308 matches
-
substantiv comun și în categorie tipologică: "diplomații ospitalizați de H. și M. pe la draculalanduri sau simpozioane" (Academia Cațavencu, 31.05.2001). Reflectată asupra numelui de origine, generalizarea ironică îi schimbă genul gramatical, creînd un nou obiect, o entitate difuză și bufă: "dansăm frenetic printre Dracule dar distrugem arhive și monumente de patrimoniu" (LA&I, 25, 2002, 1).
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
textul nu spune explicit, dar pare să implice; ceea ce îi și dă ocazie autorului său să se declare rău înțeles. Ceea ce textul chiar spune mi se pare însă mai absurd chiar decît presupusa vînătoare a anglicismelor sau decât recomandarea traducerilor bufe. În primul său articol - bineînțeles, în cazul în care versiunea de care dispun e cea definitivă - se afirmă că "Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
devansează posibilele exerciții de admirație, ca să le arunci oamenilor în față un asemenea adevăr crud, într-un fel de jocul de-a destinul, un joc poate pentru copiii de mâine ai României. Inventezi ceva numit Elisaveta Bam, o numești "operă bufă" - actorii toți cântă, nu-și rostesc replicile - și o servești, în porții mici, celor care au ochi să vadă, urechi să asculte, suflet să înțeleagă. Porții mici pentru că e un spectacol ce trebuie digerat și răsdigerat; căci simți nevoia să
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
scenograful Dragoș Buhagiar și, pe de altă parte cu Irinel Anghel, o compozitoare de forță, curajoasă și originală - să nu uităm muzica din spectacolul Amanții însîngerați, tot în regia lui, de la Teatrul Național - Alexandru Tocilescu pune în scenă o operă bufă cu spirit ludic nesfîrșit și cu o rigoare care nu părăsește spectacolul nici o secundă. Un spectacol cum nu există la noi, un spectacol care respectă forma de literatură naivă, de desen pentru copii - linia lui Harms - în tot ce este
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
a făcut și nu se face, la acest nivel, o asemenea pregătire. Dacă Tocilescu este un ahtiat de muzică, de muzica contemporană, un fin cunoscător și rezoneur, asta nu este ceva valabil pentru toată lumea. Compoziția lui Irinel Anghel, această operă bufă amplă, poantele din partitură, umorul citatelor, prezența micii orchestre pe scenă, cîntatul live, variația instrumentelor de percuție, corzi, clapele, instrumentele de suflat, chitara rece te poartă continuu într-un fantastic în care este instalat absurdul cotidian. În acest univers al
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
îmbrăcată elegant, cîntă neîncetat, încadrînd spațiul de joc și fantasticul poveștii Elisabetei Bam. Atent acum la fiecare detaliu de décor, de recuzită, de costum, de lumină, de umbră, Dragoș Buhagiar face ca vizualul să fie și el protagonist în opera bufă a lui Irinel Anghel, pusă în scenă cu har și cu haz de Alexandru Tocilescu, un artist care s-a îndrăgostit cu adevărat de Daniil Harms, și el un protagonist aici. Artiștii se iau la braț și rîd, și plîng
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
după echinocțiul de toamnă, ziua se arată ceva mai scurtă și nepropice rezolvirii tutulor treburilor la care se înhamă omul, dis-de-dimineață, cu bună credință". Avem a face, prin urmare, în paginile țesute des ale lui Luca Pițu, cu un epos buf al vieții nu doar literar-culturale (cu precădere iașiote, urmărite detectivistic și adnotate nu o dată în cotloanele-i cele mai ascunse și cu umile detalii salvate numai de carisma evocatorului), ci și al vieții așa-zicînd istorice, care-o înrămează mai mult
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
la rându-i că-l va deșela cu coada cazmalei. Totul s-ar afârșit cu bine, dacă Gicu nu s-ar fi împiedecat de o scurtură de vișin sălbatec, ce înverzise pe o măgură. S-a împiedecat și a căzut, buf! cât mi ți-i găliganul. Atât i-a trebuit să-l vadă căzând, rostogolindu-se taică-su. Fugi în goana mare până acolo și haț! mi-ți-l prinse. îl luă de spinare, îl întoarse cu fața în sus și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
fără aripi, am îngînat, ce nestingherit în mișcări, în greșeli... în încîlcit mințile altora cu bazaconiile mele... cu obrăznicia golașă de-a zbura , de-a levita, care va să zică... mă rog, de-a aeroplaniza, de-a helicopteriza... Și făcui, mîndru, primul pas: buf! M-am sculat de pe trotuarul urbei noastre generoase în suprafețe denivelate suav, ocrotite cu sare fină și cu piper rotund (piperul mi-l zvîrliseră cu lopata, direct în cap... un seamăn vesel nevoie-mare că-i util dezaripării mele benevole), mi-
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
