-blog/BlogPost/344022_a_345351]
-
te lasă mut), Noapte de vară (sub al cărei cer înstelat „dorm fragile copile”), Ține-mi mâna (pseudo eminesciană), Mai vii? (titlu pastișat după romanța De ce nu-mi vii?), Nu-nțeleg (unde ne frapează versul: „trandafirii sunt toți o vrajă”). Bucolice, aferate, pășuniste - deși, paradoxal, fără turme de mioare, fără ciobănei ori păstori coborând din baladă - sunt creații de genul Pastel, Fior (în care umbra iubitului nu poate fi, evident, decât „dulce”), Vin la pieptul meu (vin ca verb, nu vin
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
balonașe multicolore mici înjurături de forma plămânului stâng de forma plămânului drept: T' v' n buburuzele voastre dă clopotari ai nimicului dă cuburi fericite dă obsedați textuali! Bă fericiri spulberate bă cutremure cu fleonc bă adoratori dă femei abstracte și bucolice dorinți! Colbul Dar vorba lui Brodski: cît la sută este viu omul cînd e viu și cît la sută mort cînd e mort? El nu cunoaște teoria inviolabilității cînd intră în case în haine în gînduri și-n bisericile Domnului
Daniel Corbu by Dana Pîrvan-Jenaru [Corola-website/Imaginative/10062_a_11387]
-
de-a v-ați-ascunselea, întreruptă doar de năvălirea la intervale regulate a larmei bătăilor de pendul, pentru ca apoi să o auzi numărând iarăși, cu același tic-tac monoton ce părea să caște, printre florile peste care cu fereală pășeau căprioarele din tablourile bucolice, brodate pe peretarii prinși în ținte lângă pat. Și-n pacea adâncă, Ana auzea cum târșindu-și pașii de pluș, se furișa tot mai aproape tristețea. O tristețe adâncă ce se lipea de pereți ca o mâzgă, ce speria până și
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nisipuri_tania_nicolescu_1358526754.html [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
o pajiște ce-l atrăgea să se joace pe ea. Jur-împrejurul ogrăzii erau plantați pomi fructiferi, iar în casă Alexandru a descoperit cu uimire o etajeră cu cărți scumpe, copertate cu piele, scrise cu litere de aur, tablouri cu imagini bucolice și panoplii cu arme. Copilul era încântat de viața patriarhală, cunoscând obiceiurile locului, de care se bucura alături de mamă și angajații „casteluluiˮ, construit în arhitectura unei cule oltenești. Alerga pe coastă în sus pe lângă ulmii bătrâni, ale căror vârfuri i
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1488015719.html [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
eu, cărți de poezie apreciate și piese de teatru care au fost reprezentate pe scene ale mai multor teatre din România și la teatrul național radiofonic. Fără intervenții și fără pile, doar prin puterea creațiilor mele. George ROCA: Virgiliu în „Bucolica” spunea „Carpent tua poma nepotes”, adică „urmașii” noștri vor culege roadele... Mai aveți de gând să sădiți mulți pomi literari? Câteva proiecte de viitor, vă rog? Pașcu BALACI: Mă bate gândul să întemeiez un micro-teatru sau așa ceva, dar nu pentru
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_interviu_cu_pascu_balaci_george_roca_1327927555.html [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
să dărâm orice vis ce se cuibărește în inima mea, orice altar barbar ce-mi aruncă pocalul în haos, se sparge de cer un corn de lună când râzi tu și noaptea devine poveste care-și întinde clipele pe lințolii bucolice sub țârâitul gingașilor greieri. cu genele tale lungi strângi cu privirea seninul cerului albastru și mi-l faci cadou într-un poem de dragoste. . duminică, 16 august 2015 Referință Bibliografică: poem de dragoste / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEM DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1442213112.html [Corola-blog/BlogPost/347171_a_348500]
-
păsări, în acestă cursă trâmbițele frigului sunt aceleași peste tot, cuvintele-rubini de sânge tac în buza amurgului, pe sânii tăi strălucește marmora în haite de lumini, parcă am fi într-o procesiune de nimfe care alunecă-n oglinzi sparte, scene bucolice cu cerbi care se-adapă în lacuri de argint, fântâni cu ugere de izvoare din care țâșnesc vise, soare-apune pe un destin care cade-n ruină, se stinge polenul luminilor și-nvăluie șerpește luna ca pe o primadonă prinsă-n desmăț
VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1400908121.html [Corola-blog/BlogPost/350548_a_351877]
-
