214 matches
-
de ploi,/ îndârjite de crivăț./ În fâlfâiri de aripi/ printre roțile Carului Mare,/ cu luna pernă,/ învelit cu noaptea,/ admonestat cu litanii.../ Mi-am întins pe ciolane/ pielea zbârcită/ peste arcul timpului". Cititorul trebuie să se mărginească a dispera în bulboana complicată a metaforei, poetul eșuând în tentativa lui de vânzător, de Iudă fără destin, până la urmă prea mult sentimentală. Sinucigașul ratează, și foarte bine că ratează, prin multă vorbire, prin rătăcire în meandre de imagini, autosuprimarea. Își lasă viața să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
Al unei Providențe defel interdictive, ci evoluate întru toleranță literară pînă la exercițiul parnasian: "În lacul verzui crengi și conuri de pin adăstînd/ într-o emulsie a morții, într-un răgaz încremenit,/ oglindă agonică a vieții consumîndu-se lent.// Surpată în bulboana unei stele subpămîntene,/ spre împărăția zeiței cu cap de șarpe din Mizraim,/ spre tărîmul Asiei, unde uiți întoarcerea spre casă.// Și eram numai cu puțin mai prejos decît serafimii,/ împărat al Tyrului, printre pietre scînteietoare luceam/ onixul, sardoniul, iacintul și
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
Cum să-ți mai caut sufletul sub sîni, Cînd roua mi se-ncheag-opacă-n iarbă? Mi-s umerii căzuți, fluturi străini Îmi taie fața, nu mai știu să-mi șteargă Cu-aripa lor, mîngîietori, obrazul. Vezi? Apele se-nvîrt fără pricină În reci bulboane, ne măresc necazul Și doar nainte-aveau căderea lină, Alunecau pe lîngă trupurile noastre, Ferindu-se plăcerea să ne-o-ncurce În legănarea lor atît de dulce, Încît chiar Domnul, dintre perne-albastre, Se apleca să ne privească-ncolăcirea Ce ne-o dădea
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
ușor te iartă. Vei aștepta zadarnic să mai viu, Să vezi cum urcă sângele-n statuie, Când eu te-nchid în gânduri ca-n sicriu Și din priviri bat ultimele cuie... 1982 ȘI... Și neaua care tot mai cade Stârnind bulboane și cascade... Și munții care se îneacă De-o răzvrătită tuse seacă... Și nopțile ce se anină Cu disperare de lumină... Și lacrimile ce îngheață Ca somnul visului pe față... Și patimile iluzorii Pe care le sărută zorii... Și ochii
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
că exist? Încă n-am privit cu adevărat realitatea în față, în fața ei grasă de femeie de casă? încă nu m-am obișnuit cu sexul, cu moartea, cu uniforma de carne? Îmi privesc trupul gol, cutia asta cu sîni și bulboane din care de astăzi nu voi mai vorbi decît despre mine, nu mai pot vorbi decît despre mine nu mai știu vorbi decît despre mine, așa cum mă văd, reprodusă în milioane de cioburi asemenea care curg continuu pe stradă fără
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
și tremurare, Parcă de-a dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
turbionar, rece, răscolitor, pe catalige te înalți alergi după el cu capul pe spate cu plămînii plini de aerul tare de miresmele vii sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe care o știi că-i acolo fără să o vezi însă vreodată, un paznic de far ce arde tăcut în carnea trupului tău un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine ce îți
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
pinoli, signore", mă îmbie tânărul cu halat din rulotă) nu știu dacă sunt chiar chipul meu de-acum. Poate au fost cândva. Mai degrabă mă regăsesc printre oleandrii zdrențuiți de furtuni, sau de agavele care se îndârjesc să reziste deasupra bulboanei marine, pe parapete, uneori cu puținul lut roșu-negru strîns ferm în rețeaua de plasă metalică, pe Via dell'Amore, melc de granit dând ocol mării de la Riomaggiore la Pinarola, cea cu bărcile jos, iar ea cetate în munte. Eu, călător
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
