43 matches
-
nemișcată: La răspântii, când Kemal, Pe bosfor la celalt mal, Din zecime în zecime, Taie-n Asia grecime ........................” (G. Călinescu-Istoria...) Deși în conflict cu Tudor Arghezi, merge pe linia „Fătălăului”, continuând tradiția lui Anton Pann, a poeziei muntenești balcanice și bufone, înrudită cu Mateiu Caragiale. Imaginea lui Nastratin Hogea, văzut ca un argonaut murdar pe un biet caiac putred, în mijlocul unui Orient mirific, ne pare o poveste ruptă din „O mie și una de nopți”. Cetatea turcească e văzută în partitură
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
să uit/ sau tot ce-am vrut să nu uit». Tratatul de oboseală inventariază situații limită, întâmplări absurde, închipuiri grotești, gesturi disperate între care există o osmoză perfectă și față de care ființa are o atitudine când conciliantă, când provocatoare și bufonă. Dincolo de cele câteva lucruri în care crede («Inspirația. Frumusețea. Misterul. Și Altele.»), poetul manifestă «o mare încredere/ în arta cu care se strică toate în jur». Poate că din această secătuire a ființei, din această biciuire și asaltarea a ei
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
dată, am împrumutat tonul articolului nostru de la "Charivari" sau mai bine de la "Tintamarre". Este întîia și cea de pe urmă oară că o facem; scuza noastră este că nu am putut urma altfel, de vreme ce aveam a da seama despre o comedie bufonă, ale cărei personajiuri de căpetenie erau d-nii Pantazi și Holban. [5 aprilie 1878] TENDENȚE DE CUCERIRE Situația persistă a rămânea nehotărâtă, cu toate acestea noi credem că limba cumpenei înclină spre război. Într-adevăr, daca Rusia ar face concesiunile cerute
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Dacă răsturnarea ministeriului Giskra-Hasner ar aduce cu sine căderea sistemei, a constituțiunei, a dualismului, ce rol vor juca românii la regenerarea bătrânei Austrie? Sta-vor ei cu mînele în sân, cum sunt obicinuiți a sta, intimida-se-vor de țipetele bufone ale maghiarilor sau nemților, ori vor merge cu fruntea deschisă, solidari cu celelalte națiuni cari au aspirațiuni comune nouă, spre a apela la simțul de dreptate al tronului, spre a-l sili să ceadă voințelor supreme ale popoarelor? Până când să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
utilizat ca pseudonim... De-a lungul secolelor, această stratagemă intelectuală - necinstită - se construiește cu prețul unei uitări, al unei tăgăduiri, al unui dispreț pentru discursul creștin din finalul lucrării și devine, după cititorii ei - universitari, adesea... - un pretext, o comedie bufonă, un artificiu retoric pentru a masca violența pledoariei epicuriene. Valla libertin, Valla ateu, Valla materialist, Valla epicurian, dar niciodată Valla creștin - un titlu revendicat totuși de la o carte la alta! Cum să escamotezi mai bine o gândire nouă și potențialitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
simulare cu efect de real și ca elogiu complementar al aptitudinii sale de a stăpâni artificiul, ca tehnică eficace a motivării. Avem astfel, după el, o metaforă inițiatică care aduce omagiu adevărului textului. Recitarea, "prezentată cu o demnitate solemnă și bufonă", face ca realul să parvină doar sub forma de discurs, înscris sub formă de repertoriu, joc de "rescriere a rescrierilor"273. Dacă urmărim și avem toate motivele să le urmărim, analizele lui Claude Roy asupra acestei "extreme curtoazii narative", teatrul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ca femeie. Îmi place America, fiindcă e foarte mare și are zgârie-nori". Într-un comentariu (Națiunea, 12 ian. 1948) despre Libertatea de a trage cu pușca text producător de reacții -, G. Călinescu afirma că autorul "face un fel de poezie bufonă în care autopersiflarea atinge culmea"; persiflare care de regulă e "semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". Pe scurt, Geo Dumitrescu era un "poet foarte patetic", practicant al unui discurs "supraprozaic și ingenuu". De aproape însă, nu sentimentul e bătător
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mici studii, articole și proze scurte în „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri” și „Viața românească”. De sub tipar îi ies o nouă ediție a Nopților la Ada-Kaleh (1970), culegerea de nuvele și schițe Trandafiri de octombrie și alte surâsuri (1971) și Fauna bufonă. Pseudozoologicon (I-II, 1972-1975). I-au fost puse în scenă și piesele Azi și Trenul de Adjud. Predase editurilor și o plachetă de versuri, Carmen miserabile, care s-a pierdut, o nouă versiune din Adorata (tipărită postum, în 1984) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
