1,882 matches
-
stăpînește o bună parte din Delta Dunării. Un titlu scos parcă din Budai Deleanu în ADEVĂRUL nr. 3829: Revolta senatorilor flămînzi. Înarmați cu cîrnați, mititei și chifteluțe cu muștar din gros, aduse de acasă, senatorii s-au răsculat împotriva desființării bufetului de serviciu. Tot ADEVĂRUL anunță, în același număr, că Doar președintele mai poate opri escrocheria de partid "sedii de 2 lei": "Camera Deputaților a adoptat raportul de mediere a textelor aflate în divergență între Cameră și Senat. Adoptarea acestui raport
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
picătură. A fi adversar al premierului până-n pânzele albe și a fi, în același timp în cele mai cordiale relații, per tu, cum se spune - scoate la iveală cumplita suspiciune a cârdășiei. Vituperăm unul împotriva celuilalt la tribună, fraternizăm la bufet, ne tăiem în săbii în piatră, dar în salon dansăm menuet. Acel "dragă Adriane", ca probă de perfidie ar dezigna un maestru, ca gafă însă, se penalizează. Bineînțeles nu de către sideralul premier, de către guvern, parlament, ci de către o comisie de
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
Telefil Ce mai află omul de la știrile t.v.? De pildă că un senator a mîncat la bufetul Senatului o savarină acră și altul a constatat că tacîmurile sînt murdare. Rezultatul: conducerea Senatului a dispus închiderea bucătăriei de la Sala Omnia. Ca să vezi! În loc să-i oblige pe administratori să spele vasele și tacîmurile și să nu mai pună în
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
mai pipernicite. Dacă sunt cu adevărat bărbați, dl Isărescu și compania de sunete ar trebui să treacă direct la euro. La ce bun s-o mai lungim cu o monedă națională ce n-are circulație decât la alimentara și la bufetul de la colț? încercați să cumpărați o mașină ori un apartament și propuneți-i vânzătorului plata în lei. Veți fi privit fie ca un escroc, fie ca un picat din lună. Frunzăriți publicațiile sau rubricile ziarelor specializate în vânzări-cumpărări și veți
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
recent la Teatrul Maghiar din Timișoara, într-un spațiu extrem de percutant realizat de scenografa Adriana Grand, greu de uitat, o emblemă a montării. Detaliile privind decorul, înfățișarea și costumul Profesorului sînt prezente prin cîteva elemente menționate în text: fereastra, un bufet țărănesc, masa-birou; Profesorul poartă ochelari, un halat negru, de institutor, pantaloni și pantofi negri, guler alb scrobit. Ce este, în fond, biroul Profesorului? O clasă, răspund creatorii acestui spectacol. În care spectatorii intră și iau loc în bănci mici, pentru
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
absolventă Tokai Andreea sînt inteligent aleși pentru un teatru abstract sau nonfigurativ în care contează enorm ce se întîmplă pe scenă, în arenă. Pas cu pas. Este o dilatare a timpului, a sunetelor, a cîntecului dramatic cîntat live, în spatele impozantului bufet țărănesc, ca într-o boîte-à-musique, a picăturilor de ploaie ce plîng pe fereastra îndărătul căreia se ascund crime și coșciuguri. Viața și moartea își predau ștafeta ca într-o scamatorie dibaci executată. Îți scapă mereu tocmai trucul. "Să împingi burlescul
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
drumul complex al acestui tip de teatru. A dirijat impecabil schimbul de energii între protagoniști, între aceștia și spectatori, într-un crescendo bine punctat de jocul actorilor. Cine urmează să fie scos la lecție? Ploaia bate în geamul-fereastră încastrat în bufetul țărănesc. Un pian și o vioară cîntă, parcă, un cîntec de înmormîntare.
