241 matches
-
m-a luat În casă unde trăia cu o soră și mama sa, m-a recomandat, femeile au fost foarte bucuroase când au auzit cine sunt, Întrebându-mă ce face mama cu sănătatea și alte lucruri În legătură cu familia și au bufnit În râs: - El e Valeriu cu care a vrut să te culce madam Anania? - Hei, hei, lăsați asta, el e. - Da, se vede foarte periculos, a zis sora sa Înghiontindu-se cu maică-sa. Emilia s-a pus pe plâns
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
unul după altul, uneori fără a deschide sau închide ușa. Mă amuza să privesc fețele lor chinuite. Vorbeam cu ei, dar în același timp de-abia mă țineam să nu izbucnesc în rîs. Odată n-am rezistat și m-a bufnit rîsul. Ei au țîșnit îngroziți, care spre ușă, care pe fereastră, care direct prin perete. Rămînînd singur, m-am ridicat în toată înălțimea mea falnică și am zis: - Prim tim pram. Dar ceva a trosnit în mine și puteți să
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
o alterează din capul locului. Imaginea istoriei contemporane, propusă de poetă, e cea de abator, cu înțelesul că făpturile măcelărite nu sînt doar animalele, ci și oamenii, pradă unor vampiri politici: Se frîngea secolul la jumătate. La marginea cîmpului vitele bufnind de spaimă lipite laolaltă, cum le mînau la abator. Dădea glas făptura împinsă la pieire - răcnet rostogolit peste cîmpuri, ghemuit în munți.// Jumătăți uriașe atîrnau de cîte un picior în cîrlige de nichel zidite printre faianțe:/ chipul simplificat acum din
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
Ne mutăm, în doi ani" - repetau funcționarii, când le arătam sălile devenite insalubru de întunecate, culoarele igrasioase, fără lumină, bântuite - ziceau funcționarii - de șobolani (eternii "noștri" convivi), sau linoleumul rupt, în care se împiedicau visând la lecturile lor grăbiții studioși, bufnind uneori pe jos, sau latrinele - care pe vremea studenției mele erau un ideal de "modernitate" -, acum fără, măcar, încuietori la uși... În anno Domini 2002, după festiva "inaugurare" (a clădirii noi), sala cea mare de lectură, și restul, arată nu
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
mut, dintr-un loc într-altul, praful În Regatul meu de Nicăieri Eu sunt deznădăjduitor de rău. Încremenitor de ticălos. Intenționam să îmi clădesc mintea ca pe un tron de domnie pentru Dumnezeu Dar, în loc de asta, prin spărtura minții mele Bufnesc valurile de diavoli încolăciți cu gândurile mele cele mai scârboase Cine mă va salva de mine? Cine mă va scoate Din jungla tulbure de dinafară și din jungla nefirească de dinăuntru? Cine mă va trage afară din secrețiile mele clocotitoare
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
aerodinamică a lui Bernoulli. Chiar și pe vreme rea, un avion în zbor se sprijină pe aer ca roțile unei mașini pe o șosea, și aripile ii sunt calculate să reziste la un vânt de forța 9. Mi-aud valiza bufnind în compartimentul de bagaje, și când îl văd pe hindus venind către mine, fac o tocmeală cu Dumnezeu: dacă sunt al dracului cu el, dar și cu ea -că dacă vine hindusul aici la mine înseamnă că l-a trimis
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
cercuri ovale peste transplanturi de viță de vie, roșii cu gust din copilărie � mândria noastră � și flori artificiale locale îți spun, aici nu se bea și nu se citește pe capete oricine poate avea un supersonic orange din care visele bufnesc cu zgomot pe asflatul strălucitor între două lumi totul se trăiește dublu ar trebui să avem și două memorii complet separate altfel n-o să mai știi dacă asistenta obeză din Puerto Rico nu ți-a făcut injecții când erai mic copiii
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
sat nu privi înapoi nici măcar o dată. Știa ce se întîmplă în spatele lui. Femeile mergeau în laturile și în coada companiei, siluete disperate, spre jena celor pe care îi petreceau. Rămîneau treptat, în urmă, fie dînd buzna pe cîte o poartă, bufnind de plîns, fie lăsîndu-se, moi, să șadă pe marginea șanțului. Dreaptă, lipită de poartă, o văzu pe soția lui gătită cu ie și maramă. Dar parcă nu mai era ea ci imaginea ei, o poză, un tablou, ceva care doar
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Simona Tache Sau bătaia în dialog dintre Mihai Radu și mine, din Cațavencii de săptămâna trecută. De data asta, el a întrebat care-i treaba cu femeile, atunci când, deși trântesc și bufnesc, pretind că nu au nimic, iar eu am răspuns. Citiți toată tărășenia aici.
