38,829 matches
-
le conducă pașii înspre undeva, acolo unde și-au dorit împreună să ajungă. Nu pledez pentru nimic acum în mod special, doar că oamenii trăiesc iar bucuria amândurora, cînd se iubesc este altceva decât normalul instinctual. A iubi este o bucurie a zilei, a clipei care nu poate trece pe lângă tine! Trăiești în tine pe celalalt, iar confirmarea zilnică este dovada dăruirii, și cu timpul, trupul mult știut, nu mai este o problemă de cunoaștere, curiozitate, ci necesarul fără de care nu
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1402201187.html [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
bună. Clinchete de clopoței însoțesc dumnezeirea, Prunc născut pe-altar de jertfă, aducând prin hâr iubirea. Trec de porți cu promoroaca și vitralii străvezii, Beau nectar de scorțișoară ațipită-n frenezii Și pe-un zurgalău de vânt zbor în sania bucuriei Înspre Țară de cristal, zodia copilăriei. Referință Bibliografica: Clipele devin regine / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ines Vândă Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CLIPELE DEVIN REGINE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1418681858.html [Corola-blog/BlogPost/367786_a_369115]
-
Oana nu se îndoise niciodată de el și-i mărturisise în felul ei, mai simplu, mai potolit, că și cu ea lucrurile stau exact la fel. Fusese sinceră până-n adâncul sufletului. Era un adevăr care trebuia spus. Maur iradia de bucurie. Exuberant, ridică de jos un gândăcel pe o frunză îngălbenită și-i zise: - Vezi tu ce culoare are cerul? La fel sunt și ochii Oanei. Superbi ... nu-i așa?, îl lăsă ușor în iarbă și o sărutase cum n-o
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ne_ntinata.html [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
și clipa hărăzită, pentru vestita mai demult nuntire sosește și copila din privire amarnic plânge-n munte părăsită. Deodat' un trăznet vine din tărie, un buzdugan ce-n drumul lui strivește năpârcile de pază când lovește și fetei îi vestește bucurie. - Eu sunt voinicul Dordesprinsdinsoare, Zăpadă-Albă, nu-ți mai fie teamă ! Ridică buzduganul de aramă, prinzându-se cu zmeu-n încleștare. În luptă dreaptă, paloșe sau ghioagă, cu buzdugane aprig s-au luptat, din zori până aproape de-nserat, cel ce învinge
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1493011200.html [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
fi îndrăgită pentru chipu-i cuceritor ca al frumoaselor din odiseele iubirii! Bacăuancă, fiică dragă a orașului cu faima decadenței și plumburiului, cândva oglindă vie a simbolismului pesimist, Vasilica Tătaru e una din oamenii frumoși și de valoare ce-aduc bucuria! În miezul verii lui 2016, cu focul furnalului ceresc fierbinte până la insuportabil, de Hramul Bacăului au cântat artiști admirabili, cu atât mai mult cu cât ei aduc muzică îmbălsămitoare în contra cântecului lebedei pe care-l fredonează sfidător, necontrolabil, marii orânduirii
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
propriei aure, și frumoasa și talentata interpretă de melos popular, Vasilica Tătaru. Ea a bucurat, a încântat, a răcorit publicul copt de soare și gânduri, în mijlocul unui perimetru din centrul orașului! Atunci s-a văzut iarăși ce aproape de oameni e bucuria sufletului, iar ei cât de departe își surghiunesc gândul să o caute! Se vor gândi de atunci bacăuanii, mult timp, la cât au fost de fericite acele minute și secunde petrecute cu Vasilica Tătaru și vor avea mult timp impresia
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
