35 matches
-
̱́] • (I) KHOTI < (e) khoti (coasta - la ceaonarii din Calvini, Brăila, Tecuci, Toflea), khocin = kòsta (coasta, la spoitori) • (I) PRAMATǏ < (i) pramatǐ/pramaći, (e) pramatǐ/pramakǐ = màrfa (marfă - la gaborii bumbăcari, la ursarii din Slobozia Bradului - din neogrecescul pra(gh)matía "marfă") • (I) BUKHUNI GOJ (literal “cârnat de ficat” = lebăr, maioș - la rromvlahii din Dumbrăveni - Sibiu ) • (I) RATTUNI GOJ (literal “cârnat din/cu sânge” = sângerete - la rromvlahii din Dumbrăveni
CONTRIBUȚII LA CONSTRUCȚIA ADITIVĂ A LIMBII RROME A REUNIUNII de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372397_a_373726]
-
calea preoției. Ați devenit preot. A mai rămas timp și pentru pictură? - Într-adevăr, eu slujesc că preot de mult timp, din anul 1970. Între timp am pictat și biserici în destul de multe locuri din țară, printre care și Biserica “Bumbăcari” din Capitală. Când eu am ajuns preot acolo, biserica era înnegrita, nu se mai vedea nimic din pictură, așa că m-am hotărât s-o restaurez și am spălat pictură și, cu foarte multă greutate, am repictat-o. Pictură era făcută de
PARINTELE ARSENIE BOCA..SFANTUL ARDEALULUI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345921_a_347250]
-
la fel si Părintele Sofian Boghiu mi-a fost coleg la Schitul Maicilor și m-a învățat multe. Deci, i-am avut ca dascăli atât pe Părintele Arsenie cât și pe Părintele Sofian. Eu am restaurat această pictură de la Biserica “Bumbăcari” de pe strada Toporași, într-o situație foarte grea, dar cu multă răbdare, am adus-o la lumină cu ajutorul darului pe care mi l-au insuflat Părintele Arsenie Boca și Părintele Sofian Boghiu. - Aici în Biserică “Șerban Vodă” aveți vreo icoana
PARINTELE ARSENIE BOCA..SFANTUL ARDEALULUI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345921_a_347250]
-
de Sadova - Dolj deskărel (deskărdăs) vb. a deschide (sacul ochii), a dezlegă (ziua, sărbătoarea) deskărdo adj. m. dezlegat (de jurământ), larg, deschis (loc) deskăwol (deskăjlos) vb. a se desface, a se despărți (apă) argintari despakărdo adj. m. descoperit (capul, părul) bumbăcari deskërdǒl (deskërdǐlǎ) vb. a se desface dezvalime adj. dezdivorțat dezbräkome adj. dezbrăcat dezpoʒime adj. descălțat lovari deziluzionalil vb. a dezamăgi, a decepționa ursari, ceaonari deskerel vb. a deschide, a desface, a desfășura despodejel
PREFIXELE PRIVATIVE BIS-/BIZ- ŞI DES-/DEZ- de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372652_a_373981]
-
litofska, -pen este nominalizatorul principal, deadjectival, deavdverbial și deverbal, pe când varianta -ben transformă doar unele verbe în substantive. În graiurile ‘carpatice’ din Gurghiu - Mureș (domnești = răjikane rroma), din Mera - Cluj (2), Dumbrăveni - Sibiu (rrom-vlahi ardeleni) (3), dar și în graiul bumbăcarilor, în graiul căldărarilor din Sibiu (4), -ben este relict, neproductiv; se întâlnește numai la substantivele abstracte formate de la verbe, cu sensuri specializate. xal (xalǎ) a mânca > xa- + -ben = xaben, ~a s.m. mâncare Sufixul abstractizant caracteristic, cvasigeneralizat, este la domnești
SUFIXUL -B`EN de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372638_a_373967]
-
rromvlahii din Dumbrăveni -bo, ce are varianta -po, la căldărari N. sg. -(V)mòs pl. -(V)màta, OBL. sg. -(V)màh̸- / -(V)màs- pl. -(V)mat`ën-, iar la bumbăcari N. sg. -(V)mò’ pl. -(V)màta, OBL. sg. -(V)màh̸- pl. -(V)matèn-. Sufixele -bò, -pò și -mò, cu N. pl. în -è, sunt la OBL. -(V
SUFIXUL -B`EN de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372638_a_373967]
-
