243 matches
-
spre mine, în timp ce expresia chipului ei părea alterată și absentă, parcă adormită de istoria de pe pânză, al cărei sens îi scăpa, deși vroia să-l descifreze, intimidată de tăcerea sălii arhipline și de vitalitatea încrezătoare, energică, tumultuoasă, a eroului... Părea buimăcită, avea gura ușor întredeschisă, și ochii ei mari, cu gene negre, clipeau rar, somnolenți, împotrivindu-se parcă unei hipnoze pe care o respingea instinctiv, fiindcă nu accepta un truc atât de copleșitor, cu atâtea necunoscute. Ce era acolo? Ce vroia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aprinde lumina... Unde o fi comutatorul ăsta?" Era Matilda, veselă nevoie mare, îi recunoscusem din prima clipă, și venind parcă dintr-un vis îndepărtat, glasul ei de altădată, din clipele de euforie exaltată... Lumina se aprinse. Sării în capul oaselor, buimăcit. Matilda nu era singură... "Silvia, murmurai răgușit de o furie năvalnică. Ce cauți tu aici, fără să te anunți? mă adresai Matildei, trăim într-o lume civilizată, avem telefoane, adrese, poștă și telegraf, copii și prieteni pe care trebuie să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dintre cei care au dezbătut pe toate posturile discursul dlui Băsescu, nici eternul domn Boda, ce l-o fi calificând să analizeze atât de detașat comunismul pe toate antenele?, nici dl. Bogdan Chiriac, nici dl Cioroianu, nimeni în afară de noi, telespectatorii buimăciți, nu s-a întrebat dacă nu exista nicio prevedere în regulamentul de funcționare al Parlamentului care să-l ajute pe dl. Văcăroiu să dea afară trupele de șoc împreună cu instigatorul lor. Am aflat că exista o asemenea prevedere. Nu exista
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ar fi putut conchide că sursa manifestărilor lor se afla în spațiul insondabil al ființei, de unde răbufneau din când în când spre a se afirma în centrul luminos al conștientului. Trezită după ore și ore de somn intensiv, Simona, oarecum buimăcită, o întrebă pe vecina de pat: Unde mă aflu, unde ne aflăm? Aceasta începu să râdă în hohote, semn evident al unei stări de isterie. În rai, scumpo, nu-ți dai seama, în rai... nu vezi îngerii din jurul tău? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Ea zâmbi. Apoi trasă ușor un cerc În aer, Împărțindu-l cu degetul În bucăți inexacte. —Pizza! ghici Rupert. Mâncăruri de care ți-e poftă, continuă după o clipă. Esmé aprobă radiind de bucurie. Marlena aruncă o privire spre copii, buimăcită de ce i se Întâmplase lui Bennie. Cât erau de inocenți, bucurându-se de prezența celuilalt, fără să Își facă griji cu privire la viitor. Cu numai două săptămâni Înainte nu aveau nimic În comun. Însă când Își revenise cât de cât, Rupert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
neuroni, ca o scânteie de baterie moartă: curentul punea motorul cerebral în funcțiune, apoi se descărca. La 23.45, programul se încheia și Ovidiu pierdea orice legătură cu omologul său din Antichitate, care probabil îi dicta versurile. Îl și zăream buimăcit, cu degetele uitate pe tastatură, neștiind ce caută în fața calculatorului. În fiecare noapte, o lua de la capăt. Oare versurile ascundeau un cod al demenței micului biciclist, care, la rândul lui, masca adevăratul cod, cel care spunea povestea reală? Cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tabăra voievodului! anunță Modruz. Inima lui Oană bătu mai repede. Ce se mai putuse Întâmpla În ultimele două ceasuri? Deschise repede răvașul și Își aruncă ochii, Întâi, spre semnătură. Era Alexandru. Emoția căpitanului crescu. Citi pe nerăsuflate și rămase absolut buimăcit. Tată, Îți scriu cu aprobarea măriei sale și a căpitanului Pietro, care acum organizează un atac de noapte asupra pozițiilor ienicerilor. Din mesajele primite de voievod din stepele Crimeii am aflat că Hoarda de Aur, pornită acum două săptămâni spre Apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a-l Îmbrățișa și de a-l poseda. Acum, când nuditatea Îi fusese Înlăturată, caracterul său dublu dispăruse și el, iar Amara redevenise femeie, prin aceeași magie prin care, cu o clipă În urmă, se preschimbase Într-un bărbat. Încă buimăcit, Dante se aruncă afară din Încăpere, alergând cât Îl țineau picioarele. Pe scară dădu peste Cecco, care se proțăpise pe primele trepte, cu brațele Încrucișate. Poetul trecu de el fără nici o vorbă, evitând privirea sarcastică aruncată de el. Era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