și sărut, și așa vor continua să fie! Artista, glăsuindu-le pentru neamul românesc, împarte măcar câte un dumicat fiecăruia, dăruindu-și frageda mângâiere și sărutarea ce trăiesc mai mult decât viața! Nimeni în lume nu are parte de toate bucuriile vieții, dar un recital cu Vasilica Tătaru împlinește voia lacomă a iubitorului de melos popular prin a primi cântec în locul a tot ce nu poate primi! (foto: Vasilica Tătaru și mama sa, Maria Tătaru, două artiste admirabile ale Bacăului) Aurel
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
și apartenență clară. Noi suntem ai Domnului, Dumnezeu este al nostru. Acest lucru este confirmat din generație în generație în tot Vechiul și Noul Testament și până azi, într-un fel, culminând cu strigătul Sfântului Apostol Toma copleșit de uimire și bucurie:”Domnul meu și Dumnezeul meu!”(Ioan 20, 28). Cât este de frumos și de semnificativ să constatăm că la adresarea lui Dumnezeu către om la începuturi:” Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău”..., aflându-ne în interiorul Învierii lui Hristos, dovedind că am
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/theodor_damian_1462284384.html [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
ducea departe, în nemărginite zări unde se vedeau imense păduri și câmpuri pline cu flori. Pe acel drum, mergeau și zburau îngerii cu fața lor luminată și curată, cu părul prins în bucle și aripile dantelate învăluind în valuri de bucurie, drumul spre biserică. Ajunși aici, au intrat, au îngenunchiat și odată cu necuvântătoarele au început să cânte un psalm Sfântului Soare, acesta minunându-se de acestă biserică vie. S-a hotărât să ajungă și el aici spre a le mulțumi, dar
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
împărăteasca cetate în glasul cântecelor de biruință. Toată lumea-senatori, nobili, oameni cu vază, laolaltă cu toată omenirea din Roma- i-a ieșit în întâmpinare din toată inima, cu ochi veseli, primindu-l cu urări de fericire și cu o nesfârșită bucurie, ca niște scăpați din închisoare. Bărbați, femei și copii se înghesuiau laolaltă cu nenumărate cete de slujitori și nu mai conteneau a striga, numindu-l când salvatorul, când dezrobitorul și când binefăcătorul lor. El însă-pătruns cum era, prin însăși firea
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
primordiale traco-geto-dace, faima Cavalerului trac, dârzenia ilustrului Monarh și înțelepciunea profetică milenară și nemuritoare a Elitei spirituale. Eroii, protagoniștii, sacerdoții, doctrinarii, inițiații manifestărilor politeiste, antice s-au circumscris ritualurilor fanteziste, panteiste, iluzioniste, provocând sau încercând să promoveze o domnie a bucuriei prin ignorarea durerii, împingând astfel lumea într-un mare vârtej fără scăpare, al suficienței, al orgoliului, al amăgirii, al temerii, al satisfacției deșarte, al nihilismului, al resemnării, al descompunerii. Budismul a sacralizat durerea sanctificând-o în suferință cosmică. Mai departe
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
de viață nu are valoare circulatorie; nu trebuie să aibă, pentru că satisfacția lui stă tocmai în prestigiu, și nu poate da prestigiu decât tocmai ceea ce nu se poate realiza de toți oamenii. Este prea puțin ca cucerire pozitivă în problematica bucuriei, nu? Prea puțin și prea... epidermic. (Îndreptar Ortodox. Ed. Artemis, București, p. 54). Suma durerilor, plăcerilor, amăgirilor, superstițiilor, neputințelor, închipuirilor zeești și umane a adus lumii antice, politeiste, supremul faliment religios. Dacă din punct de vedere istoric, moral și religios
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
asemănări, punți de legătură fundamentale între lumea pelasgă și cea creștină, de la Zenon la Hristos s-au înregistrat doar deosebiri esențiale, ca natură, atitudine sau inspirație. Numai incompetenții au avut sau au o altă părere... Stoicismul pritocește durerea într-o bucurie negativă, în timp ce Zamolxianismul o primenește prin jertfă, asemeni Creștinismului care o întrupează într-o sfântă bucurie și o mărturisește printr-o dragoste hristică înălțătoare. Răstignirea lui Iisus Hristos, Dumnezeul-Om pe Cruce a înnobilat suferința, dându-i un sens dumnezeiesc