agravat, scăpând de septicemie doar datorită intervenției lui Virgil Lungeanu. Pe la mijlocul lui august 1954 a fost dus la Târgu Ocna, alături de Oprișan și alți trei deținuți. A trecut și prin Aiud, fiind eliberat în 1957 cu domiciliu obligatoriu în comuna Bumbăcari, unde a ajuns pe 19 iulie. A muncit la strânsul recoltei, la cărat și împrăștiat bălegarul pe câmp și ca paznic. Perioada de libertate a fost foarte scurtă, pentru că, înainte de a se căsători religios, pe 19-20 septembrie 1958, a fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
21, 23, 25, 29, 35, 62, 64, 66, 69-70, 72, 84, 88, 90, 94, 96, 98, 104, 110, 116-118, 122, 126, 129, 133, 139, 142, 145, 148, 150, 165, 166, 168, 170, 177-178, 181, 184, 194-195, 199, 201-202, 211, 229 Bumbăcari 181 Buzău 28 C Canal 12, 22, 34, 42, 53, 58-59, 75-76, 78-80, 82-83, 105, 110-111, 115, 117, 120-122, 125-126, 130-131, 133-134, 138, 171-172, 185, 187-188, 190, 192-193, 206, 210, 223, 234-236 Caransebeș 29, 90, 115-116, 140, 165 Carei 132
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
dislocaților cu DO, 15 aprilie 1955: Olaru (689 familii dislocate/șase persoane cu DO), Pelicanu (353/32), Dâlga (566/11), Dropia (427/11), Salcâmi (567/ 23), Movila Gâldăului (471/22), Valea Viilor (696/15), Viișoara (593/16), Brateș (621/13), Bumbăcari (437/12), Răchitoasa (700/14), Măzăreni (455/14), Frumușița Nouă, Fundata (421/13), Lătești (542/24), Valea Călmățui-Rubla (451/21), Schei (406/34), Ezeru (389/3), Zagna Vădeni (613/16) și Modelu 114. Numărul celor cu DO va crește mult
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
odocși], 65 izr[aeliți]; 11. Lipscani, din 99 sufl[ete], 65 ort[odocși], 31 izr[aeliți]; 12. Comisionari, samsari, din 1190 [sic] sufl[ete], 952 ort[odocși], 892 izr[aeliți]. Numai în puține specii de comerț nu figurează izraeliții, precum bumbăcarii, orzarii, rogojinarii, cherestegii, florarii, jucrărierii de copii, farfurigii, sticlarii și olarii. Că izraeliții ocupă cele mai însemnate specii de comerț aceasta se dovedește și prin faptul că între 16299 suflete de comercianți [2ortodocși]2 [izraeliți] sânt 5353 cârciumari, 2259 precupeți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
răspunde imediat. 5. LICHIDUL VITAL sau FATA MORGANA Nu puteam începe confecționarea chirpicilor dintr-un motiv foarte simplu, dar esențial: lipsa apei. În localitatea aceasta, care mai întâi s-a numit Satu-Nou, apoi Tătarul Nou, și, în cele din urmă, Bumbăcari, fusese strămutată o populație de peste 2500 de suflete. Iar denumirea de Bumbăcari i-a fost atribuită întrucât cea mai mare parte din imensa suprafață de pământ a gostatului "Pavel Tkacenco", pe lângă care am fost arondați, era cultivată cu bumbac. Diferențele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
chirpicilor dintr-un motiv foarte simplu, dar esențial: lipsa apei. În localitatea aceasta, care mai întâi s-a numit Satu-Nou, apoi Tătarul Nou, și, în cele din urmă, Bumbăcari, fusese strămutată o populație de peste 2500 de suflete. Iar denumirea de Bumbăcari i-a fost atribuită întrucât cea mai mare parte din imensa suprafață de pământ a gostatului "Pavel Tkacenco", pe lângă care am fost arondați, era cultivată cu bumbac. Diferențele dintre membrii acestei comunități rurale erau multiple, mergând de la etnie și apartenență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