Ce au femeile când “nu au nimic” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21264_a_22589]
-
calea prefigurata de Ubu, care a dus la tiranii secolului douăzeci. Supraomul nu e ridicol: e grotesc. Iar stilul cărții, tot prin deviere de la modernitate, e datat. O pictorița savanta proclama, la un dineu: ăNietzsche ăncarnează logică contradictoriuluiă (481). Cioran bufnește: ăAsa ceva ați strică o seară. Are dreptate. Dar și ea, femeia, avea". Ori: Exact an critică, si cand calcă an străchini, sau mai ales. Despre Kierkegaard: ăN-a fost nimeni vreodată mai profund pe un ton atât de afectată
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
și o descrie într-o manieră halucinant-expresionistă: "O dată îți aruncă viața asta organele-n aer/ și ești terminat. O dată/ clocotește și pulsează/ și îți împinge ochii din orbite afară/ și unghiile din locașul lor sidefiu. O dată/ te pomenești că te bufnește viața pe gură,/ te bobotește rău,/ îți pătează cămașa/ îți împurpurează jaboul." Finalul poemului, conceput în stil biblic, consacră viziunea. "Adevărat îți spun:/ nu trage astfel nădejde, / nici nu cobi:/ de mâna vieții tale-ți vei da duhul./ Iar nu
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
ei (care e blogul) pe bani. Simona trebuie să muncească GRATIS și punct, nu-i așa? Iar, dacă ți se cer argumente suplimentare, dacă ți se cere să-ți justifici rațional indignarea, nu ești capabil. Tot ce poți e să bufnești, să trântești și să ameninți că n-o să mă mai citești. “Te folosești de noi ca să iei bani”, a fost unul dintre reproșurile la care m-am închinat trei zile. Cât de prost să fii să spui așa ceva? În ce
Nu sunt Sclava Isaura sau despre publicitatea pe bloguri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20317_a_21642]
-
simțim și noi puțin mai normale, mai puțin vinovate poate, cum eram pe vremuri; și citim postările voastre despre și cu „retardați”. Nu știu cum sunt alte mame, dar mie îmi vine imediat în ochi fata retardatei mele de acasă. Și mă bufnește plânsul. Pentru că sunteți răi. Răi și ignoranți. Și vă urăsc... deși tare nu aș vrea... doar că așa îmi vine... îmi cer iertare...” De mult vreau să explic de ce nu cred că suntem răi și ignoranți, atunci când folosim cuvinte ca
E ok să folosim cuvinte ca “retardat”, “cretin”, “idiot”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18232_a_19557]
-
izul ei învăluia tot aerul gării. Femei uscățive, cu broboade cu ciucuri lucioși și haine bărbătești peste fustele crețe, stăteau, de ore încremenite pe bănci, lângă papornițe în care cotcodăceau găini, mirosind a ud și-a cotețe. Prin ușa bufetului bufnea o duhoare de vin ieftin odată cu înjurăturile încăierării" (p. 29). La fel de pitorească și plină de detalii este coada matinală a celor veniți să cumpere gaz. Într-un comentariu din 1985, regretatul Laurențiu Ulici observa că paticularitatea prozei Gabrielei Adameșteanu stă
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
inima și gata. Încep să tremur din nou. Să chemăm o ambulanță? N-are, mă, nevoie. Cu toții am trecut prin asta. Ea nu, spune - pentru a treia oară - Alexandra. Mă gândesc că, dacă m ar duce la spital, m-ar bufni râsul. Ajungem la taxiuri. Ăștia caută un taxi să îl luăm până acasă. Taximetriștii nu vor să ne ia din cauza mea, că au văzut cum m-au cărat până aici. Că dacă vomită în mașină? Vorbesc de mine. Mie îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
această vârstă Încolo, te gândești să te distrezi cu nepoții, să-i educi, să-ți scrii memoriile, sau să muncești În cerc mai restrâns, fără să mai ai pretenția că mai poți organiza viața complicată a unei țări Întregi. Te bufnea râsul când Îi vedeai la televizor cum dormeau În sălile de ședință sau țineau discursuri agramate, chiar dacă se străduiau să exprime ceva. Excepții de la această regulă sunt puține, și fiecare În parte este chemat să se autoanalizeze corect și să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
