255 matches
-
întoarcere spre figurativ reprezenta o tendință puternică pe plan mondial -, artiștii români au pus cîteva accente foarte importante, mai ales în perspectiva istorică și psihologică a unei Românii prizoniere înlăuntrul unui sistem pentru care noțiunea de totalitarism este una aproape bucolică. în mod cert, propunerile lor, dar și ale altor artiști din aceeași perioadă, au marcat primele momente a ceea ce s-ar putea numi neoantropocentrismul românesc. Lor le-au urmat, într-o adevărată avalanșă, artiștii generației optzeci, în special sculptorii, dar
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
nu știu ce zici,/ Azi e duminică dang-ding./ Văd fir cu fir absența ta/ De pînză goală de paing" ( Scrisoare de duminică). Solitudinea, resimțită în calitatea ei de vid ( sacrificiu) social ca o veritabilă crucificare, e înfruntată la nevoie prin procedeele simplității bucolice: "Ești singur, iar nu știi ce zic,/ Eu zac în iarbă ca o cruce/ M-aș ridica doar să-ți ating/ Coroana de copac ferice" ( ibidem). Să ne întoarcem la imaginea lumii, care vădește sub pana poetei o visceralitate sublimată
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
certat totuși cu soția?" se întreabă naratorul incurabil, tele-martor și nu protagonist, de data aceasta, martor frustrat al jocului erotic performat de celălalt. Răspunsul se află în celelalte proze. A doua povestire notabilă este Muncă veche, oameni vechi, o pastișă bucolică și paideică după Sadoveanu. Eliberat de tema sa preferată și concentrat exclusiv asupra texturii stilistice a manierei, seriozitatea lui Dumitru Ungureanu izbutește în moș Din, "profesorul" de coasă, primul său personaj simpatic și un text liric frumos la citit. Celelalte
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
lacul vara orăcăind de broaște, iarna înghețat tun, cu gheața pârâind sub noi în timp ce ne făceam cele mai teribile confidențe. * La Mogoșoaia, scriitori mai deloc. Casa se umplea de ei, de obicei vara, pe călduri, ori iarna cu zăpezile ei bucolice, mai cu seamă în preajma sărbătorilor. Să nu uităm anul: una mie nouă sute și șaizeci și trei!... Pe cine să-i vadă la Mogoșoaia comunistă Ion Vinea, ce scriitori? Pe care să i-i arăți lui, prietenului bun al transfugului, orice
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
este realizată într-o frumoasă limbă românească. De-ar fi să-i facem o imputare autorului, am remarca absența poeziei latine din antologie. Sigur, romanii dintre toate popoarele antice au fost cei mai refractari față de mistică. Si totuși, cel puțin Bucolica a IV-a a lui Vergilius, în care Sfântul Augustin vedea o profeție a nașterii Mântuitorului, merita să figureze. Apariția antologiei Poeme mistice ale Antichității este un act de cultură. Nu putem decât să ne dorim ca Ion Acsan să
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
Gheorghe Grigurcu Arghezian în fond și în expresie, Ion Caraion rămâne la primul din cei doi timpi al registrului moral din paradigmă, timpul negativ. Nu ajunge la înseninările bucolice, la înfrăgezirile amintirii, la diafanitățile franciscane ale autorului Cuvintelor potrivite, mereu dovedindu-se traumatizat, ultragiat, refuzat de universul în care ne e dat a viețui. E un mare producător al negației pe care o proiectează în ansamblu ca și în
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
daca înțeleg eu bine, tu nu le-ai dat americanilor tedeul spronuntie bănățeana a siglei CD, n.m., M.M.t cu ăAseară ți-am luat basmaă, ci pe ăla cu a!" Avea dreptate. Intenționasem să le restitui prietenilor mei o Românie bucolica, idilica (în care basmaua era întotdeauna curată!), dar îi băgasem (până-n gât, ca să zic așa!), într-una murdară, dominată de lăcomie, cinism și nesimțire. O lume în care nici macar cadourile nu sunt ceea ce par.
