291 matches
-
Lenin care a spus: „Credința este opiu pentru popor" . Și bine a spus la timpul său Lenin ceea ce a spus, fiindcă doar niște drogați cu opiu sau cu derivatele opiumului cum ar fi morfina sau heroina, ar putea să se bulucească așa, mai rău ca oile, nădăjduind la o rezolvare iluzorie a necazurilor proprii. S-a văzut clar, că nici o orânduire strâmbă nu s-a năruit din cauza credinței în Dumnezeu, ci din contră, parcă întotdeauna Dumnezeu a ținut cu împilatorii. Până
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
hă hă. Neagră de supărare, Cristina s-a oțărât la el: nu ti râdi, uăi, cî uiti și ari frati-miu în cizmî! Și odată trage paloșul de bucătărie din bocanci și mi-l pune în mână. Toată școala se buluci pe ușă urlând: săriți! asasinu! asasinu! Am fugit și eu, m-am ascuns după un stejar. Profesorii mă căutau. M-am strecurat în uliță și taie-o! direct în grădina noastră întinsă pe cinci hectare. Prima casă, cea din deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pastilelor e diminuat. Ca să nu mai vorbesc de lipsa ta de interes pentru grosolanele distracții bărbătești și de blestemata înclinație pentru tot felul de cosmetice și parfumuri. - Și lui Leo îi plăceau parfumurile, murmură Sabina-Cosmin. Pe ușa rămasă deschisă se buluciră cei doi infirmieri vânjoși, care rataseră intercepția nepoftitului. - Unde-i, Șefu’? Că noi nu-l văzurăm! Doctorul le făcu semn cu dosul palmei să dispară. - Cea mai mare victorie - jalnică victorie - au fost injecțiile intravenoase cu nicotină. Ele te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea numai nu vrea.” „Mare-i Dumnezeu și poate s-o îndura s-o facă bine, că o așteaptă copchiii.” Si uite așa, când mai bine, când mai rău, până când odată dă fimeia ochii peste cap și aliluia! S-o bulucit doftorii pe lângă ea, o întors-o, o sucit-o, dar fimeia era moartă ca toți morții. Rece ca un sloi și țeapănă ca un stâlp din gard. Tocmai în ziua aceea s-o nimerit să treacă bărbatul ei pe la spital
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
deosebire faptul că aveam să scap, cu un drum, și de Emily timp de o săptămână. Viziuni cu hamburgeri cu slănină, cu jeanși sfâșiați În stil neprofesionist și În pantofi fără toc - la naiba, poate chiar adidași - mi s-au bulucit În cap. — De ce numai În octombrie? — Păi, nu e lipsită de ajutor acolo. Cei de la variantele italiană și franceză ale revistei Runway trimit Întotdeauna câțiva asistenți pentru Miranda și de multe ori o ajută chiar ceilalți editori. Dar cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de aici este să fie de față când fac ordine prin Dulap, m-ai Înțeles? S-a năpustit afară din birou În momentul În care când a auzit vocea lui Emily, care striga pe cineva pe hol, iar eu am bulucit toate catrafusele mele noi sub birou. Emily s-a Întors din sala de mese cu prânzul ei obișnuit: un suc natural de fructe și o casoletă minusculă cu salată, broccoli și oțet balsamic. Nu vinegretă. Oțet. Miranda urma să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rămăseseră linii adânci, ca și cum cineva îi cususe pielea neîndemânatic cu iglița, pe dedesubt. Barba nerasă de câteva zile, în loc să acopere, nu făcea decât să adâncească brazdele din obraz. Iar sângele, căznindu- se prin strâmtorile acelui obraz lipit de oase, se bulucea către nas, spărgându-se în vinișoare roșii, spre capătul bont. Hainele îi erau mototolite, dar se vedea că se străduise să se îmbrace cât mai curat, doar că hainele se molipsiseră de oboseala trupului pe care trebuiau să-l acopere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trenul fermecat, sclipitor ca argintul. Compartimentele largi, canapelele plușate și pernele împodobite cu dantelă. Tăvile cu răcoritoare și dulciuri pe care, între două stații, controlorii le plimbau pentru femei și copii. Coridoarele cu ferestre mari, lucitoare ca oglinda. Și capetele bulucite la ferestre, să admire mulțimea pestriță de pe peron. Nerăbdarea cu care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu suntem judecători, spuse Tili. Cât timp nu s-a găsit nimeni care să-l judece cum se cuvine, noi nu putem să-l iertăm. Rămaseră în jurul lui, nemișcați. Umbrele, privind unele peste umerii celorlalte, grăbindu-se fără să se bulucească, se apropiară pentru a-și depune fiecare mărturia. Aveau lucruri simple de arătat. O carte sfâșiată, un pumn de monede de aur cu urme de pământ, osul moale al tâmplei purtând în spatele urechii urma glonțului, un pistol din vremea războiului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