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
din cuptor ne țâșni în nări. Dublul meu se poticni, ca săgetat. - Ascultă, i-am strigat, dacă mergi la vot, acolo e tombolă! - Tombolă? - Cu televizoare color din ultima generație - ecran plat, teletex. Ai televizor? - Deci, n-am. - Și este bufet, cu brioșe, cu sărățele, fursecuri, sucuri de fructe - la discreție. De când n-ai mai pus în gură alune americane, migdale. Ce zici de o cafeluță, în pahar de plastic mare? Pierdut, făcu un semn cu mâna: trimitea la un trecut
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
-l ispitesc pe autor - în afara unor zgârcite indicații asupra „orașului de sub munte”, Sibiul de adopțiune unde locuiește de trei decenii. Pe lângă vechea casă cu scară interioară și bibliotecă - ea s-a mai extins, cu anii, până în fundul curții -, trebuie amintit bufetul (căci: „bufetul termita este de departe cel mai mare bufet/ spune mopete când vine vorba...”). E vorba tot de o bibliotecă, unde M. Ivănescu în neuitata sa ipostază de mopete se întreține cu personaje pe măsura sa, măști străvezii ale
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
pe autor - în afara unor zgârcite indicații asupra „orașului de sub munte”, Sibiul de adopțiune unde locuiește de trei decenii. Pe lângă vechea casă cu scară interioară și bibliotecă - ea s-a mai extins, cu anii, până în fundul curții -, trebuie amintit bufetul (căci: „bufetul termita este de departe cel mai mare bufet/ spune mopete când vine vorba...”). E vorba tot de o bibliotecă, unde M. Ivănescu în neuitata sa ipostază de mopete se întreține cu personaje pe măsura sa, măști străvezii ale unor prieteni
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
de sub munte”, Sibiul de adopțiune unde locuiește de trei decenii. Pe lângă vechea casă cu scară interioară și bibliotecă - ea s-a mai extins, cu anii, până în fundul curții -, trebuie amintit bufetul (căci: „bufetul termita este de departe cel mai mare bufet/ spune mopete când vine vorba...”). E vorba tot de o bibliotecă, unde M. Ivănescu în neuitata sa ipostază de mopete se întreține cu personaje pe măsura sa, măști străvezii ale unor prieteni intelectuali: v. înnopteanu, i. negoescu, el midoff, dr.
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
cine-a mai văzut intelectual la vânătoare și vânător cu ochelari fini de intelectual?!) După cum etalarea indecentă a bogăției iar nu e pe placul românului, în a cărui inimă încap doar băieții precari la pungă, asudați, băutori de tărie la bufetul de cartier, ce-și revendică legitimitatea din salariul de bugetar și forța din batjocorirea copioasă a gramaticii Academiei. În aceste condiții, numai Năstase să nu fii! Fără bază politică reală, incapabil să transmită electoratului un mesaj eficient, el nu are
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
puține onorabile familii arabe odrasla dispare de-acasă pentru scrut timp și nu se mai întoarce, mici bucățele dintr-însa fiind înapoiate celor ce vor avea, de atunci înainte, de celebrat un erou, unul confortabil cuibărit în acel Paradis, unde bufetul suedez este la orice ceas al mileniului la fel de asortat ca și în clipa deschiderii, iar alte sorturi de agremente stau permanent la îndemâna celor voluntar jertfiți în lupta împotriva evreilor și a cruciaților. Interogați, părinții sunt mâhniți de a nu fi
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
numai de moarte habar n-avea, refrenul: "Moartea, numai moartea legionară/ Ne este cea mai sfântă nuntă dintre nunți". Te lua valul mulțimii: Aruncat e zarul sorții/ Ori învingem, ori murim." în subsolul Liceului "Gheorghe Lazăr", unde eram elev, lângă bufet, se înjghebase un stand de cărți și efecte legionare, postere de culoare verde, cu chipul Căpitanului, privind dincolo, diagonale, centiroane, insigne, broșuri. Numai împrejurarea că mă știam fiul unui "jidovit", dintr-o familie "iudeo-masonică", într-o a doua generație de
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
esență e trecută în codul unui imaginar care-i acordă un sens de obiectivitate, de abstragere din dureroasa îndoială a autoscopiei asumate: "mopete în această amiază cu soare lăptos,/ așezat la masă în curtea, cu mult ciment plumburiu/ pietruită, a bufetului nurca, își spune-am să scriu/ despre remușcările mele care vor să mă tragă în jos// în apele dense ale conștiinței de mine însumi - am să/ scriu în sfîrșit un roman lung cu personaje nenumărate./ (în jur, amiaza se răsturna
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
un tramvai, și o foarte ciudată/ ființă din vagonul, altminteri pustiu, așezată// lîngă fereastră, îl privește sticlos pe mopete./ mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său/ roman - se joacă numai cu vorbe cu înțeles rău" (însă și bufetul nurca). Apare și o confruntare a lui mopete, acest alter ego al autorului plăsmuit din retractilitățile d-sale funciare, cu voluntarul, incandescentul, spectaculosul el midoff, "ca un tigru, tigru arzînd/ luminos în pădurile nopții". Indubitabil e o aluzie la Leonid