murmurau încrezători în destinul lor: "Pământ! Pământ!" Și am adus lumină. Am adus lumină în sufletul nostru, în privirea și conduita noastră, în relațiile interumane și sociale, în munca la fermă și în activitățile noastre cotidiene. Prin intelectualii deportați în Bumbăcari: învățători, profesori, muzicieni, pictori și medici, prin oamenii mari ai culturii noastre românești și aș aminti aici un singur nume: umanistul, scriitorul și jurnalistul Nicolae Carandino -, învățătura, știința, arta și educația s-au revărsat asupra tuturor, în valuri succesive de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de "materie primă" a cuptoarelor de la Auschwitz. Da. Babica a făcut parte din segmentul social persecutat sistematic și diabolic de bandiții comuniști pe toată perioada cât s-au aflat la putere. Închisori și lagăre. Muncă forțată. Deportări. Ce era comuna Bumbăcari decât un lagăr în aer liber?! Douăzeci de milițieni și câini-lupi de urmărire...! Babica era deosebit de credincioasă. Ortodoxă practicantă ferventă, respecta cu strictețe toate posturile de peste an, iar duminicile și în toate sărbătorile era la biserică, plătind liturghiile cu pioșenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ființe pașnice și nevinovate și să le implanteze o singură și mare zeitate caricaturală și hibridă, de culoare roșie țipătoare: materialismul dialectic și istoric. Asta era! Întregul perimetru ocupat de populația deportată, și care, în final, va purta denumirea de Bumbăcari, devenise un șantier. Oamenii munceau cu îndârjire pe ambele fronturi: și "acasă", și la "voluntară". Se produsese o emulație atotcuprinzătoare, nedeclarată, însă, și nerecunoscută ca atare: fiecare familie dorind să abandoneze cât mai degrabă bordeiul strâmt, mucegăit și întunecos, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tulburătoare, măreață, de atitudine civică și solidaritate umană. "Homo sum, humani nihil a me alienum puto" "Sunt om, nimic din ce este omenesc nu socotesc străin de mine". (Publius Terentius Afer) A sosit momentul să acoperim casa. Toate locuințele din Bumbăcari au fost acoperite cu paie. Și aici, la efectuarea acestei operații, era un deportat căruia i se dusese buhul despre priceperea lui în tehnica acoperirii caselor cu paie. Era, nici vorbă, o tehnică deosebită, pe care, probabil, o stăpânea pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
agravat, scăpând de septicemie doar datorită intervenției lui Virgil Lungeanu. Pe la mijlocul lui august 1954 a fost dus la Târgu Ocna, alături de Oprișan și alți trei deținuți. A trecut și prin Aiud, fiind eliberat în 1957 cu domiciliu obligatoriu în comuna Bumbăcari, unde a ajuns pe 19 iulie. A muncit la strânsul recoltei, la cărat și împrăștiat bălegarul pe câmp și ca paznic. Perioada de libertate a fost foarte scurtă, pentru că, înainte de a se căsători religios, pe 19-20 septembrie 1958, a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nouă "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește. Din ce cauză a fost arestat? Întrucât a îndeplinit ingrata muncă de polițist. Cum s-a desfășurat viața noastră în ghetoul comunist din comuna Bumbăcari? Citiți rândurile acestea și veți afla. Rezervele noastre de combustibil solid, grație cărora supraviețuiam în timpul iernii erau depozitate în partea stângă a holului, cameră pe care nu am folosit-o niciodată cât am locuit în Bărăgan decât pe post de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