supere armiile prădătoare cînd se odihneau pe Sa-va de frică să nu vină tăunii asupra Constantinopolului, iar Honorius, împăratul imperiului roman de apus care avea capitala la Ravena, s-a străduit să-i îmbuneze pe năvălitorii să nu se bulucească în orașul unde își avea el sălașul. Astfel Roma a fost cucerită, jefuită și abandonată pentru prima dată în istoria ei. Negustorii care nu mai au cui să vîndă atîtea scumpeturi, stau departe și se căiesc la 18,16: ,,Vai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
1916, cum precizează sentința citită în film, căci în carte nu se pomenește o dată precisă. Din dorința de a da culoare locală și dramatism suplimentar scenei, în film este introdus și un grup masiv de țărănci în negru care se bulucesc spre spânzurătoare, fiind respinse de cordonul de soldați. Complet neplauzibil datorită sus-menționatei pierderi a controlului asupra spațiului filmic : Svoboda este un ofițer ceh, nu suntem în Cehia, ce să caute toate femeile la câțiva kilometri de sat, în plin câmp
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ciocnirile medievale ale lui Paolo Uccello și atâtea alte opere, studiate ore și luni la rând În căutarea unei chei, a unei taine, a unei explicații ori a unui model util. Sute de notițe și cărți, mii de imagini se buluceau În jurul și Înlăuntrul lui Faulques, În acel turn ori În memoria lui. Dar nu numai bătălii. Execuția tehnică, rezolvarea dificultăților pe care le presupunea o asemenea pictură dovedeau și că nu studiase Îndeajuns felurite motive de război. Pentru unele picturi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
în altă parte a scrierii numește Marea Neagră cu cuvîntul Ocean, iar Atlas care a primit domnia lîngă Ocean, era în fapt regele toriștei mioritice de la Tisa pî-nă la Don. Din aceste ținuturi înnegurate de uitare și răutatea oamenilor, s-au bulucit către miază-zi roiuri de urdii zburdalnice și prădalnice iar isprăvile lor se găsesc în mulțimi de legende păstrate în scrierile anticilor. Revin iarăși la textul ivrit și găsim în Geneza la 9,12 amintit pentru prima dată pretinsul legămînt făcut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
neamului său. Spune despre neamul goților care au coborît din Scandia în secolul l al erei noastre spre locuri mai însorite și înțolite, ajungînd pe Volga pînă la Marea Caspică unde au stat peste trei sute de ani apoi s-au bulucit pe unde au auzit că este ceva de prădat, ducîndu-i năravurile și apucăturile pînă în nordul Africii. Pe lîngă numele de goți adică din provincia Gotia, ilustrul suedez mai amintește și alte nu-me referitoare la acești prădători nordici cum ar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
din maeștri picturii bucureștene, cei pe care îi admir în bloc, ci vernisajul expoziției de pictură a... simpaticului actor Sileanu. Vă dați seama! Toată floarea cea vestită a cetății lui Bucur, buluc, la Sileanu. Și de ce nu? De ce să se bulucească lumea la Val Gheorghiu (cine-i, tu, ăsta, Val Gheorghiu? de unde-i? a, de la Iași? ăăă!), de ce să se calce pe picioare în fața pînzelor ăstuia, pînze de doi metri, care, nici măcar nu sînt... ochioase ca ale aceluiași, din octombrie trecut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de stofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia s-au mai cizelat între timp. Nu mai ține. Or să-l pomenească ei mult și bine pe șolticul domn Amedeu... Orchestra își face acordajul, sala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]