sevele de trestie ale enigmelor de aramă se carbonizează departe în munți o buburuză de aur ajunge din pustia înverzită ridică-te mai spusese gladiatorul de dogme celelalte imnuri amuțite-s de-acum ce vei zice ca o părere din bulboana în care calvarul agonizează se ridică un semn austral vezi-ți de drum cu bucurie harul este-n pustie prigoriile magnetice lopătează în soarele princiar la răscruci se-aude-o cavatină în iedera albă și-n odoleanul de pripas te cumpănești biruit
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
bunic, bunică sau tată. (Aici cititorii intonează, după cunoscuta melodie patriotică: Po-pes-cu, poporul, România/ Po-pes-cu, E-mi-nes-cu, Po-e-zi-a.) Atâta merit. Și când fac aceste exerciții de automutilare sunt - pentru că le fac - mândru. Trage apa, Doamne! Trage apa lacrimii Tale peste mine! Bulboana lacrimii Tale, Doamne, să mă tragă la fund! Mă asurzește hohotul diavolului. Atâta merit." (Autospovedanie). Secvențe copleșitoare, literatură pe muchie de cuțit. Căci scrisul nu înseamnă așternere a literelor pe hârtie cu detașarea comodă a autorului într-o postură de
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
Cărtărescu) devin, pe rând, elementele simbolice ale unui interior rămas închis, ermetic în misterul său, și ale altuia ca o interfață cu exteriorul, într-o perspectivă panoramică asupra orașului și lumii întregi. "Harta orașului meu - notează autorul - e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură." Pentru a le regăsi, el deambulează pe străzile metropolei, căutând însă nu luxul urban, zonele rezidențiale, cartierele strălucind de curățenie și confort, ci, dimpotrivă, cariile vizibile ale Bucureștilor, pereții coșcoviți, casele vechi ruinate cu trecerea
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
Angela Furtună important este ca șirul pașilor noștri să nu se întrerupă niciodată cum bulboanele de fân proaspăt cosit ce deapănă povestea verii pe marginea drumului puii de căprioară să-și înnoade boturile în sfârcul bulgărelui de sare cu care peștera verii îi satură matern miezul de salcie să-mi dezlege sânii de legătura lor
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
șfichiuitul nuielei de alun din aerul tare al sângelui tău așa cum ne descrește vocea citind poemele direct pe roua cu care ziua noastră explodează exact în miezul lucrurilor nesfârșit este șirul pașilor noștri poticnițI cu care traversăm strâmtoarea lumilor din bulboane de fân proaspăt cosit, mi-ai desenat pe coapse un fluviu la malul căruia miezul de salcie închipuie al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ glassala mereu cu un pas înaintea furtunii, am ajuns la limanul phanopeei epuizați
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
până atunci exclusiv sovietică. Și, doar cu două zile înainte de Pobreajen scociorâsem cu mâinile goale după lipani pe sub maluri, printre rădăcinile de salcie, și nu am observat ca în maluri să fie niscai peșteri minuscule în care apa să facă bulboane gălăgioase. Uooommm! făcuse în sfârșit și a treia oară. Primele două gemete le comentasem în fel și chip - aproape mă certasem cu Cezar, colegul care mă însoțise la Pietriceaua, un "scientist-materialist" care avea răspuns pozitiv la toate. Hotărâsem până la urmă
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
și încoace. Nu era aglomerația infernală din zilele noastre. Totuși, se afla în plin centrul capitalei, circulau și pe vremea aceea destul de multe mașini. Cînd s-a hotărît, a închis ochii și pășit, ca și cum s-ar fi aruncat într-o bulboană. Șoferul a pus frîna, s-a auzit scîrțîitul acela caracteristic, de cauciuc pe asfalt, care precede orice accident de circulație. Apoi, liniște. Așa ar trebui să fie - în proză. În realitate, circulația a continuat, cei mai mulți și-au văzut de drum
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
