41 matches
-
fi mereu lângă el, spre a fi mereu împreună. Ne am întors pe covorul verde al grădinii, unde pe masă ne așteptau vasele antice pline cu licori de aduceri aminte. Am savurat aroma acelei primiri și în final am plecat buimăciți, vinovați de a nu crede că mai există așa povești de iubire. Ne întorceam privirea și vedeam casa aceea albă cum se pierdea între pomii seculari ce o apărau de uitare. Am înțeles că acolo se află un monument al
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1485863760.html [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
cu tine prietene? Hei! Gata! A trecut! Profesorul doctor Vlad Lăcătușu, care tocmai ieșise din sala de operații, își trezi prietenul scuturându-l ușor de umăr... Dragoș, transpirat tot, de parcă ar fi ieșit de sub duș, a sărit direct în picioare, buimăcit... " Am..., am adormit...? Maria! Unde este Maria?" Va urma... Martie. 29. 2015 Autor, Olguța Luncașu Trifan Iași Referință Bibliografică: ÎN MÂNA DESTINULUI...( 9) / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1427640940.html [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
pontatoarea, cea cu gesturi repezite. Reprezentantul municipiului îi făcu un semn lăutarului: - Vals! ceru el pentru că-l văzuse dansat într-un film cu Alida Valli. Așteptă sfârșitul polcii, apoi împreună cu pontatoarea începură să danseze pe ritmurile valsului „Valurile Dunării”. Puțin buimăciți dansatorii se opriră. Numai artificierul și ospătărița nu se opriră. Riscau să fie catalogați drept retrograzi. Voiau să arate că știau și ei acest fel de dans. Secretara șefului atelierului știa să danseze, însă partenerul ei - conducătorul auto - nu! Secretara
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1473733395.html [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
vorbi, ar vrea să roage: Nu vi-i jale de noi, oare?! ***** ...Unde-s caii de oțel? Cântecele-n văi, pe lanuri? Oile lui Cosorel, Cu țigăile cârlane?... Au distrus ce-a fost mai bun Cei cu sufletele rele, Astăzi, buimăciți, în drum Tot privim în sus, la stele... Mândrie de neam La noi se nasc copii frumoși, Cum nu-s în altă țară: Români la chip și curajoși, Cu voce de vioară. Viteji, la muncă lăcomoși, În câmp, livezi și
DURERE ... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1475954146.html [Corola-blog/BlogPost/340498_a_341827]
-
atacând comandamentul cu pietre, pentru a prelungi coșmarul ofițerului de serviciu, întețind potopul de înjurături și măscări cum nici pe un adevărat front de luptă nu se poate auzi. * Binemeritatul somn le-a fost curmat de stridența sunetului de alarmă. Buimăciți s-au echipat în graba mare și au trecut să execute ceea ce știau prea bine că au de făcut în cazul unei alarme, fie reală, fie dată de M.S.M. Agenții de legătură au dat fuga la ofițerul de serviciu. Nu
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475743997.html [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
fi mereu lângă el, spre a fi mereu împreună. Ne am întors pe covorul verde al grădinii, unde pe masă ne așteptau vasele antice pline cu licori de aduceri aminte. Am savurat aroma acelei primiri și în final am plecat buimăciți, vinovați de a nu crede că mai există așa povești de iubire. Ne întorceam privirea și vedeam casa aceea albă cum se pierdea între pomii seculari ce o apărau de uitare. Am înțeles că acolo se află un monument al
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1473095445.html [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
noi, coborâți printre noi și e cum nu se poate mai trist că nu mai știm să-i vedem. Urmează strigătul, găsit într-un târziu în testamentul unei femei: „De ce I-ai ridicat la cer, Doamne? De unde să știm noi, buimăciții secolului acestuia, pe cine înjurăm? Cine mai vinde cărți, mai vine la cafenea, mai filmează zidurile orașului și ochii lui Ioan? Unde să mai mergem, Doamne? Pe cine să mai credem? De ce ne lași atât de singuri în preajma apocalipsei?” (pag
PATRUZECI DE SECUNDE de CONSTANTIN POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Patruzeci_de_secunde.html [Corola-blog/BlogPost/341750_a_343079]
-
semănătoarea. -De ce te-ai așezat cu fundul gol pe brazdă?! -Dacă era rece brazda, nu semănam. Dar a fost caldă. Atunci e bine de pus sămânța în pământ. Acesta este termometrul țăranului. -Am înțeles bunule!” Carol se trezi, puțin buimăcit.Și-a dat jos pălăria, și s-a uitat la boi.Aceștia rumegau în liniște, culcați, sprijiniți pe picioarele din față. S-a sculat din iarbă și i-a mângâiat cu biciul ușor. Vorbind cu ei.Boii s-au ridicat
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 by http://confluente.ro/Statuia_din_amurg_al_florin_tene_1329554894.html [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