de aici datează dinainte de 1945. Cele noi (Sofora de pe Strei, Pădurea omenească etc.) nu relevă o compoziție echilibrată, anumite părți (dialogurile, digresiunile) etalează o vervă impresionantă, muiată în satiră uneori, alteori cu infiltrații lirice. Potrivit mărturisirilor lui D., și Fauna bufonă (I-II, 1972-1975) a fost scrisă într-o primă formă în 1942, fiind remaniată în 1957 și din nou, atent corectată. Subintitulată Pseudozoologicon, cartea este o enciclopedie a curiozităților din lumea animalelor, dar și o suită de „moralități”, a căror
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
Nastratin și timpul său), București, 1934; Adorata, București, [1930]; ed. Craiova, 1984; ed. [București], 1992; Nopți la Ada-Kaleh, București, [1932]; ed. București, 1970; ed. [București], 1990; Târgul de fete, București, [1933]; Trandafiri de octombrie și alte surâsuri, București, 1971; Fauna bufonă. Pseudozoologicon, I-II, București, 1972-1975; Fata de la Suza, București, 1982; ed. (Esthera), îngr. Corneliu Popescu, postfață Paul Dugneanu, București, 1995. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 164-168, IV, 240-244, V, 230-233, VI, 154-157; Adrian Maniu, Romanul lui Anton Pann, RP, 1929
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
Călinescu, Ist. lit. (1982), 796-797; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Iași, 1978, 107-119; Dragoș Vrânceanu, Materia literară și idealurile ei, București, 1976, 155-157; Traian Stoica, Romulus Dianu, „Trandafiri de octombrie și alte povestiri”, VR, 1972, 3; Victor Atanasiu, Romulus Dianu, „Fauna bufonă”, RL, 1973, 22; Mircea Iorgulescu, Romulus Dianu, „Fauna bufonă”, LCF, 1973, 15; Cioculescu, Itinerar, III, 298-303; Ion Caraion, Romulus Dianu, RL, 1980, 13; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 126-128; Z. Ornea, Un roman pe motive biblice, RL, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
Iași, 1978, 107-119; Dragoș Vrânceanu, Materia literară și idealurile ei, București, 1976, 155-157; Traian Stoica, Romulus Dianu, „Trandafiri de octombrie și alte povestiri”, VR, 1972, 3; Victor Atanasiu, Romulus Dianu, „Fauna bufonă”, RL, 1973, 22; Mircea Iorgulescu, Romulus Dianu, „Fauna bufonă”, LCF, 1973, 15; Cioculescu, Itinerar, III, 298-303; Ion Caraion, Romulus Dianu, RL, 1980, 13; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 126-128; Z. Ornea, Un roman pe motive biblice, RL, 1996, 25; Dicț. scriit. rom., II, 85-88; Romulus Dianu, DCS
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
Sinodul a recomandat reprezentarea misterelor sfinte. Se pun totuși condiții foarte stricte în reprezentarea acestei arte religioase pentru a se face o diferență netă între arta religioasă și arta profană: se interzice apariția în scenele religioase a personajelor anecdotice sau bufone, să se reprezinte imaginea donatorilor, să se picteze personajele religioase în haine contemporane, se interzice nudul. Papa Pius al II-lea dă ordin ca personajele din Judecata de Apoi a lui Michelangelo, din Capela Sixtină, să fie îmbrăcate. Această dorință
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
aflau în fruntea învățământului ieșean. Mic, negricios, cu părul creț, profesorul avea o față atât de mobilă încât școlarii mai impertinenți se simțeau îndemnați să se strâmbe la dânsa. Domnul Papastopol îi trata cu o ironie care, la insistența mai bufonă a unei belele de elev, se transforma în reacție jignită. Chiar și așa, profesorul se mulțumea să-i adreseze nesimțitului doar o poreclă: „mascalțone”. Din asta, respectivul își făcea însă un titlu de glorie. Când preda, lui Mauriciu Papastopol îi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mult imaginația cinematografică erau viziunile enigmatice de vise care se transformă, printr-un miracol de inocență, în realitate credibilă și concretă, animalele care au sentimente și care vorbesc, aventurile sexuale ce par furate hazardului și însoțite întotdeauna de o grație bufonă și copilărească. Cum să mai scriu, în aceste condiții așa cum mi-a cerut-o Jonny Costantino, simpaticul critic italian cunoscut la festivalul din Capalbio , despre Cinematograful italian recent, când este atât de evident că cineaști precum Pasolini, Fellini, Antonioni, Visconti
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
artei, păstrându-i totodată savoarea spontană dată de Muza țării. Alecsandri este un poet de o extraordinară bogăție a creației. A scris poezii lirice, legende epice, printre care Dumbrava Roșie, care este cea mai întinsă, comedii într-o notă aproape bufonă, vodeviluri. Spre sfârșitul vieții a dat câteva drame sau tragedii în versuri: Ovidiu, Fântâna Blanduziei, Despot Vodă. Poeziile sale lirice sunt fie în genul popular, fie într-o notă de artă. Ele respiră întotdeauna un sentiment foarte profund. Cele mai
