243 matches
-
pura“. Observase, bineînțeles, că după aproape douăsprezece ore de presiune continuă, în atâtea feluri reluată și înnoită, confruntarea nu eșuase în întregime. Deținuta părea definitiv epuizată. Incapabilă, după ce rezistase la atâtea surprize, să se mai mire de ceva. O privire buimăcită, ca și cum ar fi înțeles totuși despre ce i se vorbește. Bucuria lui de a-și arăta, la rându-i, uimirea că femeia dintr-odată nu-i mai înțelegea intențiile și bunăvoința, se arăta surprinsă de tot auzea. Continua pe același
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca placida perplexitate a Eminenței Tale ! Îl părăsi departe în urmă, să-și pască locul de rugă și har. În scuarul din fața hotelului frunzele se trezeau, umede, în jurul lujerilor delicați, în care noaptea își scurgea letargia. Rămase câtva timp în loc, buimăcit, ostenit, văzu cele trei mari fotolii de rafie în stânga intrării. Ajunse la primul, întinse brațele, abandonă. Nu peste mult timp erbivorul reapăru, solemn, într-un frac impecabil. Avansa prin mișcări lipsite de zgomot. Bolnavul se tot răsucea, chinuit de friguri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de degete care băteau un ritm lent, prevenitor, muzica încetase, dar nu și briza binefăcătoare, pleoapele ardeau, grele, fierbinți, fu zgâlțâit cu vigoare. Străinul se apleca asupra sa, îi vorbea. Recăzu în adânc, cineva îl tot trăgea la suprafață. Clipi, buimăcit. Necunoscutul îl ținea strâns, să nu-l scape, și îl zgâlțâia. Se prăbuși iar, fu tras, nu mai putea să amâne, zâmbi, bolborosind : — Un domn distins... Cu un corn englez. Clipi fericit, închise iar ochii, rechemând amintirea fericitei întâlniri. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune mănușa înmănușată pe poartă. Oferă un semn amical de despărțire. Gata, s-a dus, a fost. Un nod grețos, până în cerul gurii, pentru bărbații buimăciți, vinovați de prea multe dureri de cap ? În frunte, în tâmplă, în ceafă. Bărbați, totuși, în cele din urmă ! Trecuți și iar trecând treapta altor ezitări și erori. Singuri și reali, în lumina rece a zilelor. Avansează, înfrigurat, pe trotuarul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bătrână decât atunci când a murit, ceea ce îi dădea un aer străin. Fără să coboare scările, a întrebat supărată: "Cine-i acolo?" i-am spus. "Nu te cunosc", a zis ea, rece, tăios. Apoi, a intrat în casă, lăsîndu-mă în uliță, buimăcit. Am vrut să strig: "Sunt eu!", dar n-am reușit să articulez nici un sunet. Poate, simt mai mult decât înțeleg. Asta ar lămuri multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă și mai stupidă: omul cu sentimente. Mă domină ceea ce simt
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
piază rea. Mai era sectorul codului penal cu furtișagurile, escrocheriile lui, nimicniciile vieții omenești, lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost În felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite Își cerșeau bruma de dreptate, cîtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți spre dreptatea răpită sau cea absolută la care se visează de mii de ani. Procese ale mizeriei omenești adîncite de o organizare fără scrupule, suma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o dată? [TEALE] De ce ești atît de sigur că e bărbat? [ANDERSON] Haide măi Bill. De obicei așa e. [TEALE] Cred că doamna noastră cea misterioasă are de-a face cu asta mai mult decît ne imaginăm noi. ANDERSON pare vizibil buimăcit. [ANDERSON] Ce te face să spui asta? [TEALE] În esență două lucruri. Unu, a dispărut de pe fața pămîntului și asta Înseamnă că cineva o acoperă, probabil cineva care știe multe despre ancheta asta și doi Ce morții măsii... Ce morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pedale și scap picioarele de pe ele și, cum nu am putut să le pun la timp, m-am trezit cu bicicleta și cu capul în poarta unui om. Unii râdeau, alții mă întrebau dacă nu mă doare capul. Dar eu, buimăcită și speriată, am luat bicicleta și fuga acasă. În acea zi, am fost cel mai cuminte copil. Am făcut curat în ogradă și am hrănit animalele, și bunica era mirată, dar și îngândurată, că știa că nu am făcut toate
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de tîlhari! Zgomotul motorului era însă mai puternic decât huiduielile oamenilor. Domnul cu bărbuță din mașină, totuși, parc-ar fi bănuit ceva, se uită o clipă înapoi și văzu fețele mânioase, pumnii ridicați și pe Trifon Guju zvârlind. Îngrozit și buimăcit, întoarse repede capul și strânse umerii, așteptând lovitura. Apoi cu cât depărtarea potolea uruitul automobilului, cu atât se îngroșa și se umfla vuietul îngrămădirii de țărani în mijlocul uliței din care se ridică întocmai ca o poruncă un glas răgușit: ― Mama