mi-am propus pentru a ajunge în timp record la tine. Anton a avut o noapte zbuciumată și a adormit greu. La un moment dat, în timpul nopții îl trezi mama sa. — Anton, tatei îi este rău! Hai repede dragul meu! Buimăcit se ridică din pat și se grăbi să ajungă în camera părinților. Cu două perine sub cap, tatăl respira greu. O mână îi atârna pe marginea patului, iar cealaltă se strângea haotic în dreptul inimii. — Acolo e durerea cea mare! spuse
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1472119207.html [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
camerei și prin geam văzu o vâlvătaie care se mișca, iar în urechi îi răsună o zarvă mare. - Baba a pus foc... Sau o fi diavolii săi! - se sperie femeia. Bărbatul deschise ușa și ieși în prispă. Câteva secunde rămase buimăcit de ceea ce văzu. Elena încremeni în spatele său. Pătru cu sânge rece și curaj, răcni: - Babă spurcată, acuș te-nvăț minte să-mi mai tulburi liniștea! Dar nu termină de rostit aceste cuvinte că Elena, în ciuda feminității și a frăgezimii sale
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414394605.html [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
îți iei mândra de mână și să fiți la spital! Nici un cuvânt în plus... După aceste cuvinte, abia stăpânindu-se cu greu de la un gest necugetat, se întoarse pe loc și plecă furioasă până să-și închidă el gura, de buimăcit ce era, fără a privi în urmă. Niciodată nu ajunsese așa de repede la prietena sa, parcurgând aceeași distanță... Bătu la ușa Simonei. Simțea nevoia acută de a se răcori și niciunde nu putea găsi un loc și o persoană
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1422213271.html [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
-mă. Am fost grosolan, am spus ce-am avut pe suflet, dar cu toții o considerăm o chestiune oficială importantă, zi și noapte. În fine, s-a înserat. Acum, dacă mă scuzați, mă duc acasă. În timp ce Ukon și ai lui stăteau buimăciți, Tokichiro părăsi grăbit curtea castelului. A doua zi, Tokichiro se afla în grajd. În noul său post, era de o sârguință fără pereche. — Nimeni nu iubește caii mai mult ca el, spuneau colegii lui. Într-o asemenea măsură încât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
linia dreaptă nu e, neapărat, drumul cel mai scurt. Când m-am întors, trecuse de miezul nopții. Holul hotelului era pustiu. Nici măcar la recepție nu era nimeni. Funcționarul de noapte se retrăsese, doborât probabil de căldură, să ațipească. A apărut buimăcit de somn, mi-a dat cheia și a dispărut din nou. Am ezitat întîi să urc în cameră. M-am întins pe o banchetă și am stat așa vreo zece minute, ascultând murmurul de noapte al orașului. Apoi mi s-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de patru-cinci milițieni au venit să-l ducă la anchetă. Refuzând să meargă cu ei, milițienii au încercat să-l ridice cu sila. Așa cum ai da niște bobârnace unor gândaci, i-a făcut grămadă unul peste altul între paturi. Milițienii, buimăciți, au fugit în uimirea și satisfacția bolnavilor. După 10-15 minute au apărut alți 10 milițieni în frunte cu Maromet și Ivănică. Amândoi fuseseră avansați în grad și transferați la Văcărești. Maromet, împăunat cu gradul de maior, a comandat din ușă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care paralizează orice voință... care-ți face frică. Ei, ce mai așteptați.. trageți !”, li se adresă din nou, cu un calm care parcă, le paraliză orice voință... Ca treziți dintr-un somn hipnotic, securiștii se uitară unii la alții ca.. buimăciți. Baltă, chiar înfuriat, se pomeni strigând.. „..Trageți, odată... trageți !”, și, își aruncă arma automată la picioarele lor. Toți tresăriră ca înspăimântați... și dezorientați, chiar nu mai știau ce să facă... „ - Nuu... nu, îl vreau viu !.. Viu îl vreau !”, strigă în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
faptul că Titulescu a fost înștiințat despre demisie mai întâi “la orele 18.30, când l-a sunat la telefon un colaborator al ziarului Universul, rugându-l să-i acorde un interviu, în legătură cu înlocuirea sa. Titulescu a fost atât de buimăcit, încât l-a întrebat de două ori pe ziarist dacă nu glumește”. Ulterior a primit confirmarea prin intermediul unei telegrame care i-a fost trimisă la Cap Martin de către primulministru Tătărăscu. În acest document se arăta hotărârea cercurilor guvernamentale de la București
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