seară - Crist s-a dat pe-o coastă: armonìi fugit-au - lăsând drâmbă proastă... vetrele crăpat-au - cruguri s-au strâmbat stins e focul - stele-au uitat de cântat... mărăcini sunt munții - cârtițe-au coroană orbii se prăvală cu toții-n bulboană trezește-Te - Criste - varsă iar agheasmă peste lumi secate de orice mireasmă! învie Grădina - Maica Mântuirii ochilor-găvane redă raza știrii! ...când Poet-Hristosul scapă lira-n hume în cenuși preface omeniri și lume... NEDREPTĂȚIT au venit la mine crinii - osândiți să
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
am deschis cartea reprezintă doar flăcările de deasupra comorilor. Nașterea, dragostea, moartea Să citim, de pildă, cu atenție scurtul poem șarpele boa prin paradis: "Esență femeii se concentrează/ în călcai. Suntem atrași de acest fruct,/ demult căzut, ca de-o bulboana cosmică./ Nu frumusețea formei ne absoarbe,/ ci pofta iminentei mușcături./ Bărbatul se târaște în urmă femeii/ că șarpele boa prin paradis." Cu toata aparentă să de discurs dezinvolt, poemul are un dramatism sfâșietor, "rusesc", evocând dependența iremediabila și umilitoare a
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
simultan. El nu scrie într-un stil, ci în mai multe: și gazetăresc, și argotic, și cronicăresc, și SF, și prozaic, și poetic: " Pedofil discret, ador fetișcanele/ cărora de la șaptesprezece ani le susură sânii/ umflându-se și dând peste maluri bulboanele./ Ador bulanele lor/ depilate lasciv cu ceară de parchet. Pe care/ te poți întinde ca să nimerești cinelul proclet/ care tremură discret/ în alcătuirea lor de femeie." (Pedofil discret, ador fetișcanele); " Și pentru că nu aveam unde să ne plimbăm, am inventat
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
instalează în spații închise în care ființe între ele detestându-se degustă fine băuturi, schimbă replici cu aparențe de protocol, mascând devastatoare patimi, ură neputincioasă, disperare. Cel mai adesea însă stăpânește câmpul vocea unui tânăr ce se descoperă neapărat în bulboanele unui tzunami politic, de imposibilă replică. Operează, ca și în trecute proze, figura tatălui, personaj de prim rang în vremea comunismului, supraviețuitor fără necazuri în perioada următoare, dar pândit de senilitate: "îl vizitam de obicei spre seară, când ieșeam de la
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
rotinduse pe tijă atunci când e smulsă perdeaua, un moment care se pierde la viteză normală, patru inele răsucindu-se lent deasupra figurii prăbușite a lui Janet Leigh, un poem răzleț deasupra morții cumplite, iar apoi apa însângerată, adunându-se în bulboane în jurul gurii de scurgere, minut după minut, și în cele din urmă pierind într-un vârtej. Era nerăbdător să vadă din nou. Voia să numere inelele de perdea, poate patru, posibil cinci, sau mai multe, sau mai puține. Știa că
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi și sifonate ce-i lăsau bășicuțe mici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Chiar și pe cățeaua ciobănească, neînfricata hăituitoare a lupilor, care-o păzea de-aproape și de la distanță, umplând pădurea cu glasul ei dârz și poruncitor, o dezmierda Tudora și-i făgăduise ca primul pui să i-l boteze în apele bulboanei cu numele lui Tudor. Numai lupii se numeau Seco. Așa-i striga Tudora lătrându-le numele și-i amenința cu chefnituri scurte, clănțănind dinții ascuțiți de ragilă și cremene, să-i țină la distanță. Tudora nu era acasă. Ceruse voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dea târcoale, mârâitori și pofticioși, zburlindu-și spinarea ca la lup, și ea să se lupte cu fiecare-n parte, și numai cu cine avea să simtă că se potrivește la putere să fugă-n pădure, până sub stejarul de lângă bulboană în poaiana de lângă stejar și cedru, și să facă dragoste jumătate de zi sau jumătate de noapte, sub ochii cerbului, prietenul ei din celălalt neam. După cum venea în dimineața asta, când Tudora provoca și-ncerca vânoșenia cavalerilro ei admirată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]