m-am deplasat, ar fi fost ideal. Nu mai conta acea omisiune. Dar să faci un efort inutil, să ajungi acolo unde, constați mai târziu că nu ai fost de fapt, este de-a dreptul ridicol. Tot la capitolul dilemei bufe, se poate încadra firma agățată la standul cu numărul 237-A, deschis la Salonul de Carte din Montreal, între 14 și 19 noiembrie 2012. în loc să troneze identificarea clară și precisă - Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, pe înaltul frontispiciu scria în
Tableta expirată. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
în sud. agenda aniversărilor SÂMBĂTĂ, 31 IULIE LOUIS DE FUNčS În 1914 s-a născut actorul și regizorul Louis de Funčs. Alături de Fernandel și Bourvil, a făcut parte din „tripleta de aur“ a comicilor cinematografului francez. A strălucit în comedia bufă, impunând un personaj inconfundabil. Cel mai popular rol al său a fost cel de jandarm în filmele lui Jean Girault. Printre cele mai cunoscute filme ale sale figurează „Nevăzut, necunoscut“ (1958), „Marea hoinăreală“ (1966), „Jandarmul se însoară“ (1968), „Avarul“ (1980
Agenda2004-31-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282723_a_284052]
-
iulie, ora 20, festival de jazz cu Billy Cobham&Culture Mix, Dresch Quartet, Szakcsi&Attila Sasvari; 18 iulie, ora 17, Festival Westel Dixieland; 20 iulie, ora 20,30, Ferenc Erkel - Gheorghe Doja - operă, premieră; 22 iulie, ora 20,30, opera bufă „Don Pasquale“, interpretată de Opera Maghiară Cluj-Napoca; 24 iulie, ora 20,30, teatru-dans „Sindbad“; 27-28 iulie, ora 20,30, „Valsul Krudy“ de Zoltan Frater, Teatrul din Gyula (premieră); 2-3 august, ora 18, musicalul „Regele Cioc“; 4-5 august, ora 20,30
Agenda2004-29-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282651_a_283980]
-
de tranziția zgomotoasă de care are parte țara noastră. De Grand Guignolul zilelor noastre. De aceea, sînt prizate acum eseurile politologice care dezbat România actuala și nu retrospectivele moralizatoare. Carnavalescul decăzut depășește eticul sau îl diminuează prin infuzia de operă bufa. Sa ma intorc, însă, la țintă acestui articol. Cărțile despre Gulag (fie acesta românesc sau nu) nu mai au prospețimea impactului de odinioară și, de aceea, ele sînt comentate sporadic, poate chiar în pripă. Nu mai există explozia luărilor de
Cititorul român fată în fată cu Gulagul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17777_a_19102]
-
extinderea uzului expresiei: obiectul de mîncat (subiectul gramatical al construcției verbale pasiv-impersonale) e, de această dată, uman. Apariția ghilimelelor semnalează, cred, tocmai raritatea acestei combinații, care riscă să activeze sensuri concrete ale verbului și să proiecteze astfel în imaginația cititorului bufe scenarii canibalice.
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
reușit... De ce nu l-ați făcut să reușească, în roman? Fiindcă dacă reușeau să joace piesa eram ca într-un film de la Hollywood. Cu happy-end, cu jandarmi care-și aruncă puștile plângând și se îmbrățișează... Ar fi ieșit o comedie bufă. Deci, piesa nu putea să se joace. Dar trebuia făcut totul pentru a încerca. Romanul Al patrulea zid e povestea unei tentative. I-am impus lui Georges condiții imposibile... Ca în tragedia antică... Da, ca în tragedia antică. Georges nu
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
același timp, dar cu noțiuni opuse. Ei se duc în cârcă unul pe altul, făcând gesturi neașteptate, ciudate, încercând să scape de povara celuilalt. Ieșirile la rampă sunt hazlii, încărcate de tot felul de ticuri, frustrări și sentimente contradictorii. Piesa bufă în care evoluează Dimitrie și Falsul Dimitrie pare să nu aibă nici început, și nici sfârșit. Poetul însuși e personaj insolit, cu personalitate scindată și reacții neașteptate, oscilând între râs și plâns, între sincopă și precipitație ideatică. Ieșirile lui publice
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
care îl oferă întîlnirea umanului cu sine însuși, cu zoologicul și cu vegetalul. Animate cromatic și expresionist-baroce ca viziune, lucrările ei sînt vaste comentarii pe marginea ceremonialului vieții care implică, simultan, o componentă grotescă, la limita tragicului uneori, și una bufă, carnavalescă și jubilatorie. Anne Cathrine Nesa combină, oarecum, cele două momente anterioare, depășin- du-le, însă, pe amîndouă. Există, în lucrările ei de un lirism înalt și de o sensibilitate fremătătoare, atît memoria unei vitalități ocultate, a unei aluviuni preistorice
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