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
cu vechituri, pe calul epopeic (ai pleșuvit? ți-au căzut dinții?...) cu care postmodernismul lovea la Cartea Românească. Format de manual, copertă crem plăcut, ilustrată de Dan Stanciu. Nici că se putea mai sugestiv deus ex machina: pe dinăuntrul unui bufet de apartament, mașinăria împinge de timp - de nisipul dintr-un soi de clepsidră, ca să scoată, deasupra, abur. Sau duhuri din lampă. Puterea fără de putere, Ariel urnind locomotive, îi și este, secolului XIX, cea mai bună etichetă. Fiindcă lui, vremea cînd
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
noastre. Mama mea, Liuba are acum cincizeci de riduri și nu știe să le spună nu așa cum țiganii nu știu să spună "nu te iubesc". Limbajul țigănesc nu are "nu te iubesc". Lilca, dura, bomboane albastre avem și noi la bufet. Pe malul ucrainenilor, sârma ghimpată crește din penele de lișiță în timp ce eu renunț ca o ancoră să mai urmez vreo corabie. În timp ce tu devii Liliana Constantinescu. Astăzi dezertez ca soldații dopați cu LSD. Dezertez într-un câmp de-o palmă
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
dintotdeauna. Îi era atât de familiar că mai-mai să și stea de vorbă cu el. Păi, cum așa, se putea vorbi cu lucrurile? Ceștile și ceainicul, acolo, lângă ea, pe șervețelul de dantelă. Și farfuriile și vaza din sticlă... deschidea bufetul și erau acolo, la locul lor, strălucind. Ca atunci când zâmbește cineva și apar dinții, strălucitori, în mijlocul buzelor - tot așa farfuriile și vaza, în mijlocul ușii. Obiectelor le plăcea să fie atinse de niște mâini grijulii, iar, ca să le fie bine, trebuiau
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
să n-o oblige să plece de acolo. Se gândea la asta câteodată, așezată în fotoliu și uitându-se în jur la lucrurile din odaie, refugiindu-se în spatele lor ca și când ar fi putut-o proteja, orologiul din perete, etajera, masa, bufetul, scaunele. Proprietarul o vizitase odată, cu vorbe mieroase. Îi oferea o indemnizație ca să plece. Se va duce într-un apartament modern, cu boiler pentru apa caldă, baie și mașină de spălat, promitea el. Dar ea n-avea încredere. Chiar dacă ar
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
materie vie care se descompune dar, în același timp, se poate recompune, reprezentând o serie de imagini digitale, raporturi matematice, coduri pure, pare eliberată de impuritățile materiei pieritoare. Acest joc de compoziție, decompoziție și recompoziție are loc într-un fost bufet de clasa I din gara orașului Basel („Gare du nord”), situat la frontiera germano-franco-elvețiană, un fost restaurant în stil baroc industrial, cu mult lemn întunecat și cu un mare ceas de gară. De curând a fost amenajat ca sală de
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
era și ea subțire pînă la transparență, iar apa minerală insuficientă, astfel încît, sîmbătă, cum am zis, zi de vîrf, pe la ora 3 după-amiaza, deja, erai obligat fie să bei bere (călduță) fie să mori de sete. Un al doilea bufet și mai mic, tot la parter și un restaurant pe “Bulevardul lectura”, la oamenii de presă, cu chelneri care îți tăiau apetitul erau singurele locuri unde te puteai așeza să-ți tragi sufletul. Dar nu vii la Tîrg ca să mănînci
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
retrage din spațiu ca și din timp, precum din dimensiuni obiective, amenințătoare, găsindu-și refugiul subiectiv într-o ambianță „idilică”, tradițională, însă nu chiar... arhaică, retrogradată doar pînă la condiția modestă a confortului modern, precum și într-o îmbătrînire cochet-prematură. La bufetul sătesc nu sînt excluse, în acompaniament de țuică fiartă, discuțiile amalgamate, bunăoară despre crescătoria de melci și... Roland Barthes. E ca și cum un individ ar purta un frac peste cioareci. Poeticeasca evaziune are o constantă picanterie stilistică, o extravaganță moale ca
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
emblema ei e șoricul de porc// stau la fereastră și privesc țurțurii de ghiață/ iată-mă iarăși în colivia copilăriei/ cînd mîncam compot de prune afumate și doream/ să ajung ofițer de marină// acum sînt un bătrîn ponosit căruia la bufet/ sătenii îi spun ironic trăiască domnu poet/ nu eu mi-am ales o asemenea meserie stupidă/ sînt victima parcelor// orătăniile dorm de mult/ amintirea se spulberă și apa îngheață// în soba mea țărănească focul e-o limbă de aur/ ce
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
spart care se bălăngăne înainte și înapoi sub efectul atingerii bastonului meu, mă duc șonticăind până la bucătărie. Cineva și-a atârnat iar rufele la uscat aici, în ciuda avizelor de interdicție care tapetează zidul. Rufele se scurg, picură, fac băltoace pe bufete și peste plită până în oale. Mi-a picurat o picătură și pe cap, chiar acolo unde biata mea tărtăcuță este goală și nu pot să acuz pe nimeni, fiindcă picătura venea de sus, pur și simplu. Puradeii se fugăresc în jurul
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]