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o prospețime și o sinceritate fără seamăn; puține sunt marcate de tristețe, căci muza lui Alecsandri este mai degrabă și mai adesea veselă. În operele de teatru, Alecsandri ia în râs defectele vechii societăți românești. El prezintă pe scenă personaje bufone și grotești, femei care vor să pozeze în doamne, greci și evrei, "lipitorile" satelor. Prin ironiile sale spirituale, a contribuit mult la a-i face pe români să renunțe la moravurile vechi și să-și se îndrepte gândul spre viitor
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
transparente la un Afganistan prezent, mai degrabă, în istoria noastră decât a lui Holmes. Mai abitir decât în primul episod, Sherlock Holmes (2009), detectivul, interpretat de un tot mai șleampăt și trivial Robert Downey Jr., se află într-o vervă bufonă cu pasiunea redescoperită a digresiunii limbute. Ritmul discuției, replici seci, casante, ironice, devine ritmul acțiunii, astfel încât, luat de val sau călare pe el, regizorul surfează vertiginos uitând de rațiunea fiecărei acțiuni și de sensul pe care prozatorul îl acorda momentelor
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
expresiei: "Ieri la Constantă lumea bună se cocea în magazine și, catre seară, pe bulevard, de-a lungul țărmului, cucoanele elegante se perindau cu fetele crispate ale unora care n-au prea reușit în viață, etalînd în îmbrăcăminte o varietate bufona. Provincia balcanică zăpăcita de jurnalele de modă pariziene da cele mai neverosimile rezultate!". Pantofii scumpi și eleganți stau pe același plan cu arta plastică: "Sufletul meu drag - pantofii îmi vin bine! Capul făcut de Militza e remarcabil!!". Lumea în care
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Alba- Iulia, dar evocarea are un ton de baladă duioasă, culminînd într-un strigăt amuzant, venit din rărunchii unui țăran pe care îl aude strigînd: „Trăiască România dodoloață!“ Apoteoza gravă a unui eveniment crucial e înfățișată în nuanțe de halima bufonă. Epitetul „dodoloață“ e nostim în raritatea lexicală a unui termen care azi nu trezește decît zîmbete, căci sensul de „rotund“ al regionalismului nu mai poate fi înțeles de nimeni. Totuși, cartea rezistă prin lexicul unui scriitor, care scrie impecabil într-
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
a vieții zilnice, dobândesc dimensiuni de evenimente și o aură simbolică. Scena scuturatului în casă, de pildă, acțiune în care cele două eminente gospodine, Sanseverina și Ecaterina, își unesc abilitățile și forța este cu adevărat „o mică epopee domestică și bufonă“ (N. Manolescu). Sau episodul îndelungatei belote jucate de Cosașu într-o noapte de Crăciun, conducându-l la un dialog cu cartea , cu cartea de joc, desigur, dar nu doar cu aceea: „...mi-a plăcut să dialoghez cu cartea mea, s-
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
mișcare de dans. O piesă în care fiecare personaj era închis într-o lume a lui: o interpretă avea o mișcare aproape mecanică, de mers fără sfârșit, un interpret (David), cu un corp aparent slăbănog și vopsit, mima o joacă bufonă și amintea, ca siluetă, de unele personaje din pictura lui Bosch, o altă dansatoare (sau poate actriță) evolua cu mișcări patetice pe o melodie a lui Piaf, și, în fine, o altă interpretă, prinsă în propriile ei vise, mima o
Universul francofon și dansul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10205_a_11530]
-
străine, ca și din ironiile de natură livrescă specifice mediului universitar (luarea peste picior a filozofiei kantiene ori hegeliene, ironiile la adresa Pandectelor se combină cu citate și aluzii la mari poeți, precum Ovidiu, Properțiu, Dante și Goethe, plasate în contexte bufone). Witz-ul de cea mai bună sursă iese triumfător. Calitatea de căpetenie a acestei reușite bucăți o percepem abia astăzi, după trecerea anilor: este vorba de o intuiție verbală neobișnuită în epocă. Aceeași intuiție îl făcuse pe Hasdeu să nu comită
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
află în Marea Ducesă de Gerolstein, dar în altă operetă bufă, numită Les Brigands (sau Tîlharii). 302 {EminescuOpXIII 303} Daca d-nu Rosetti cita pe Corneille și pe Racine, i-am fi iertat asemenea confuziuni, dar în materie de literatură bufonă [î]l credeam că-și cunoaște mai bine autorii clasici. Odată restabilită exactitatea citațiunii, ne vom învoi și noi cu "Romînul" a spune că opoziția, care reprezintă după dânsul pe cuirasieri, într-adevăr poate prea târziu a sosit; de-aceea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Eu sunt străin. Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul viu la plimbare” (Mesagerii). Expediția Întru adevăr, pe serpentinele și În străfundurile sale cu miasme, decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici prin amnezie. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]