treaptă a unei scări. O parcurse și ieși În puțul din For. În spate se ivi și tovarășul lui gâfâind din greu. Era leoarcă de sudoare. Se uita În jur rătăcit, căutând să-și recapete suflarea. - Unde suntem? Întrebă el buimăcit. Dante recunoscuse balta de apă liniștită de la picioare. - În vechiul puț roman, zise el, arătând către rampa Îngustă de trepte care ducea la aer liber. Aici ar trebui să fim În siguranță. - Blestematul... - Cu cine te cerți, Cecco? - Călăul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mi-a spus ea - Seymour ăsta a promis să se ducă la un psihanalist ca să-l redreseze, să-l pună în ordine. A ridicat din nou din umeri. Cine știe? Poate că până la urmă o să iasă totul grozav. Sunt prea buimăcită ca să mai pot gândi. Apoi, uitându-se la soțul ei: Hai să mergem. Unde ți-e pălăriuța? Ultimul lucru de care îmi mai amintesc sunt doamna de onoare, locotenentul și doamna Silsburn revărsându-se spre ușa din față, cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
împinge pe Mihai înainte, către stația autobuzelor din centrul orașului. *** Ce-i? Cine-i! sare Aura în sus, speriată, răsturnînd pe spate, spre perete, fotoliul în care a dormit. Vîntul zgîlțîie din nou, cu aceeași putere fereastra. Doamne... murmură Aura, buimăcită încă de somn, cu capul greu de la durerea din ceafă, din cauza coniacului băut. "E trecut de zece noaptea gîndește, rotindu-se prin cameră. Ce liniște! Și, în atmosfera de spital, cît mi-am dorit-o!" Am dorit liniștea căminului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
piesă și, pentru ca drama să se încheie, trebuie să mai avem un schimb de replici. Aceasta poate părea o modalitate cam rece de a te saluta dar trebuie să fiu sincer cu tine și să-ți mărturisesc că sunt complet buimăcit, că am senzația că trăiesc doar pe jumătate. Trebuie să te revăd, mă înțelegi, fie și numai pentru a afla niște lucruri în legătură cu care mă macină incertitudinea; și totuși cu speranța că, atunci când vom fi singuri și ne vom privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
suntem aici. Agentul principal aleargă după targă, după fată, după doctor. Dar sunt mai iuți decât el. Parcă zboară. Viața ei e În mâinile lor, În gesturile lor. La fiecare etaj ușile sunt deschise. — Ce s-a Întâmplat? Întreabă vecinii buimăciți. Au tras cu arma? Unde? La Buonocore? Cine a fost? Îi ignoră. Au vreme pentru adevăr. Dar fata nu are timp. Agentul principal Îi ajunge din urmă pe brancardieri, Îi ajută cum poate, ține ușa mare deschisă. Portarul de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
piază rea. Mai era sectorul codului penal cu furtișagurile, escrocheriile lui, nimicniciile vieții omenești, lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost în felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite își cerșeau bruma de dreptate, câtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți spre dreptatea răpită sau cea absolută la care se visează de mii de ani. Procese ale mizeriei omenești adâncite de o organizare fără scrupule, suma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la toate ambițiile tinereții, căutam mereu să-mi umplu timpul cu ceva, iar timpul rămînea mereu gol - Îmi contemplam cu voluptate propriul declin. Firește că la urmă sufereau, cînd, după cîteva săptămîni, le anunțam că trebuie să ne despărțim. Păreau buimăcite, nu Înțelegeau de ce trebuie, de vreme ce ne simțeam atît de bine și eram atît de fericiți Împreună; de vreme ce ele Își găsiseră În sfîrșit Sensul. Pentru a le consola cît de cît, Încercam să adaug motivelor mele un anumit coeficient de mister
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ton confidențial, că dacă voi mai avea un copil va trebui să mă gândesc mult la el, pentru ca astfel să-i semene oarecum. Credea că nu e imposibil, dat fiind că exemplul a fost citat în Biblie. Eu îl priveam buimăcită și gândeam că sigur făcea parte din acea seminție pentru care Goethe scrisese Afinitățile elective. Eram atunci în mașină, așezați unul lângă altul pe scaunele din spate. Georges și Wedel, în față, stăteau cu spatele la noi pe niște fotolii. Mă ținea
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
apărut cu mare publicitate favorabilă filmul ,,Agentul 007 și Golden Eyes ?” , eram atunci la mare și văzînd promovarea, m-am dus și eu să-l văd la grădina de vară din Mamaia. La sfîrșitul filmului m-am trezit în picioare buimăcit, încercînd să înțeleg că filmul s-a terminat. După clipa de buimăceală, plin de ciudă îmi venea să-mi dau palme ; oare acea mizerie la care privisem mai bine de o oră, reprezenta marea producție de care se făcea atîta