membru component al echipei, și am pornit spre casă în formație completă. În timp ce noi eram ocupați cu adunarea crengilor uscate de pe zăpadă, la postul de miliție al tinerei noastre comune lucrurile nu erau tocmai "limpezi". Șeful de post al ghetoului Bumbăcari își serbase cu mare fast ziua onomastică, tizul lui fiind după dorința expresă a nașului de botez cel care trăise o bună parte din viață în deșertul inospitalier al Iordanului hrănindu-se după o rețetă anticolesterol descoperită de el, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deportații iertaseră nedreptatea care li se făcuse. Au aruncat la coșul de gunoi al istoriei mânia, ura și răzbunarea, luând viața așa cum este: cu suișuri și coborâșuri. Mergeam într-o formație cel puțin ciudată, inedită. În scurta istorie a comunei Bumbăcari, nu fusese văzut niciodată un asemenea spectacol hilar, o asemenea defilare aiuritoare. Patru copii ordonați în șir indian, purtând pe umărul drept un copăcel uscat, firav, având un diametru de vreo 12-15 centimetri, mergând obosiți și timorați, erau duși la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu la noi. Cât despre celulare, nici nu putea fi vorba. Ca o consecință firească a acestor stări de lucruri, eram completamente rupți de realitatea din țară și de peste hotare. Cât timp am stat cu D.O. (domiciliu obligatoriu) în Bumbăcari, n-am văzut niciun ziar. Pentru prima dată am avut unul în mână la Timișoara, când, fiind arestați și închiși în vagonul de transportat animale, soții Sabina și Sandu ne-au oferit o plasă cu alimente ambalate în ziarul "Scânteia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fără să vorbești, pătruns doar de momentul tragic al despărțirii de cel care va pleca pe ultimul drum. Era ultima mămăliguță! Era ultimul "regal culinar" pe care ni-l oferea mama într-o casă potopită de zăpadă în colonia penitenciară Bumbăcari din Câmpia Bărăganului. Mama a aprins o lumânare și mi-a întins-o. Hai cu mine, Titi. Da, mama. Am traversat holul și am intrat în camera cu valențe multiple. Eu țineam lumânarea. Nu știam ce intenționează mama să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un polonic de dude coapte, intrând în comă alcoolică. Vai și-amar de capul lor! Vă spuneam mai sus că lampa cu petrol numărul 8 intrase în șomaj tehnic din lipsă de materie primă. Și iată de ce. În colonia penitenciară Bumbăcari, achiziționarea petrolului se făcea în conformitate cu legile trocului, practicat hăt pe vremea când încă nu se descoperiseră banii ca valoare de circulație universală, iar cumpărarea se făcea prin schimb de mărfuri. Adică: te prezentai la cooperativa agricolă de consum cu patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un zbor uluitor spre necuprinsul bolții cerești... Aiureli! În realitate, acești oameni erau get-beget ardeleni, din frumosul oraș transilvănean situat pe malul Someșului. Au fost deportați în tranșa a doua, așa că au ajuns ceva mai târziu în colonia penitenciară din Bumbăcari. O familie respectabilă de intelectuali, de o desăvârșită noblețe comportamentală, fizică și morală. Doamna Condor, de o statură mai degrabă submedie, cu niște ochi albaștri, în care citeai bunătatea infinită și mila față de semenii aflați în suferință, era o apariție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
undeva, îmi urmărește tacit, cu îngăduință ironică plină de adânci semnificații filozofice, temerara mea încercare cu veleități literare. Oprirea crivățului nu a însemnat pentru familia Aciocîrlănoaiei încetarea bruscă și totală a șirului de privațiuni la care eram supuși în ghetoul Bumbăcari, nici nu a însemnat intrarea triumfală în "epoca de aur", o gogoriță stupidă a regimului comunist; dar nici intrarea "dincolo", în raiul absurd și inexistent fabricat pe cale industrială de managerii echipați în haine lungi și cernite de culoarea cernoziomului hrănitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]