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
între calcanele vechilor imobile,/ glasul lor de soprane exersează la fel, la început de aprilie,/ presimțind Învierea" (Mierle frîncesti). Însă marea atracție o alcătuiește acum pentru poet Paradisul terestru. Am putea vorbi de un virgilianism nu doar în sensul exaltării bucolice, ci și al pletorei de date culturale, al acelui alexandrinism pe care clasicul latin îl asociază emoției naturiste, în tonalități ce cîteodată, așa cum s-a remarcat, premerg Parnasul. Adrian Popescu e îmbătat de o natură filtrată prin timpuri și locuri
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
anatomic și fiziologic (ansa la un nivel nu neapărat mai superficial al contactelor imaginarului cu sine), reflectă o nostalgie a elementarității. Poetul orădean face parte din randul acelor autori care ăncearcă a integra an mecanismul voit modern al imaginii simțămintele bucolice, reminiscențele agreste. Efectul nu e de contrast, ci de complementaritate. Dacă lirismul fiziologic pe care l-am semnalat oglindește evoluția ființei an sine, lirismul dublu, modern-traditionalist, probează evoluția ființei sociale: " Cerul fardat cu idei/ cu simfonii/ care bat cămpiile cosmice
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
actorilor. Mi s-a părut că va fi una din mizele abordării textului, oricum, un ax al mizanscenei. M-am înșelat. E o greșeală că am gîndit un scenariu de acasă și nu l-am lepădat la poarta teatrului. Atmosfera bucolică de pe scenă încurcă și mai tare borcanele și nu insuflă nici o direcție spectacolului. Decorul lui Mihai Mădescu, un scenograf atît de important și original (ce echipă minunată a făcut cu Cătălina Buzoianu, cu Mihai Măniuțiu) este de fapt o machetă
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
întîrziat și inutil reușește, Șerban Pavlu și ratează absolut Marius Chivu, care-și lungește nepermis orice popas în scenă, ieșind din tiparele regizorului. Furtuna a trecut. Oaspeții - Serebreakov, Elena, Astrov - au plecat, luînd cu ei speranța, lăsînd însă banala rutină bucolică. Vanea și Sonia desprind "nava" de la uscat. Și chioșcul pleacă, învîrtindu-se ca un carusel. Lumea lor redevine o insulă. Au rămas pe mal, ca doi superbi artiști, regizorul Yuri Kordonski și scenografa Elena Dmitrakova. Acest spectacol cu Unchiul Vanea de la
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Călinescu, decît imitații servile ale modelului. Indiscutabil, Macedonski a avut și un vector clasic în formația sa eterogenă. Posedăm informații asupra preferințelor sale arătate Iliadei lui Homer, Idilelor lui Teocrit, Anabasisului lui Xenofon, romanului Daphnis și Chloe al lui Longos, Bucolicelor lui Vergiliu ș.a. De asemenea, latura satirică a creației macedonskiene vădește întîlniri cu Dialogurile morților ale lui Lucian ("cel mai gigantic poet latin") și cu Satirele lui Iuvenal. Dar mai caracteristică, pe linia romantismului nativ, este, evident, atracția exercitată de
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
la sex (sic!), plănuindu-l pedant încă din martie. Poza clișeizată a familiei adunate în jurul mesei festive pe care și-o dorește Enid e de un kitsch și de o stridență greu de imaginat; din fericire, realitatea îi "corectează" imaginația bucolică, iar Crăciunul, ultimul petrecut de familia reunită, e un fiasco, semn că ruptura dintre membrii ei e definitvă. Mama de familie se dovedește, spre finalul romanului, un personaj cu surprize și cu mai multă densitate psihologică decât am fi bănuit
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
războiului filmul devine - surpriză! - "de război", iar apoi are loc investigația de tip polițist. La rândul lor, cele trei perioade și cele trei povești sunt reprezentate diferit din punct de vedere vizual: vremea dinainte de conflictul armat e una serenă, aproape bucolică, scăldată constant în lumina unei după-amieze de vară, animată de culori calde. Războiul e secat de nuanțe, aproape alb-negru, deși albul nu prea constituie o prezență distinctă. Epoca postbelică e "aburită" la colțuri, cromatica e vag similară celei dinainte de război
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
și volumul Satul meu, complement mai degrabă amar și grav al atmosferei de decadență aulică din Pe Argeș în sus; de data asta, un sat moldovenesc sărac, Miorcani, oferea o cu totul altă imagine a lumii țărănești, foarte departe de bucolica balcanică. Tot prozodia are și aici ultimul cuvînt; Pillat creează iar o formă nouă. Fiecare poezie are două strofe a cîte patru versuri. În contrast calculat cu lumea cenușie și dură prezentă în catrene, poetul optează pentru cel mai nobil
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
semantică: CAIN-ABEL. “În pastoralia în pastoralia!/ Acolo unde cele dintâi sanctuare/Au ajuns reptiliene cuibare/ Acolo am auzit plânsul mieilor/Plânsul de primăvară,/Al învierii prin înjunghiere / În pastoralia, în pastoralia!”. Nu e decât o parodie (cumplit sardonică!) a pastoralelor/bucolicelor viziuni vergiliene. “Păstorirea” nu mai este, demult, izotopică semantic cu “ocrotirea” ci cu jertfa/asasinare, păgân-sălbatică, din partea unei omeniri coborâte, pe linia Revelației antroposoficosteiner-iene, până la STADIUL INFERIOR-LEMURIAN (“reptiliene cuibare”): “Până la un anumit moment al evoluției Pământului, existau doar FIINȚE CU