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
au înregistrat doar deosebiri esențiale, ca natură, atitudine sau inspirație. Numai incompetenții au avut sau au o altă părere... Stoicismul pritocește durerea într-o bucurie negativă, în timp ce Zamolxianismul o primenește prin jertfă, asemeni Creștinismului care o întrupează într-o sfântă bucurie și o mărturisește printr-o dragoste hristică înălțătoare. Răstignirea lui Iisus Hristos, Dumnezeul-Om pe Cruce a înnobilat suferința, dându-i un sens dumnezeiesc, mântuitor. Răstignirea Domnului a zgâlțâit deopotrivă din temelii marginile Cosmosului și toate încheieturile omenirii. Suferința creștină
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
că, uite, și la case mari se mai sparge țevăraia, îl înveselea teribil. Abia dacă băgă de seamă tropăitul unor cizme soldățești care păreau a se apropia de el. Când se uită în direcția zgomotului îi veni să chiuie de bucurie. Șase zdrahoni cu haine făcute din fâșii roșii, galbene și verzi, comandați de unul mai încruntat, se apropiau de el. Cei șase purtau niște halebarde de spaimă iar șeful o sabie scoasă din teacă. - Muică, iote gărzile elvețiene! Să știi
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
multe rânduri de curci, în timp ce invidia răscolea cu furie fierea curtenilor. Majordomul îl îmbrăcă pe Verdunel cu surtucul, îi puse pălăria în mână și îi șopti la ureche: - Dacă o pui pe cap în fața regelui îmi va face o mare bucurie să-ți tai gâtul cu mâna mea! Verdunel care văzuse totuși de sute de ori filme cu muschetari, se plie imediat pe situație și făcu o plecăciune aproape elegantă în fața roabei care-l purta pe rege. Curtenii aplaudară părând foarte
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
din nou, în fața cumplitei muieri. Deși i se cam bălăngănea capul de colo-colo, Verdunel auzi totuși: - Băi, jidane, tu ești baliga aia de-l văzu pe târța-pârța, hodorogu’ ăla de cumnat al meu!? Având încă mințile slăbite Costel îngăimă, spre bucuria cioclilor de lângă el: - Sunt juvete nu... O nouă palmă, la fel de meseriașă, zdruncină încrederea în viață a sărmanului om și-l convinse că umorul nu era una din virtuțile epocii. - Băi, căcat moale ce ești, eu sunt Prințesă din marea casă
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
ai bioeticii americane, profesorul doctor în medicină și filosofie, domnul Tristam Engelhardt jr, de la Rice university din Houston. „Eu locuiesc în Texas! Suntem niște păcătoși, nu avem niciun fel de martiri acolo. Astfel că venirea mea aici a fost o bucurie. Când am primit invitația, și primesc multe invitații, aceasta a fost cea pe care am acceptat-o cu mare plăcere” . În cadrul acestor lucrări, au fost definite conotațiile martirologiei, prilej cu care s-a lansat și volumul „Principiile cercetării martirologice” (Editura
PRIMUL SIMPOZION INTERNATIONAL DE MARTIROLOGIE DIN ROMANIA de MĂDĂLINA CORINA DIACONU în ediţia nr. 99 din 09 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Primul_simpozion_international_de_martirologie_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/348255_a_349584]
-
asta este povestea și continuă, pentru că medicina este viață, o luptă continuă pentru viață a oamenilor care știu să rămână oameni, dincolo de propriile șocuri, de propriile greutăți de adaptare la o viață intensă, la o viață mereu în alertă pentru bucuria unicei remunerații reale: zâmbetul celui salvat, vindecat, întors la viață. ** //cărțile sfinte spun că/ odată ce lași în mâinile Domnului/ inima, sufletul, spiritul tău/ neputințele devin nonsensuri./ eu nu mă mai pot minți// (cer însemnat) Când în mâinile tale moare propriul