a tot ceea ce subiectul/ dislocă din indiferența atoate/ puternică prejudecata veșniciei/ ad hoc /..../ materialiter în carne/ nu e decât atâta lumină a incidențelor/ necalculate cuprind începutul și/ sfârșitul ochii nu pot razele/ mirarea Sunt/”(Peisagiu grație). Iată și versuri din Bucolica I: „Eram păstorul/ părerilor prinse în horă albe și negre/ succesive și simultane a toată omenirea/ necunoscută aidoma orelor/ pe care doar ceasornicul le desparte.” Discursul poetic intersectează simboluri cu o densă încărcătură metafizică. Alb și negru, lumină și întunecime
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
Nu o facem numai noi românii, ci oricare alt popor civilizat. Limba scrisă ține de un patrimoniu național, patrimoniu care se păstrează în biblioteci și se transmite generațiilor viitoare. Că nu degeaba spunea marele poet latin Vergiliu, în lucrarea să Bucolica: Carpent tua poma nepotes - adică, nepoții tăi vor culege roadele.”. Sau dacă nu ei, măcar să încercăm să lăsăm ceva bun în urma noastră. Răspunsul la întrebare am să-l dau reproducând din versurile scrise de doi regretați poeți, Alexandru Mateevici: „Limba
DE VORBA CU GEORGE ROCA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 by http://confluente.ro/De_vorba_cu_george_roca.html [Corola-blog/BlogPost/366708_a_368037]
-
avortează bocancii interogativi. Aștept trenul pe un peron căruia i-a fost amputată vitalitatea. Mă simt aidoma unui arin ce face surfing cu antetele rutinei. Trenul se aude cum își scutură lăbuțele mecanice. Îi simt coastele cum defilează pe pasarela bucolică. Stau și privesc pașii scatiilor navetiști. Privesc prin infraroșu războiul ludic, minor, din tunel. Norii joacă golf cu cârtițele. Tuia se hlizește hoțește la șinele pe care merg mușuroaiele de tinichea. Tuia poartă veștminte moderne, adaptate la anotimpurile comprimate de
AZI NORII JOACĂ GOLF CU CÂRTIȚELE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1489698184.html [Corola-blog/BlogPost/340238_a_341567]
-
în apropiere de Perișani, pe Carol Robert d*Anjou, regele Ungariei pecetluind ființa Munteniei și implicit libertatea Țării Loviștei. Satele, cu majoritatea caselor răsfirate pe tot cuprinsul depresiunii; una aici, alta dincolo; lângă pârâu sau pe deal, prezintă o imagine bucolică, de o frumusețe divină și simplitate ancestrală, ce parcă au rămas neschimbate, așa cum au fost de la facerea lor, din moși-strămoși. Intrând în Găujani, loc încărcat de istorie și prozelitism ce respectă și acum credința moștenită din străbuni, încă de pe când
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/aron_sandru_1484986441.html [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
jud. Timiș, Castelul Banloc trăiește încă, uitat de vremuri și de timp, si chiar de actualii proprietari, Mitropolia Banatului. Povestea castelului de la Banloc are toate elementele menite să ne ducă cu gândul la un roman romantic: un conte bogat, viața bucolica, arta, frumusețe, grădini somptuase, jaf, distrugere, nepăsare. Construcția actualului castel de la Banloc datează din anul 1793, și primul proprietar al acestui castel și al domeniului înconjurător a fost contele Lázár Karátsonyi. Atât clădirea cât și parcul au fost decorate pe
A FOST ODATA UN CASTEL de MARA CIRCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 by http://confluente.ro/A_fost_odata_un_castel_mara_circiu_1370269238.html [Corola-blog/BlogPost/346222_a_347551]
-
decât e Florența/ Iat-o/ Cum se clădește dinspre San Miniato, /rostogolind sub ceruri blocuri sure/ Cu vuiet de armuri și de pădure...” Tematica autohtonă a poeziei sale apare în poemul „În vie” unde peisajul liric e patriarhal, cu accente bucolice, oficiind o vegetație panteistă: „Mă las în timpul nopții să dorm culcat pe fân / Și să presimt cum vraja lactee-ncet mă ninge:/ Mă voi hrăni cu ierburi, cu fructe și parfum/ Și voi simți cum pacea înaintând mă-nvinge.” Înainte de
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422687131.html [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
nu-și dorește o „vacanță la Roma” de vis?) Ca o Cenușăreasă eternă,(varianta modernă)mi-am prins tocul (truc banal!)în grilajul unui canal,iar tu, prințul visurilor mele,(expresie de basm sau de „manele”!)ai scos pantoful ... XXVI. BUCOLICĂ, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016. BUCOLICĂ Pădurea izbucnește-n primăvară: Potecile se zvântă-n frunze vechi, Mijesc albastru pajiștile-n soare De toporași, brândușe, tămâioare, Adună cuiburi păsări în perechi A câta oară
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]