vedeam niciodată. De asta te-au căutat pe-acasă! Au speriat-o pe mama... Ne-au speriat pe toți. Aide undeva să stăm de vorbă liniștiți. Aide-n baie. Numai terminați repede cu secretele, că acu pică, știi tu cine, bufni în râs scorpia mică. Cine să... Ce vorbește asta? Prostii, prostii, n-o băga-n seamă, îl liniști Irina. Vrea să te necăjească. Hai. De ce râde? Irina își strânse capotul pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu-l văd eu. De dor plângeam. Doar că, la un moment dat, nu mi-a mai fost dor. Mi-a trecut, cum îți trece... nu știu, rujeola, să zicem. Aparent fără urmări. Până într-o seară, când m-a bufnit brusc, cu tata, la masă. Friptură de pui cu piure de cartofi. Doar asta știa să facă tata. Friptură de pui cu piure de cartofi. E motivul pentru care nu mai mănânc așa ceva de aproape doisprezece ani. Îmi aduc aminte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Leahu atât de tare, încât își scăpă ochelarii pe jos. Se repezi după ei, ca un liliac pălit în urechi, dar se dovedi un gest nepotrivit. Trenul scârțâi și frână brusc. Se trezi aruncat în brațele lui Che Guevara. Îl bufni cu putere în piept cu un umăr, după care i se scurse în brațe ca un copil coborând dintr-un corcoduș. Che Guevara îl privea fix, cu o demnitate vecină cu nebunia. Profesorul Leahu înțepeni de rușine. Stătea moale în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și cântăm/ de ziua ta mămico și primim ajutoare./ Facem colaje cu doamna Jeni care-i merg mâinile brici/ și știe să facă tot felu de crenguțe înflorite/ din toate pungile și gunoaiele./ Când vine vorba de familie te cam bufnește râsu/ și se face pielea de găină./ Familia este o planșă urâtă și plină de praf/ care stă în magazie/ pe care scrie romdidactica./ Are și bunici." (pag. 60) Când astfel de ambiguități se instituie, realismul gros al presupusului reportaj
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
respectiv. și mă duc să Îl aștept pe băiatul respectiv... și vine unul ghebos, cel mai urât din școală, avea un gheb În spate, era handicapat... și l-au adus pe el, și efectiv când l-am văzut, m-a bufnit plânsul și am fugit, m-am dus acasă și i-am spus lui mama că nu mă mai duc la școală. Asta mi-a marcat complet viața, pentru că eu din momentul ăla am spus: din momentul În care am să
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
frumos meci de fotbal din lume Pe vremea mea, uite că am ajuns s-o scriu și pe asta, jucam fotbal toată ziua. Uneori, la ocazii să zicem, mergeam și pe stadionul Doftanei Bănești. Spun stadion și mai să mă bufnească râsul. Un stadion unde pășteau oile lui Vasile Bou, iar în apropiere se afla un cimitir unde mai sărea mingea și spărgea candele și alte chestii de recuzită bisericească. De obicei, jucam pe latul terenului, că, na, eram și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Nu există iubire fără moarte, domnule Mihai. Nu dumneata o spuneai? Și moartea, la urma urmei e o iubire...Și încă ce iubire... Grozavă trebuie să fie sceneta asta a voastră, dragilor - remarcă Roji de la masa aflată în sediul bibliotecii. Bufnind în râs, ne trezim cu Roji dincolo de raftul cu cărți, ce desparte așa-zisul separeu (mai mult un interval) de sediul propriu-zis al bibliotecii. Iubirea - răspunde ea apostrofându-ne jucăuș cu degetul - cu cât e mai interzisă, cu atât e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În cușcă, am săltat un prespapier, așteptând. Antiaeriana a interceptat-o În mijlocul flick-flackului care urma să se Încheie deasupra mea, ruinându-i astfel șansele la medalie. Orice juriu ar fi depunctat drastic aterizarea, căci respectiva a căzut pe-o parte, bufnind la contactul cu podeaua ca un sac plin cu soldăței de plumb. Concursul fiind gata, am revenit ferm la conducerea operațiunilor. — Fetelor, gata cu zbânțuiala! Strângeți jucăriile, luați-vă surioara la subsuoară și fuga la mămica! le-am spus celor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să ai umbrelă! Cînd ne sărutăm elementul dragostei; dar nu oricum; dragoste mărturisită la locul de muncă, sub copertina umbrelei, să fim pudici. Scuză-mă că te-am întrerupt din dulcea-ți visare. Bîțîială plăcută! Ce naiba ai?! Zău, tot timpul bufnești... Ce se cîntă în studenție acum? Multe. Chiar și "Suflecată pîn' la brîu". Pe vremea ta nu? răspunde fata ironic. Nțt! Pe-atunci se purta " Nud cu cinci foi de viță", îți poate confirma și maestrul arată Lazăr cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]