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Domnule prim-procuror? ― Tâlharii au înnebunit de tot, făcu maiorul, învîrtindu-și calul încoace și încolo ca la o paradă. Sunt în stare să atace trupa, aveți să vedeți, domnule prefect! ― Totuși trebuie să le comunicăm manifestul, domnilor! reluă Baloleanu, complet buimăcit, cu ochii mereu la mulțimea furioasă de țărani care părea că se apropie, deși stătea pe loc în aceeași ațâțare. Dumneata ce zici, domnule prim-procuror? ― Să nu ne pierdem capul! zise Toma Grecescu cu spaimă. Legea trebuie respectată, domnule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
legi morale pentru a ordona o lume aflată în continuă schimbare?" se întreabă scriitorul Paul Reboux în 1938, într-un moment în care se profila amenințarea unui al doilea conflict european. "Să privim în jurul nostru. Vedem o lume epileptică, popoare buimăcite, care oscilează între dictatura comunistă și dictatura fascistă. Vedem la toate națiunile cheltuieli menite să pregătească uciderea vecinilor. Suntem îndreptățiți să credem, continuă eseistul, că, dacă morala cu care am înlocuit-o pe cea păgână n-a reușit să ajungă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bine, în timp ce Tartuffe, înflăcărat, trece la acțiune și e aproape gata să comită un viol, Orgon, sub masa lui, rămâne nemișcat. Nici o reacție, nici o intervenție: revelația l-a năucit. Sub efectul a ceea ce dispozitivul de supraveghere i-a dezvăluit, Orgon, buimăcit, înmărmurit, se arată incapabil să schițeze fie și cel mai mic gest. Doza de adevăr injectată se dovedește a fi o supradoză care îl paralizează. Lipsit de anticorpi, Orgon pare să-și fi pierdut orice capacitate de reacție, astfel încât remediul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mă alătura statului major al primei armate franceze, care urma să pătrundă în Germania. Cu-fundîndu-mă în "anul zero al Germaniei"*1, pătrundeam în însăși inima destinului european și în inima acestei inimi: orașul Berlin. Germania era distrusă, decapitată, sfărîmată, devastată, buimăcită, terorizată. Și totuși de aici se ivise puterea fabuloasă care se desfășurase pînă în Caucaz, Egipt și Cercul Polar. Mă izbeam neîncetat de acea idee care mă obseda: cum putuse Germania să dea naștere și la ceea ce iubesc mai mult
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
doilea cerc vicios, dublat de un paradox: tot ceea ce ne face conștienți ne alungă conștiința. De aceea s-a aglutinat, în situația actuală, un complex de realism lucid (conștiința neputinței noastre în fața armelor super-puternice ale Super-Puterilor), pseudo-securitate oarbă și somnambulism buimăcit (viața trăită din zi în zi). Realismul este cel care conduce la somnambulism, care la rîndul său ne face să uităm realitatea care îl alimentează. Ne cufundăm în acest "din zi în zi" nu doar pentru că sîntem deja cufundați în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mare și niște urechi mici, un apendice caudal terminată cu un smoc de păr care alungă muștele. Primul punct de vedere: cămila văzută de sus. Se apropie așadar cu elicopterul de animal (dacă într-adevăr e un animal). Acesta, puțin buimăcit, se oprește politicos și, nemișcat, ci arată savantului partea dreaptă. Al doilea punct de vedere: animalul are o cocoașă (ia te uită, e un dromader!), două picioare lungi (păi, da, celelalte sunt ascunse). Iată-l pe savantul nostru lângă un
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Mozart ca atare. Necontaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac, moroncit, cumva, de rap, de zapp, de... E de tot hazul ambîțul puterii postcomuniste în a-și atribui răsturnarea lui Ceaușescu. Nu numai tropăitorii din "parlamentul" anilor nouăzeci, ai unei țări buimăcite încă de totalitarism răsăritean, dar și, iată, mult mai tîrziul de-acum Iliescu din rațiuni legitimare bate constant moneda revoluției autentice, operă a poporului suveran, nu-i așa?, condus de eroul providențial. Cînd se știe foarte bine, cînd în straturile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
socială, într-o frescă unde moravurile au trăsături vii. Câteva piese, de mici dimensiuni, frizează anecdoticul și aduc un final de farsă, construit din desfășurări ce rămân eliptice. Un personaj așteaptă înfrigurat apariția unei amante necunoscute, în care își descoperă, buimăcit, soția (Leul), un prizonier de război, întorcându-se în satul distrus, devine oaspetele propriei soții, căsătorită în răstimp cu șeful de post, venetic strămutat (Ana). Câte o figură excentrică iese din omogenitatea cotidianului, deschizând mici breșe către reverie, cum e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
micșorase simțitor, Europa domina acum câmpul său vizual. Iar În Europa, Parisul avea Într-adevăr motive de Îngrijorare. Influența franceză În Est, o arenă În care diplomația franceză strălucise În perioada interbelică, era compromisă: În octombrie 1938, un Edvard Beneš buimăcit Își recunoștea „cea mai mare greșeală În fața Istoriei... fidelitatea față de Franța”, iar toată regiunea Îi Împărtășea deziluzia. Atenția Franței era acum Îndreptată asupra Germaniei. și pe bună dreptate: Între 1814 și 1940, pământul francez a fost invadat și ocupat de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]