trebuit să pună probleme - au fost la fel de neinspirate. Am avut tot timpul o senzație de jenă în fața acestui spectacol trist, refuzul de a accepta realitatea, inevitabilul. Și mai supărătoare au fost lapsusurile, greșelile solistei, încheiate cu o scenă de comedie bufă: diva mâniată a sfâșiat partitura dirijorului, aruncând-o pe jos în aplauzele fericite ale publicului (!). Este adevărat că bietul dirijor nu a avut prezența de spirit să-i acopere erorile (sărise 11 măsuri, uitase orchestrația) dar tot atât de adevărat este că
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
probă de profesionalism. Căsătoria lui Gogol nu este un text facil. El are toate însemnele comicului de situație: parafrazînd l-am putea numi "farmecul indiscret al căsătoriei mic burgheze". Or, tocmai aceste caracteristici i-au provocat Monei Chirilă apetitul jocului buf. Lent la început, în clipele dilematice ale virtualului mire, greu convins, chiar forțat să accepte imperativul alinierii la cutumele sociale ce leagă prestanța de alcătuirea unei familii, ritmul are o accelerație treptată, atinge apoi vîrtejul amețitor de carusel, laolaltă cu
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
mi-au ridicat semne de întrebare. Basul Metodie Bujor (Rep. Moldova) este o personalitate formată cu o voce deosebit de frumos timbrată, o dicție clară, dinamism și prezență scenică; baritonul Marco Cristarella Orestano (Italia) are verva și tehnica perfect adecvate rolurilor bufe din repertoriul Rossini, Donizetti etc. Premiul II s-a împărțit între tenorii Francesco Meli (Italia) cu reale calități vocale, sensibilitate, putere de comunicare și Kyung-Hwan Min (Coreea de Sud), foarte școlit, cu o fină muzicalitate și un timbu distins. O oarecare nedumerire
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
foarfecă, o compromite, transformînd neutralitatea dicteului în joacă, ingenuitatea lui în persiflare. Înclinația d-sale e către o fantazare supravegheată, care se privește în oglindă. În apele acesteia se răsfrînge o clovnerie degajat satirică, prevăzută cu accente livrești. În registru buf, poetul face și desface, cu degete experte, o poezie a poeziei: "creșteau cuvinte din mine. spiritul este un piept brăzdat. ce faci aici, în mijlocul parfumului. ce, ești cal de biserică, ești codex scris cu încetul. am spus un cuvînt întrupat
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
de multe ori nefericită, hazul lui Călinescu se dovedește a nu fi contagios. Încă de la prima pagină ne taie răsuflarea cu un pasaj de tipul: "Cititorului cu plăcerea logicii, cu o justă intuiție a valorii cuvintelor, deja sedus de farmecul buf al operei ilustrului magistru, o întreprindere cu asemenea pretext i se va părea de la bun început fructuoasă și credem că ne va urmări cu interes. Nu și cu destulă pricepere însă dacă nu-i vom expune mai întîi puțină teorie
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
care îl oferă întîlnirea umanului cu sine însuși, cu zoologicul și cu vegetalul. Animate cromatic și expresionist-baroce ca viziune, lucrările ei sînt vaste comentarii pe marginea ceremonialului vieții care implică, simultan, o componentă grotescă, la limita tragicului uneori, și una bufă, carnavalescă și jubilatorie. Anne Cathrine Nesa combină, oarecum, cele două momente anterioare, depășindu-le, însă, pe amîndouă. Există în lucrările ei, inspirate direct din scrijeliturile și din intervențiile mai mult sau mai puțin accidentale de pe zidurile orașului, un lirism înalt
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
coregrafia transformă violența în spectacolul acestei generații furioase, un show în care transpare nu o undă de simpatie, ci una de înțelegere față de acest frison al „nebuniei chimice”, cum numește Scott Fitzgerald tinerețea. Crima este și ea una caraghioasă, neserioasă, bufă. Alex ucide din greșeală o respectabilă și cam ofilită doamnă echipată pentru fitness, utilizând în acest scop o operă de artă, un penis uriaș de plastic cu care doamna, complet lipsită de umor, alege să se dueleze furios. Ceea ce urmează
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
â” luând locul lui „î”) și de paginare, mai multe poeme compacte în 1981 fiind „sparte” acum într-o nouă dispunere strofică. Singura noutate veritabilă o reprezintă eliminarea unui paragraf onomatopeic din poemul Veciniada. Fragmentul „Se rostogolește/ cucuvaia din pom:/ BUF ! BUF ! BUF!/ Lumea exultă:/ A MURIT CUCUVAIA! CUCUVEAU! CUCUVEAU! CUC UVE AU” (p. 51 în prima ediție) lipsește, așadar, din cea de-a doua. Interesant e că, deși jocul sonor nu era cu totul lipsit de sens (el admițând trimiteri
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]