8 matches
-
abia se ținea pe picioare, le-a tăiat calea: -N-aveți să-mi dați un leu? -Glasul dogit și incoerent i-a făcut pe băieți să se oprească, cândva îl mai auziseră. Au privit atenți spre individul cu ochii tulburi și buhăit la față, amândoi au strigat într-un glas: -Mareșalu*! -Un fior rece le-a trecut pe șira spinării, își aminteau de bruta de odinioară. Fără să mai scoată nici un cuvânt cei doi copii s-au luat de mână parcă spre
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1491542619.html [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
stâlpite, în zornăit căznit. Cu mândrie în scărbă privită ea-mprăștie pe masă mulțimea de bănet și mușcă mâna-ntinsă spre sânii neatinși...Uimire de-ndrăzneală, stârnire îndârjită-n pofte, sărit în ajutor de eunuc și ordin de repaus... Mușcatul buhăit rabdă bărbat, rabdă în prefăcut de rânjet și-adună galbenii ca hoțul, trăgând o palmă în rotund dezmeticit de -ascuns... Fata îi stuche nesimțirea și lasă capu-n jos cu-un plan nespus. Apoi cei doi își râd agresiunea în
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Feciuoara_rucareana_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
hâtru, dar, hotărât lucru, încântător, călare pe vițelul de aur, sau al cui e fundul ăla sexi de-l poți zări așezat comod pe cel de-al doisprezecelea scaun, trezo rier înșelător al atâtor vise. În schimb, elegantul, deși cam buhăitul Balzac avea grijă de fiecare dată să o poftească la el la conac și, chiar sărac lipit pământului cum ajunsese în pofida talentului descriptiv ieșit din comun, făcea el ce făcea și îi oferea un pahar cu vin roșu graseiat, cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
poliție, dar ce zic eu poliție (ce zic eu dispersare!), lumea atârna în întuneric, se frecau doi sau trei, prostiuțele continuau în camere, și pe la două dimineața tanti Silvia sărea disperată din așternut și suna la poliție. Venea mereu același buhăit cu chipiu, care se umfla în pene cu autoritatea lui, cerea să se facă liniște, dar nu știu cum o făcea, că parcă nu era convins, se apleca puțin de șale, punea mâinile în șold, zicea că femeia asta nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tare, îndemnă Hortolomei. Vita se clătina pe picioare gârâind gaze pe botul cu care mesteca călușul, cu bale înspumate. De după ea se auzi molcuț un scâncet repetat, ca și cum ar fi picurat din streașină. Apoi scâncetul își adăogă glas, prefăcânduse în buhăit ; în cele din urmă rămase un bâzâit ca de bondar care, după cum ar fi mers treaba, putea să înceteze ori să ajungă sughițat. Cu fața murdară de lacrimi, copilul privea. în grabă sosise și băiatul cu gălețile și, ca la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
c u nimic! Bei și nu mai știi ce faci. Dormi îmbrăcat. Cum puteam aseară să dorm lângă tine, când ai ocupat tot patul și nu aveam loc? Tu nu vezi cum arăți? Într-adevăr, arăta destul de rău la față; buhăit, galben și cu cearcane mari în jurul ochilor. Era de nerecunoscut. Ea îi pregăti și pachețelul cu mâncare. - Aș vrea ca de Sf. Mărie să te abții de la băutură și să mergi cu mine la biserică, să mă ajuți să duc
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
tatăl meu, mă aud cum adopt un ton diferit: detașat, lejer, ironic. Tonul cu care spui povești amuzante. Personajele colorate sunt excelente În romanele lui Dickens sau ca roluri secundare În filme unde sunt jucate de foști idoli de matineu buhăiți care, purtați de un val de milă publică, pot ajunge să câștige cel mult premiul pentru „cel mai bun actor Într-un rol secundar“. Dar nu-ți dorești un asemenea personaj În propria viață dacă poți evita acest lucru. —Prefă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În picioare, fir-ai al dracului de cioroi Împuțit! Îți zdrobesc creierii! - și Îl lovește violent cu bîta În cap pe negru, iar, sub izbitura elastică, scrîșnetul osului lovit de lemn răsună cumplit și limpede pe Întinderea cîmpiei. În spatele albului buhăit, un funcționar, un biet om de paie al acestei lumi, un șobolan În cămașă, iute ca un șobolan cînd e vorba să-și caute adăpost, la fel de iute cînd e vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]