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
descopere amețitorul monolog interior, sau ceea ce Platon numește "dialogul sufletului cu sine însuși". Când m-am întors, nu a spus nimic, nu a manifestat nicio bucurie deosebită. Nu a dat niciun semn de prietenie, cum ar fi făcut un câine. Buimăcit, cu siguranță, de intervalul prea lung, iată că-și scutură penele și stă o vreme, stă ore întregi fără a spune vreun cuvânt. În zadar îl provoc sau îl copleșesc cu expresiile lui preferate nimic nu ajută. Lunga tăcere meditativă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
s-ar arăta împotriva mea. Bănuiesc că zicala „gura păcătosului adevăr grăiește” a devenit zicală tocmai din cauza multor păcătoși, ca mine, care au spus adevărul. Doresc să fiu și eu printre acești păcătoși. Trebuie să spun adevărul pe care oamenii buimăciți de munți de calomnii și minciuni, nici nu-l bănuiesc și chiar nici nu-l mai pot accepta, tocmai pentru că pe mormântul adevărului s-au aruncat atât de multe blestemății și s-au semănat atât de multe plante otrăvitoare (neghină
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
globul de lumină, care se mișca supărat prin cameră, lovindu-se de pereți. Globul urca în tavan, coborând vertiginos spre podea. Pe măsură ce cădea, se transforma într-o femeie încă tânără, îmbrăcată în alb strălucitor. Cosmin și Odet clipiră din ochi buimăciți, strigând cu uimire: -Mama. Mamă ce cauți aici? Elena mama Odetei era moartă de șapte ani, urmare a unui accident rutier. -Încetați de a vă certa. Terminați cu scandalurile și bătăile-le strigă spectrul Elenei, dispărând prin zidul locuinței. Zi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și se degradează psihic. Punctul culminant este reprezentat de întâlnirea reală dintre frați, în timp ce afară "viscolul urla". Iancu venise să-i ceară cincisprezece mii de lei, ca să acopere suma delapidată din fondurile regimentului. Intrând în criză psihologică, hangiul cu mintea buimăcită și confuză are manifestări explozive, violente. În urma unei altercații cu fratele său, Stavrache este imobilizat, legat cu mâinile deasupra capului, de Iancu și de camaradul său. Dar acesta "îi scuipa și râdea cu hohot", și după ce aprinseră lumina, el "începu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
execută ordinul, a pus mâna pe carabină amenințând: Stai! Stai, ți ...zeii mă-ti, că te-mpușc! În aceeași secundă nu mai avea arma în mână. Ne-am oprit și am privit scena. Arma era în mâna lui Sandu. Gardianul buimăcit manevra în mâini o armă imaginară; dându-și seama, a început să se învârtă în loc disperat și să strige: Dă-mi, mă, arma! Dă-mi, mă, arma că te-omor! Ce ai de gând să faci? Gândește-te bine, i-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cineva care să mă scoată din imposibilitatea de raportare, de relație; singur nu mă mai puteam salva. Totul mă apăsa, dar la un moment dat, cu ultima încercare a unui disperat, am ieșit din peșteră și am căzut în genunchi buimăcit, în fața luminii orbitoare a soarelui. Abia atunci mi-am simțit respirația, ca după o alergare îndelungată, ca după o scufundare până la limita înecului. Mi-am revenit și am încercat să analizez ce avusese loc în sufletul meu, în minte, în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
speriate. Era singură. În primele clipe părea la fel de năucită și de fâstâcită ca și mine. Poate că o orbise întunericul la care trecuse brusc. Stătea locului, apăsându-și mâinile pe obraji, de parcă se împiedica să nu strige. Eu, înnebunit și buimăcit, lăsasem ușa deschisă și acum, grăbindu-mă s-o închid, m-am poticnit de ea. Când am atins-o, i-am simțit căldura coapsei. Am închis ușa și abia atunci am auzit-o exclamând: „oh... oh... oh...!“ și articulând niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ben și că te montezi singur. — Pretinzi că m-ai detestat întotdeauna, dar nu-i adevărat. Nu ești tu un actor atât de bun. Mi-ai vorbit despre unghiul tău Peregrine. — N-am avut nici un unchi Peregrine. Mă simțeam complet buimăcit. — Dar ce-a fost cu Titus? am întrebat. — Ce vrei să spui? interveni James. Ce i s-a întâmplat lui Titus? Cine l-a ucis pe Titus? Vreau să spun... am crezut... de bună seamă că Ben l-a ucis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]