general. Dar uneori se întâmpla ca acesta să nu fie în încăpere, iar în acest caz, cine avea nefericita inspirație să ridice receptorul, un redactor, o timidă corectoare sau oricine ar fi fost, cu rost sau fără, pe acolo recepționa buimăcit ad monestările lui Jupiter Tonans, până când acesta, la capătul tiradei bubuitoare, conchidea sec: „Să mă sune Roger“ și trântea receptorul. Două tactici de contracarare a mâniilor lui G. Ivașcu erau puse în funcțiune în redacție, amândouă eficiente, deși de semn
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-mă. Am fost grosolan, am spus ce-am avut pe suflet, dar cu toții o considerăm o chestiune oficială importantă, zi și noapte. În fine, s-a Înserat. Acum, dacă mă scuzați, mă duc acasă. În timp ce Ukon și ai lui stăteau buimăciți, Tokichiro părăsi grăbit curtea castelului. A doua zi, Tokichiro se afla În grajd. În noul său post, era de o conștiinciozitate fără pereche. — Nimeni nu iubește caii mai mult ca el, spuneau colegii lui. Într-o asemenea măsură Încât Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vedeau cu ochii, nu le rezervau nici o alinare sau speranță. Așadar, micul grup care mai rămăsese Își puse toată Încrederea În Katsuyori, ca Într-un toiag sau stâlp. Katsuyori Însuși ajunsese la capătul răbdării. Înghesuiți În Tago, Însoțitorii săi rămaseră buimăciți, așteptând, În șuierul vântului de munte. Forțele unite ale clanurilor Oda și Tokugawa intrară În Kai ca niște valuri de furtună. Condusă de Anayama, armata lui Ieyasu merse de la Minobu la Ichikawaguchi. Oda Nobutada atacă Suwa de sus și pârjoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și sfârșitului” devin de nesuportat, dezertarea - din armată, dar și din chingile respectabilității provinciale - apare ca singurul mod posibil de a depăși cercul strâmt al regulilor fixate de canonul dublei monarhii. După moartea prematură a tatălui, Apostol pleacă la studii „buimăcit, cu sufletul zdrențuit de îndoieli și sigur că și-a pierdut rostul în lume. Un răstimp a mai încercat să-și reclădească din dărâmături o casă nouă. Observa însă că de sub fiecare piatră izbucnea câte-o întrebare dureroasă și fără
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
-l apuce ca o zăltată, să-și rupă picioarele cu el pe scări, gâfâind, să ajungă mai repede, unde? De ce? Trebuie să mă ajuți. Am nevoie de tine! Se opri în ușă și-o privi fără s-o vadă, bâiguind buimăcit, trăgându-și mâna. De mine?! Ce să fac? Să mă duci undeva! Miluță simți văzduhul liber dincolo de ea pâlpâind ca într-o chemare, și, ca și cum femeia ar fi ... o văzu pălind cum n-o văzuse niciodată, parcă pudrată cu pulberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Masa peste el. Totul se-nvălmăși, se întunecă, apoi se limpezi și se legănă înnegrindu-se din nou. Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea în el și-un fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini și de picioare, ca un buștean, și aruncat într-o prăpastie neagră, sfărâmicioasă, cu pietre multe, o avalanșă, explodând într-o lumină orbitoare, care se prăvăliră peste el. Undeva, departe, parcă pe alt tărâm, cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care stă răsturnat mini-televizorul, corpul tău gol, de culoare galben pal-roz-aurie, ridicîndu-se și făcîndu-mă să mă mir cât de largi par șoldurile femeilor văzute din spate, totul își vorbește și-și tace suprafețele în lumină. Suprafețe în lumină, îmi spun buimăcit, iată lumea noastră. Părul tău scurt stă ciufulit. Fața ta e bătrână, gâtul tău e moale ca pielea de căprioară și are cute. Mi-e silă de tine, dar îți zâmbesc mecanic, iar tu îmi zâmbești cu foarte puțină speranță
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trecut repede pe după brațul drept, aștepta și părea foarte mulțumită. - Cum te simți la noi? întrebă ea drept încheiere. În alte împrejurări, Felix ar fi întrebat-o dacă ea n-avea obiceiul să doarmă noaptea, dar acum era atât de buimăcit, încît zise numai: - Bine! Satisfăcută de răspuns, Otilia îl părăsi și trecu din nou în spatele bătrânului, în cărțile căruia privi îmbrățișîndu-i gâtul. Apoi trecu și în spatele lui Pascalopol. - Cine cîștigă? - Aglae, șopti Costache. Într-adevăr, Aglae, care juca foarte serioasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el. „Trezește-te. Ai coșmaruri. Întoarce-te pe partea cealaltă“, continuând să-l zgâlțăie. Rămânând o clipă buimac. Privind-o, pe jumătate acoperind lumina veiozei. Urmărind-o cum își așază capul iarăși pe pernă, ghemuindu-se cu pumnii la gură. Buimăcit nu de somn, ci de neștiința de a-i spune. Ce-ar trebui să facă un om ca să scape de obsesii? Al șaselea brâu Își interzicea să creadă. Se ghemuia în jurul reșoului așezat pe jos în bucătăria goală. Ouăle începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]