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
a tot ceea ce subiectul/ dislocă din indiferența atoate/ puternică prejudecata veșniciei/ ad hoc /..../ materialiter în carne/ nu e decât atâta lumină a incidențelor/ necalculate cuprind începutul și/ sfârșitul ochii nu pot razele/ mirarea Sunt/”(Peisagiu grație). Iată și versuri din Bucolica I: „Eram păstorul/ părerilor prinse în horă albe și negre/ succesive și simultane a toată omenirea/ necunoscută aidoma orelor/ pe care doar ceasornicul le desparte.” Discursul poetic intersectează simboluri cu o densă încărcătură metafizică. Alb și negru, lumină și întunecime
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
decât ce a trăit”, iar „părintele meu spiritual este Enescu”. Aceste înalte idealuri le-a exprimat sonor în Canti per Europa, Vis cosmic, Tristia, Cele patru anotimpuri, Pastorale și idile transilvane, Recviem pentru o poetă (Iulia Hașdeu), Columna modală, Polifonia bucolica, pastitele și sonatele instrumentale. Înzestrat condeier și eseist de vocație, muzicologul Theodor Grigoriu a lăsat posterității două cărți de suflet: Muzica și nimbul poeziei și Vă rog, reveniți, dragi maeștri. Pentru mine însă, Thedy a rostit o frază care a
Recviem pentru un singular arhitect al muzicii by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84189_a_85514]
-
stihurile d-sale: "sprijiniți cu o pomană / arta mea / versurile mele care coboară / fulgere din cer / sprijiniți-o cu un dinar / pentru o bucată / de pîine și-un pahar / de vin prost" (Cerșetorul de lux). Ori, pe o regresivă stare bucolică, declară excedat de măreția aceluiași mister: "o ploaie de nectar / și puține cuvinte / franjuri de lumini / depărtate / din pulberea bolții / ne priveau gîze / înotînd în fericirea duală / de noapte-zi / a ridicat ceața - / veșmîntul ce ne desparte / și ne urîm în
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
are raritatea capătului de drum. Mai departe de ea nu poți trece. E o stație terminus în vadul unui trafic ce aduce anual, precum roiurile de somoni ce urcă în amontele rîului, valuri de turiști aflați în căutare de suveniruri bucolice. Cum dincolo de parcarea chinoviei mașinile nu mai au unde înainta, vizitatorilor nu le mai rămîne decît să-și imortalizeze chipul în cadre fotografice, să pupe icoanele de preț, să arunce un ochi la mormîntul lui Ștefan și apoi să ia
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
7. Prima închipuie un fel de zbor prin noapte, după năluci și amintiri. A doua, o veghe, cu subtitlul Funeralia, pentru un prieten tînăr, trecut prea devreme dincolo. Nu întîmplător, speciile sînt cele ale poeziei latine, iar Melibeu, păstorul din Bucolice-le lui Virgiliu, se întoarce în paginile lui Ungher. Obosit de drumul spre Tityrus, cel fără de griji: "Sunt itinerariile grele/ Până la Titir, sub vechiul fag./ Nu-l mai recunosc în toate cele/ Și m'ajut zadarnic de toiag." Limbajul e
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
Adună sticle sparte de fanar.// Paloarea și-a pierdut prin brume șalul/ Și apele-l acopere cu flori,/ Ca pe un fiu pierdut al toamnei. Valul/ Înghiață sub povara de palori." Amomul de Asiria e, plantă de parfum, tot din Bucolice. O rimă interesantă, sunînd și între strofe, în Câmp: "Un singuratec pom stă înapoia/ Unei tristeți căzute ca o floare/ Pe lebedele zilei migratoare,/ În abur risipit mărunt de Goya.// Amiaza stearpă crește cu nevoia/ De aure pure, văduve de
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
da. În logica mai terestră a criticii literare însă, motivul pentru care comparațiile nu-și au rostul e altul. Inutil să mai spun aici care. P.S. N-aș putea să nu menționez, măcar într-un Post Scriptum, că ilustrația copertei, bucolică în esență, aparține unui peisagist american mort la începutul secolului trecut, pe numele său Winslow Homer. Dacă alegerea a fost întâmplătoare, promit să retrag aceste câteva rânduri!
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
lui înfrânată pe care o simțea ca pe o stâncă. Această stare febrilă a nervilor o face să fie exaltată în gesturi, pentru prima dată ea se mișcă, trăiește, devine pătimașă. Ea privește de jur împrejur descoperind peisaje arcadiene din bucolicele vergiliene și toată această descărcare de energii doar pentru că ea crede că iubește. Zbuciumul ei sufletesc este manifestarea ei firească, la fel de firească precum firul existențial al celorlalți ce se derulează în paralel. Verbele definitorii stărilor sufletești ale eroinei sunt cele
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
opozi?ie „plenitudinea ?i În?elepciunea trecutului" ?i prezentul dec?zut; mitul În? eleptului, al magului, al dasc?lului care ?ție s? citeasc? semnele Întoarse din cartea lumii ?i ap??? legea veche; mitul erotic „cu nuan?? idilizant? din micile poeme bucolice" sau cu nuan?? filozofic? („Luceaf?rul"); mitul oniric prin care poetul imagineaz? „lumile posibile, spa? iile cosmice , ??ramurile unde st?pane?te o alt? ordine ?i cre?te o alt? flor?", unde „se desf??oar? existen?e paradisiace care scap
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]