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_iubire_mai_veche_anne_marie_bejliu_1392971055.html [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
te păstrezi echilibrată. O spun din ceea ce trăiesc de 11 ani de când a plecat Andrei și opt ani de când au plecat amândoi în brațele Domnului. Viața merge înainte și noi cu ea, dacă vrem să ne împlinim datul. Am avut bucuria să-L am pe Domnul și să o am pe mama alături în toate acele clipe. A fost norocul meu, dacă-l pot numi așa... Mulțumesc Domnului că m-a ales a fi mamă a celor două suflete luminoase, calde
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_iubire_mai_veche_anne_marie_bejliu_1392971055.html [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LA MASA TIMPULUI Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, Cu ochii minții pătrund infinitul albastru... Bucuria mă umple, simt pacea zămislită În rugi fierbinți și dorinți neîmpărtășite, Simt focul iubirii, Mistuind ce a mai rămas neatins, De Cuvintele-Ți sfinte... Mă înfior de atât de multă iubire și... În propria-mi tăcere, aud răspunsuri La întrebările
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1473840097.html [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
sa-mbie Pantecu-i cu-agoniseala, Sufletu-i cu veselie. Dar în vreme, pe-ndelete A-nteles sufletul meu Că s-aceasta însăși vine De la bunul Dumnezeu. Cine poate să mănânce, Să se bucure-n vreun fel Dacă nu-și găsește toată Bucuria lui în El? Fiindcă omului ce crede Îi dă sfanta-ntelepciune Iar celui far’delege Veșnică deșertăciune. Pacatosulu-i da grijă Doar s-adune pe pamant Nu-i și asta vanitate Și doar goana după vânt? (Continuare în numărul viitor) Referință
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.II – ZADARNICIA PLACERILOR LUMESTI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1464882680.html [Corola-blog/BlogPost/378811_a_380140]
-
ei pentru a lumină din nou pe chipurile acestor copii minunați cu care soarta nu a fost așa de darnica.” a declarat Antohie Andrei, președintele clubului Rotaract Iași. În urmă acțiunii caritabile acești copii au avut parte de o mică bucurie ce i-a făcut să mai uite de suferință prin care trec, fericirea s-a găsit pe chipul lor dar și pe cele a organizatorilor care au fost așteptați cu un mic spectacol de Crăciun. Citește tot...
Club Rotaract Iasi by http://www.iasi4u.ro/stire/club-rotaract-iasi/ [Corola-blog/BlogPost/95182_a_96474]
-
și pământul, pentru mine. Mă așez pe un fotoliu din apropiere. Soarele toamnei i se răsfață printre bucle... Un sforăit ușor, abia perceptibil, mă asigură că trăiește... în lumea lui, dar e încă viu. Sunt liniștită. Zâmbesc... buclele astea erau bucuria copilăriei mele. Nicio păpușă din lume nu egala plăcerea de a-i pune moațe. Nu mergeam încă la școală, dar eram coafeza lui. La vo vremea, la final de știri, îl prindeam la televizor... și, ca să nu vorbesc, mă lăsa
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 by http://confluente.ro/Cum_se_vede_toamnaa_printre_bucle.html [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
și pământul, pentru mine.Mă așez pe un fotoliu din apropiere. Soarele toamnei i se răsfață printre bucle... Un sforăit ușor, abia perceptibil, mă asigură că trăiește... în lumea lui, dar e încă viu. Sunt liniștită. Zâmbesc... buclele astea erau bucuria copilăriei mele. Nicio păpușă din lume nu egala plăcerea de a-i pune moațe. Nu mergeam încă la școală, dar eramlui. La, la final de știri, îl prindeam la televizor... și, ca să nu vorbesc, mă lăsa să-i pun moațe
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 by http://confluente.ro/Cum_se_vede_toamnaa_printre_bucle.html [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]