10 matches
-
roib superb...Ce tristă decădere... „Croit” să poarte în galop oșteanul, Târăște la bușteni din răsputere: E tot ce azi stăpânul lui îi cere. Fâneața înflorită e aleanul. Cum zile faste iarăși se perindă, Ascultă parcă o legendă veche - Iar buiestrașul zările colindă, Și călărețul - strașnică pereche - Pe drumuri de alune și de ghindă... Și ca prin vis...ciulește o ureche... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Tandem / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012
TANDEM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Tandem.html [Corola-blog/BlogPost/361655_a_362984]
-
300 din 27 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului într-o gară Într-o gara care plânge trenuri ce nu mai sosesc, printre fire, printre șine lâncezind în foc de soare, trece-ades’ acceleratul, o aripă călătoare, alergând peste întinderi ca un buiestraș domnesc. Mi-am tot zis de-o vreme-ncoace să-l opresc la semafor, ca să mai aud iar larma veseliei de-altădată, și în gara mea străveche și la ochi încercănată să oprească pentru mine enigmatic călător. Astăzi iar mă
ÎNTR-O GARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intr_o_gara.html [Corola-blog/BlogPost/356933_a_358262]
-
de bani“. Ironia ascuțită a lui Caragiale descoperă câteva inadvertențe ale „jafului“, mirându-se cum câinii, care erau „ca niște fiare“, nu lătraseră și nici nu fuseseră nici adormiți sau omorâți, cum de nu-i furaseră popii și caii, „un buiestraș minunat și două iepe de prasilă.“ După două săptămâni de la această întâmplare, se auzi de o altă tâlhărie îngrozitoare asupra arendașului de la Dărmănești, care fusese prădat, chinuit, apoi omorât împreună cu o bătrână cu care stătea. După această fărădelege, hoții „spoiți
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
nici caș la gură cum se zice pe la noi și vă cam zburdă prea de timpuriu gândul după fuste... Se vede treaba că nici părinții voștri nu v-au ținut în hățuri și că, lăsându-vă slobozi, ați pornit-o buiestrași pe imaș; însă, măi dragii moșului, flăcăul care n-are încă armata făcută, nu-i nici de zeama ouălor; și până atunci n-are să vă aștepte, în nici o casă, ușa deschisă și cu felurite bunătățuri pe masă... Cam asta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe lângă el sfaturile unui bărbat serios cum e Sfredeluș, așa că nu va mai umbla niciodată liniștit cu bani nescuipați și nedescântați. Ce dacă nu credea în asemenea fleacuri?! Dacă scuipa și zicea, asta nu putea să-i strice. Călare pe buiestrașul lui, cu biciul atârnat de șea și cu cuțitul la brâu, Tașcă se întorcea voios la București de la Alexandria, după un negoț bun. Lasă că și timpul era frumos! După-amiază s-a pornit însă pe neașteptate un crivăț. De voie
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
e un act de igienă irațională, mentală. Straniul respinge și atrage deopotrivă, deoarece prin el lucrează fascinarea misterului, reflexul neliniștii primordiale"149. Așa crede și personajul-narator din La hanul lui Mânjoală chiar și atunci când, cu viforul în față și cu buiestrașul împleticindu-se între porumbiștele cu coceni netăiați și iedul Mânjoloaei, nu găsește drumul spre casa pocovnicului Iordache. Nopțile limpezi de iarnă sporesc și mai mult plăcerea istorisirii trăite cândva și rememorate pentru a nu știu câta oară. Un loc special
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
care erau sorbite și neînturnate. Porni spre acel punct cu viteza luminii și dintr-o dată universul se schimbă în jurul lui, deveni transparent și luminos și colorat și Ștefan scoase un chiot, iha!, ca și când s-ar fi aflat în spinarea unui buiestraș sălbatic, ce vrea să-l arunce din spinare și strigătul său fu auzit în casă și bucătăresele năvăliră afară, i s-o fi întâmplat copilașului ceva, Doamne feri, și-l văzură pe Ștefan umblând desculț prin noroi și prin bălți
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
dovada că această falsă analiză s-a produs în perioada de comunitate a dialectelor, deci înainte de secolele 10-12. Buiestru „(cal) care merge făcând pașii cu picioarele de aceeași parte“ pare a fi derivat din lat. *ambulester. Construcția un cal îmbuestru „buiestraș“ fiind apropiată de un cal în galop, s-a făcut despărțirea greșită un cal în buiestru, ca și când buiestru ar fi fost un substantiv precedat de prepoziția în. Nu numai cuvintele moștenite din latină prezintă astfel de segmentări greșite. Este bine-cunoscut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
să-l ducă la prinț, dar i se comunică sec: — Beizadea Ștefan este la vodă. — Moare Smardalac, e musai să-i spun... — Smardalac? — Smardalac, armăsarul arăbesc, ce faci pe prostul? Doi ani m-am căznit cu el să-l fac buiestraș. Turculeț puțea atât de tare a sudoare de cal încât dorobanțul îl crezu. Fără să-și dea seama ce face, intră în spătăria mare în care se ținea divanul, dădu onorul la voievod și ceru să-i spună ceva beizadelei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe la mori, întruna își vâra degetele în barba-i neagră și zbârlită și mormăia cu ciudă. Firelepe care și le smulgea din măturoi le risipea repede în vânt; după aceea smulgea din tureatca ciubotei harapnicul și-ncepea să bată în buiestrașul cel alb, pe care de zece ani își făcea slujba. Îl întorcea cu capul spre curte și-l suduia: — Hai, boală, acasă, mânca-te-ar lupul cel bătrân! Asta era vorba lui; și-n urmă-i oamenii zâmbeau și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]